De ce lucrezi mai prost când asculţi muzică

Versurile te împiedică să te concentrezi.

de Nick Perham; translated by Oana Gavrilă
|
nov. 15 2017, 1:09pm

Fotografie de Milles Studio/Stocksy

Mulţi dintre noi ascultă muzică în timp ce lucrează, în ideea că ne ajută să ne concentrăm mai bine la ce avem de făcut. Într-adevăr, studii recente au arătat că muzica poate avea efecte benefice asupra creativităţii. Dar când e vorba de alt gen de muncă, efectele muzicii din fundal sunt ceva mai complicate.

Ideea generală cum că muzica te-ar ajuta să lucrezi mai bine vine cel mai probabil de la aşa-numitul „efect Mozart”, despre care s-a scris şi s-a discutat mult la începutul anilor '90. E vorba de rezultatele unui studiu care a arătat că performanţa rotirii spaţiale (abilitatea de a mişca în gând o formă tridimensională pentru a stabili dacă se potriveşte sau nu cu o alta) creşte semnificativ după ce subiectul ascultă muzică de Mozart, spre deosebire de performanţele celor cărora li s-a spus să se relaxeze sau nu au ascultat nimic. Teoria a devenit atât de populară încât guvernatorul statului american Georgia de la acea vreme, Zell Miller, a propus distribuirea gratuită de casete sau CD-uri cu muzica lui Mozart către viitorii părinţi.

Studiile ulterioare au demonstrat că nu doar muzica de Mozart are acest efect şi s-au mai descoperit şi altele: efectul Schubert, efectul Blur, ba chiar şi efectul Stephen King (varianta audio a cărţilor, nu talentul lui muzical). Mai mult, în cazul muzicienilor, efectul se manifesta chiar şi când numai își imaginau muzica, fără s-o asculte neapărat.

Citește și Am 21 de ani și-i înțeleg perfect pe tinerii din România care refuză să muncească

Cercetătorii au sugerat că „efectul Mozart” nu s-ar datora muzicii în sine, ci ar avea legătură cu nivelul optim al stării de spirit şi al interesului unei persoane. Aşa că a devenit „efectul stării de spirit şi al interesului”.

Din păcate, situaţiile în care se remarcă majoritatea efectelor stării de spirit şi interes sunt cam nerealiste. Nu e ca şi cum asculţi muzică, o opreşti şi pe urmă îţi vezi de treabă în linişte. Mai degrabă, lucrezi în timp ce muzica preferată se aude în fundal.

Felul în care sunetele influenţează performanţa a făcut obiectul cercetărilor timp de peste 40 de ani şi se observă cu ajutorul unui fenomen numit efectul de sunet irelevant. Asta înseamnă că performanţele sunt mai slabe când rezolvi o problemă cu zgomot în fundal (un sunet irelevant pe care-l ignori) decât dacă ai avea linişte.

Pentru a studia efectul sunetului irelevant, participanţilor li se dă o sarcină uşoară în care trebuie să ţină minte o serie de cifre sau litere în ordinea în care le-au fost arătate, cam la fel cu memorarea unui număr de telefon când nu-l poţi nota undeva. În general, oamenii reuşesc să memoreze seriile repetându-le cu voce tare sau şoptind. Partea complicată e să faci asta în timp ce ignori sunetele din fundal.

Pentru a observa efectul sunetului irelevant sunt necesare două caracteristici esenţiale. În primul rând, sarcina trebuie să fie una care să necesite repetiţie, iar în al doilea rând, sunetele din fundal trebuie să fie variate, gen „n, r, p” în loc de „c, c, c”. Atunci când sunetele nu variază prea mult, performanţele se apropie de cele obţinute în condiţii de linişte. Ce e interesant e că nu contează dacă persoanei îi plac sunetele respective sau nu. Performanţele sunt la fel de slabe indiferent dacă subiectului îi place sau îi displace muzica din fundal.

Citește și Ce simți când îți bagi picioarele-n jobul tău mizerabil, ca să faci ce-ți place

Efectul sunetului irelevant se produce în încercarea de a procesa două surse de informaţii ordonate în acelaşi timp: una de la problema de rezolvat şi una de la sunete. Din păcate, doar prima sursă e necesară pentru a memora informaţiile, iar efortul depus pentru a ignora sunetelele irelevante influenţează negativ această abilitate.

Se observă un efect similar şi când citeşti în timp ce asculţi muzică cu versuri. În cazul ăsta, se bat cap în cap două surse de cuvinte: cele din carte şi cele din cântec. În consecinţă, reţii mai puţin din ce-ai citit dacă în acelaşi timp asculţi muzică cu versuri.

Asta înseamnă că muzica din fundal îţi îmbunătăţeşte sau îţi scade perfomanţele în funcţie de ce ai de făcut şi de tipul de muzică şi poţi fi mai productiv dacă înţelegi relaţia asta. Dacă sarcina ta e una creativă, atunci muzica îţi poate îmbunătăţi performanţele. Dacă ai de repetat informaţii într-o anumită ordine, atunci e mai bine s-o faci în linişte, sau, în cazul cititului, să citeşti în linişte sau cu muzică instrumentală în fundal.

O chestiune promiţătoare în ceea ce priveşte impactul muzicii asupra performanţelor cognitive e legată de învăţarea unui instrument muzical. Conform studiilor, copiii care învaţă să cânte la un instrument prezintă o îmbunătăţire a abilităţilor intelectuale. Dar, deocamdată, motivele sunt necunoscute şi probabil complicate. E posibil ca efectul să nu fie provocat de muzică în sine, ci de activităţile asociate cu studierea muzicii, cum ar fi concentrarea, repetiţia, lecţiile şi temele pentru acasă.

Acest articol a apărut iniţial pe The Conversation . Citeşte articolul original aici.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE