Prezidențiale 2019

Am coborât de pe Facebook în stradă, în ziua votului, și am înțeles de ce Barna nu e în turul doi

Între zarzavaturi la Obor, hipsteri în Cișimigiu și PET-uri de bere în Titan, vezi mai bine de ce Dăncilă i-a dat ceață liderului USR.

de Iulia Roșu
11 Noiembrie 2019, 9:18am

Am urmărit un meci de fotbal și rezultatele într-o cârciumă fără nume din Titan

„Ce are, domne, Barna? E de la al treilea mare partid, deci ia al treilea loc” este previziunea unei vânzătoare din Piața Bucur Obor în duminica alegerilor prezidențiale. Mă uit la sfecla roșie acoperită de pâmânt, habar n-am ce să fac cu ea, dar mai zăbovesc un pic în jurul tarabei. Cele două țărănci vorbesc pasional despre votul de azi. „Nu Barna a venit aici, în piață?” o întreabă femeia cu sfecla roșie pe cea cu grămezile de ceapă și butoaiele de varză murată. Așa e, Barna a mers în campanie și la Obor, piața hipsterilor unde încă se vând țigări fără timbru și telefoane mobile (furate).

După ce-am votat, am venit la piață să văd ce spune Bucureștiul despre alegerile de azi. Aici zvâcnește de politică. Că au sau nu habar, oamenii găsesc un subiect care mai taie din monotonia unei duminici muncite.

„Păi, ce, mă, ăla are față de președinte?”, întreabă retoric femeia cu varză murată. „A dat el vreo alocație la copii? Numai PSD a dat, ascultă la mine. Ăstălalt (n.r. - Iohannis), ce-a făcut în patru ani (n.r. - cinci)? O să vezi tu, că noi o să fim aici în piață, peste un an, și tot n-o să se schimbe nimic.”

obor
Duminică dimineața, în Piața Obor, se discută politică, deși puțini au ajuns la vot

Țăranii se bagă la limpezire, în turul doi

Plec până la urmă cu o sfeclă roșie. La coada unui alt colț de tarabă, un bărbat pe la vreo 45 de ani cântă entuziast despre Cerasela, „o femeie grasă și frumoasă”. Face glume cu clienții, așa că are cântarul mereu plin. Colegii de rând sunt și ei bine dispuși, vorbesc despre alegeri.

„Nea Ioane, te duci la vot?” Nea Ion răspunde arogant vânzătorilor tineri din jurul lui: „Nu azi. Vă las pe voi, ăștia mai tineri. Voi votați cu ăla, cum îl cheamă?” „Barna!” zice colegul cu mormane de gutui. Nea Ion insistă că-s prea mulți candidați, îi lasă să se mai trieze: „Aștept turul doi!” Bărbatul cu gutui, în timp ce cară în brațe mai multe lădițe de lemn, îi strigă: „Las, că mergem noi să limpezim lucrurile! Te bagi, Nea Ioane, la limpezire?” Țăranii râd. Peste ei se aude vocea vânzătorului vedetă de pe zonă: „Las' că m-am limpezit eu de tot în viața asta”. Râd și eu, frumos la piață.

De vizavi, de la taraba cu kilograme de conopidă, o femeie susține c-a fost prima, la ora șapte, la secția de votare, de s-a mirat și șefa de-acolo. „I-am zis: hai, deschide odată, că mă duc la muncă dup-asta”. Cei mai mulți dintre vânzătorii din Piața Obor cu care am vorbit nu votaseră însă, pentru că au venit devreme la muncă.

„Sunt tare îngrijorată”, spune o doamnă la 70 de ani, cochetă, genul cu smartphone și probabil cont de Facebook. Vorbește familiar cu o vânzătoare. Mă opresc să cumpăr niște morcovi și țelină. O întreb: „De ce sunteți îngrijorată?” Își ia o față gravă: „Nu înțelegeți în ce moment se află țara asta?!” Aproape că mă simt certată. „Domnișoară, ați fost la vot? Eu am votat pentru normalitate. NOR-MA-LI-TA-TE. Dacă vreți să vorbesc codificat. Că țara asta nu-i acest dovleac!” și pune mâna pe-un bostan. Apoi se întoarce către vânzătoare: „Doamnaaaa Xulescu, să vă duceți la vot, că vă mănânc!”

Doamna este indecisă. Ca și alții din piață. „Nu știu cu cine” sau „Toți fac pentru ei, nu fac nimic pentru noi” sau „Niște hoți toți”. Unii refuză să dea cu ștampila: „Suntem oricum vânduți străinilor”, „Nu mă duc, am treabă acasă” sau „Aleargă toți după ciolan.” În timp ce Diaspora înregistrează un record cu prezența la vot, în Piața Obor, viața se desfășoară ca în oricare zi de lucru. De fapt, prezența la vot, în țară, este cea mai mică în primul tur, din 2009 încoace.

Mi se face poftă de ceapă verde. Mă opresc în fața unei grămezi abia stropite cu apă și trăiesc o scurtă experiență senzorială. Iau două legături. Întreb deja clasica: „Ați avut timp să votați?”. Femeia din fața mea, cu tenul neted și păr negru, răspunde ușor iritată: „Nu, când? Nici nu știu cu cine. Bărbată-miu îl vrea tot pe Iohannis, dar eu nu. Mă informez de pe internet când ajung acasă. Eu vreau pe cineva tânăr, care să facă ceva și pentru noi.” Apoi mă întreabă foarte serios: „Nu vă pun să-mi ziceți nimic de candidați, dar care e homosexual?”

Pauză.

Întreb realmente surprinsă: „Homosexual? Nu știu de vreunul, cel puțin nu declarat”. Femeia insistă c-a auzit că unul dintre bărbații „ăștia mulți” ar fi homosexual. „Doar pe ăsta nu-l vreau. Ei să facă ce vor acasă, dar nu vreau să ia decizii care să-mi lovească familia.” Discuția se rostogolește în absurd. Un client intervine. „Și dacă e homosexual, ce? Lasă-i să fie. Vreau și eu un Iohannis d-ăsta” și arată către un mănunche de ceapă verde. Femeia concluzionează: Iohannis nu-i gay, că are nevastă acasă. Realizez că tantrumul lui Cumpănașu cu „ce-o să mai aflăm acum, că Klaus e gay? Mă rog, nu vreau să-i jignesc pe gay”, a pătruns în mințile câtorva oameni.

Românii care votează și românii care lucrează. Duminica

E timpul să iau pulsul pe centru. Mă duc în Cișmigiu și mă opresc direct în zona șahiștilor. Se joacă pe nerăsuflate inclusiv table și rummy. „Lăsați-mă, domnișoară cu astea. Am 2-0, nu mă interesează acum alegerile”, mă alungă un pensionar. Se confirmă. Șahiștii sunt ființe periculoase și incisive. A trăit-o și Dăncilă pe pielea ei, când un șahist din Slobozia i-a strigat la fel.

Mă duc în safe zone. La hipsteri. Zona liberă sau La păuni sau Ciuperca. La o masă, trei bărbați vorbesc fără prea mare chef de alegeri. „Votezi pe ăla sau pe ăla, mai contează și cum sunt oamenii.” Exemplul vine din Diaspora: „Pe afară, oamenii parcă-s mai civilizați. Respectă regulile, chiar dacă le sunt impuse. La noi, nici regulile de circulație nu se respectă.” Conchide unul dintre ei. Apoi ia o gură din sticla de bere acum învelită într-o hârtie, că mai nou nu se știe exact cât de legal e să bei alcool pe terasa asta improvizată în parc.

E plin Cișmigiul de cupluri romantice, familii cu copii, pensionare la braț și prieteni la bere. Nu se simte ziua votului cum nu s-a simțit toată campania asta electorală, fără dezbateri care să merite să te muți de pe Netflix pe tv. Spre casă mă opresc la un Mega Image din cartier, ăla mare, cu de toate. Doamna de la mezeluri e iar într-o tură indecent de lungă. N-a apucat să voteze și nici n-o va face. „Când? Stau aici până la zece!” O întreb dacă-i pare rău. Dă din cap că nu. „Mă duc în turul doi, dac-o fi”. În aceeași situație e și gardianul prea bătrân să stea în picioare 12 ore și prea în vârstă să facă față vreodată într-o altercație fizică din magazin. Că-i Iohannis, Dăncilă sau Barna, ce mai contează?

La televiziuni se fac pronosticuri, cam ca la casele de pariuri. Cine intră în turul doi? Ce face diaspora? „Mergeți la vot, români!” strigă Prelipceanu la Digi24. Iohannis. Paleologu. Dăncilă. Barna. Facebook. Instagram. MERGEȚI LA VOT!

carciuma
Bărbații din cârciumă, mai interesați de meci decât de alegeri

Fotbal și politică în cârciuma non-stop din cartier

Rezultatele votului mă prind într-o bodegă fără nume, din cartierul Titan, o extensie a unui magazin non-stop cu vechime în cartierul meu. Se joacă Dinamo-CFR Cluj în miros de alcool stătut și opt-nouă bărbați stau în fața televizorului atârnat pe peretele îmbrăcat în lemn. Un tip în geacă de piele neagră, cu ochelari fumurii de mafiot din anii 80, o tot dă cu Steaua. Vecinul de scaun se enervează: „Du-te și caută-ți o cârciumă de steliști. Aici e de dinamoviști”. Stelistul se irită: „Dacă tu ai voie să vorbești despre Dinamo, eu n-am voie să zic nimic de Steaua?” Pretenții democratice.

Un nene cu bască intră în cârciumă și se așază pe un scaun de plastic, la o masă îndepărtată de grupul microbiștilor. „Ți-am zis, mă, că am votat cu Pupăza?”, îi spune amicului care bea cinstit dintr-o bere. Omul răspunde conspirativ: „Taci, mă.”

Se toarnă în pahare bere la PET. Câțiva bărbați se înjură drăgăstos. Fotbalul trumps politica. Mulți au jucat la pariuri, așa că meciurile sunt o treabă mai serioasă. Se termină Dinamo-CFR, 0-0. Oamenii ies la țigară, deși vreo doi și le-au aprins deja de la masă. Patronul schimbă postul pe PRO TV, să vedem rezultatele alegerilor.

„Iohannis, tot muistul ăla a ieșit?” se aude o voce aburită din dreptul ușii de intrare în bodegă. „Cătăline, tu ai votat, mă?”, întreabă altul. Cătălin, debarasatorul cârciumii, un tip scund cu ochelari groși, nu răspunde, dar o face un prieten pentru el. „Cocalarii nu votează, mă”. Ha ha. Cătălin le dă ce vor să audă: lucruri neortodoxe și lui Iohannis, și lui Dăncilă, în timp ce strânge cioburile paharului spart în ultimele faze ale meciului. La TV începe discursul actualului președinte.

„Ia uite cine conduce! Tot neamțul! Păi, ce mai urmează acum, să ne conducă un ungur? Asta-i țară românească?” se revoltă câinele de pază al cârciumii, care are mereu grijă să nu pleci cu sticlele de bere acasă, fără să lași garanție. „Du-te, bă, la Carmen!” Și urmează o suită de nereprodus față de încă prima doamnă a României. Bărbatul continuă supărat pe românii plecați din țară care fac mii de euro, în timp ce alții muncesc aici pe zece milioane (de lei vechi). „Să nu se pună votul din Diaspora pentru Barna.” Un altul, obișnuit de-al casei, în hanorac Adidas, îi explică: „Sunt cetățeni români. Au tot dreptul să voteze.” Nea Nicu nu se lasă și-l ocărăște mai departe. „Nea Nicu, nu te certa cu mine, bre. Eu nu i-am votat pe ăștia. Eu l-am votat pe unul mai mic. Cu Băsescu”. Apoi îi zice împăciuitor: „După discursul ăsta, dăm pe muzică.”

La TV intră Dăncilă cu „și bărbații plâng câteodată”. Radiază. Nea Nicu: „Dăncilă vorbește ca Ceaușeasca. Ia uite ce mândră e tuta! Ea crede că a câștigat alegerile”. Dar nici n-a pierdut. Intră în turul doi cu un scor la care nici PSD nu spera. Dan Barna nu câștigă în niciun județ al țării.

În cârciumă apare o clientă jovială. „Bună seara! Ați votat?” întreabă în gura mare. Doar de la unul se aude un „da” mormăit. Fata se grăbește să răspundă: „Eu am votat!” și dispare în magazinul non-stop din spatele cârciumii.

E abia nouă jumate, dar s-au încheiat comentariile politice. Se revine la fotbal și pariuri. La ce-i doare cu adevărat pe români. Mai târziu, rând pe rând, bărbații pleacă spre casele lor. Că unii mai și muncesc mâine. Patronul e nemulțumit de rezultat și supărat că rămâne cârciuma goală. O dă pe nostalgie. Ar fi vrut să iasă oricine, numai nu „mutul de Iohannis”. „Unul ca Chioru' ar fi fost grozav”, zice.

Nea Fane se așază la masa greșită. „Ai greșit. Ia, stai aici”, îl ajută debarasatorul să-și găsească scaunul. Acum stă cu spatele la televizor, cu o votcă în față. Poartă bască, cămașă, pantaloni vernil, un pardesiu din piele și ochelari negri. Nea Fane e orb. Băiatul cu hanorac „three stripes” face atmosferă intimă în cârciumă. Lasă luminile mai jos și pune, de pe telefon, în boxe „Mai întoarce, Doamne, roata”, de la Azur.

De la locul lui, în semiîntuneric, Nea Fane scandează cu zâmbet în glas:

„Io-ha-niss! Io-ha-niss!”

Editor: Ioana Moldoveanu

Tagged:
Política
alegeri
Klaus Iohannis
Traian Băsescu
carciuma
vot
Dan Barna
viorica dancila