Ce impact are asupra vieții unui copil bullying-ul

Sa zicem că ai un frate geamăn identic. Ați crescut în aceeași casă, probabil ați fost împreună la școală și evident aveți aceleași gene. Dar devii ținta unui bădăran în anii adolescenței, în timp ce fratele sau sora ta scapă cumva de râcă și abuz. Următorii doi ani ar putea arăta foarte diferit pentru tine și fratele tău, conform rezultatelor unui nou studiu din JAMA Psychiatry.

În grupul cu mai mult de 11 000 de gemeni, cei care au fost batjocoriți la vârsta de 11 ani aveau șanse mai mari să aibă diverse probleme până împlineau 13 ani, spre deosebire de fratele lor nebatjocorit. Erau mult mai anxioși și mai deprimați, și aveau mai multe gânduri paranoide și semne timpurii de schizofrenie, o boală mentală mai severă. Deși efectele s-au estompat cu trecerea timpului, unele au mai ieșit la suprafață când cercetătorii i-au verificat din nou la vârsta de 16 ani pe unii adolescenți traumatizați.

Rezultatele nu au fost șocante pentru nimeni care a avut parte de astfel de traume – și nici nu au surprins experții în sănătate mentală care studiază sau tratează aceste consecințe. „Bullying-ul are efecte acute care tind să persiste; știm asta de multă vreme”, spune Mark Reinecke, psiholog șef la Northwestern University Feinberg School of Medicine din Chicago. „Dar asta face și mai multă lumină asupra subiectului.”

Cercetările precedente au urmărit calea distructivă a batjocurii până la maturitatea timpurie – și dincolo de asta. Într-un studiu publicat anul trecut, studenții batjocoriți în copilărie aveau rate mai mari de depresie, anxietate și sindrom de stres post-traumatic. Autorii unei lucrări din 2015 din BMJ (British Medical Journal) cu descoperiri similare sugerează că există o legătură directă între cauză și efect, din moment ce 30 la sută din depresiile care apar în tinerețe ar putea fi atribuite bullying-ului din adolescență.

Unele cercetări chiar arată cum victimele au relații mai nocive, sănătate fizică precară și probleme în menținerea joburilor sau rezolvarea problemelor până la mijlocul anilor 20 – și până când ajung la 50 de ani. Nici bădăranii nu o duc mai bine. Și agresorii dezvoltă peste ani o sănătate mentală și fizică precare, și prezintă un risc mai crescut de a lua parte la o activitate infracțională, conform spuselor lui Mary Muscari, o asistentă în psihiatrie juridică și criminologie la Binghamton University.

Adesea, victimele devin agresori ele însele, și acel rol dual pare să le pună în aceeași categorie de risc crescut. De exemplu, un alt studiu recent al JAMA Psychiatry a descoperit că aproximativ 31 la sută din oamenii care au fost agresori și victime la vârsta de opt ani au primit un diagnostic psihiatric până au împlinit 29 de ani – în comparație cu doar 23 la sută din victime și 11 la sută dintre aceia care au reușit să stea departe de conflicte.

Într-o carte publicată anul trecut, Bullying Scars: The Impact in Adult Life and Relationships, cercetătoarea Ellen deLara de la Syracuse University a intervievat 800 de adulți despre batjocură și a patentat un nou termen pentru acele tipuri de consecințe: sindromul adult post-bullying.

Oamenii de știință încă lucrează să înțeleagă mecanismele exacte prin care ia naștere această constelație de efecte. Expunerea repetată la răutăților oamenilor poate modifica permanent modul cum răspunde corpul la stres, prin creșterea nivelurilor de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, spune Reinecke. Batjocura și alte forme de violență ar putea să-ți afecteze și ADN-ul, scurtându-ți telomerii, adică fragmentele de cod responsabile cu îmbătrânirea, au descoperit cercetările de la Duke and King’s College din Londra.

Batjocura și evenimentele stresante de viață pot afecta dezvoltarea cerebrală, cognitivă și tipurile de credințe, atitudini și strategiile de descurcare în viață pe care le dezvoltă un copil”, spune Reinecke. Chiar dacă schimbi școlile sau bădăranii se mută, s-ar putea să nu mai percepi niciodată lumea la fel.

Studiile asupra creierului au început să arate asta, spune cercetătoarea Johanna Jarcho, care le conduce la Stony Brook University. Când i-a pus pe copiii timizi în vârstă de 11 ani (ținte comune de batjocură) la RMN în timp ce experimentau un model virtual de bullying, a descoperit că creierele lor au reacționat diferit nu la batjocura în sine, ci la reacțiile pozitive neașteptate.

Și anume, au descoperit o reacție diferită în amigdala copiilor timizi, o zonă din creier responsabilă cu lucruri precum procesarea amenințărilor și a recompenselor. Cu cât era mai mare diferența în activare, cu atât creștea riscul copilului să aibă anxietate socială.

„Credem că victimele infantile, care au deja genul acesta de vulnerabilitate din cauza experiențelor din fragedă copilărie, ar putea procesa aceste experiențe pozitive într-un alt mod care ar putea fi în detrimentul lor”, spune ea. Cu alte cuvinte, batjocura ar putea amesteca semnalele trimise de creier ca răspuns la fiecare interacțiune socială, făcându-te să te temi chiar și de cei care ar vrea să-ți fie prieteni.

Munca ei a evidențiat alt aspect important al vătămărilor de lungă durată prin bullying. „Tinerii și adolecenții care sunt batjocoriți nu sunt selectați aleatoriu”, spune Reinecke. Bădăranii se prind care sunt copiii diferiți în vreun fel – iar acele diferențe în sine, fie că sunt legate de personalitate, aspect sau aptitudini sociale, ar putea predispune copiii la chinuri ulterioare. După cum evidențiază cercetările lui Jarcho, combinarea celor două poate duce la o lovitură cu două tăișuri, un efect negativ asupra sănătății mentale și funcționării individului.

Este un calcul crud. Dar noul studiu aduce cu sine și speranța că, în medie, efectele negative s-au estompat după cinci ani. „A fost chiar încurajator pentru noi, fiindcă înseamnă că acei copii care sunt batjocoriți, ar putea să funcționeze din nou normal după trecerea timpului”, spune co-autoarea și cercetătoarea Tabea Schoeler de la University College London. Abordările viitoare de tratament ar putea să se axeze pe construirea rezistenței copiilor care au fost deja batjocoriți, ca să fie oprit astfel și bullying-ul în sine.

Jarcho este de acord: „Vorbim în aceste generalități despre cum cineva care a fost victimă ajunge să aibă parte de consecințe negative. În medie asta ar putea fi adevărat, dar sunt multe variații individuale în asta”, spune ea. Munca sa și a altora speră să scoată la iveală acele diferențe ca să invețe cum să-i protejeze pe cei vulnerabili și să crească abilitatea tuturor de a face față provocărilor.

Acum știm că, dacă avem câțiva prieteni buni sau măcar un prieten foarte bun, asta ar putea reduce impactul batjocoririi pe termn scurt cât și lung. La fel poate ajuta și sportul, aderarea la un grup sau învățarea altor modalități de a face față, arată Reinecke.

La unii oameni, depășirea bullying-ului poate avea un efect pozitiv mai târziu; în Bullying Scars, deLara declară că aproape jumătate din oamenii pe care i-a intervievat au declarat că au avut consecințe pozitive după experiența de batjocură, cum ar fi empatie crescută, o dorință mai mare să-și atingă scopurile și mai multă încredere în abilitatea lor de a face față la orice provocare de viață.

Dacă aceste efecte pozitive pot fi valorificate și combinate cu schimbările sistemice pe care multe școli le implementează ca să reducă batjocura, spune Jarcho, lucrurile s-ar putea să fie mai roz pentru copiii și adolescenții viitorului.

Articolul a apărut inițial în VICE US.