Publicitate
High hui

Opt săptămâni superbe în Africa

Culori, vaci și personaje.

de Stuart Brumfitt; fotografii de Gina Nero; translated by Raluca Miheșan
16 Martie 2018, 5:00am

Acest articol a apărut inițial în Amuse VICE.

Anul trecut, în ultimele zile dinaintea căderii partidului Mugabe, fotografa Gina Nero şi partenerul ei au călătorit 4 000 de kilometri prin Zimbabwe într-o Honda Jazz. Călătoria de opt săptămâni, în care au vizitat „localități cu o densitate mare, sate şi oraşe blocate în timp”, a rezultat într-o colecție frumoasă de fotografii.

Am stat de vorbă cu fotografa născută în Melbourne (ale cărei fotografii cu LA, Baton Rouge şi Cuba au câştigat premii şi au fost expuse la muzeul Tate Modern) pentru a o asculta vorbind despre mirosul de porumb, „swag-ul de supermodel” al unui polițist şi momentul în care președintelui Mugabe i-a fost dăruit un scaun de masaj pe postul televiziunii naționale.

Ce iubeşti cel mai mult la țara asta?
Iubesc mirosul de porumb prăjit la marginea drumului, sunetele autobuzelor acoperite cu stickere pline de sclipici, cu litere cursive, folosite de toate generațiile pentru a face naveta; felul în care semafoarele sunt numite „roboți” şi utilizarea creativă a materialelor reciclate pentru îmbrăcăminte, mobilă, accesorii, și inventivitatea lor. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost să fiu în preajma unei familii și a unor oameni care m-au acceptat instant în viețile lor, fără să se gândească de două ori. În multe culturi vestice, oamenii – fără măcar să realizeze – au o tendință de a fi critici și precauți peste măsură.

Care este următoarea țară pe lista ta?
Este o listă lungă! Vreau să explorez țara în care trăiesc – Australia. Avem o natură impresionată, pe care n-am apreciat-o în copilărie. Dar sunt atât de entuziasmată s-o explorez acum, din postura de adult. Vreau să aflu lucruri noi de la stăpânii originali ai pământurilor. Sunt interesată şi de întoarcerea în Thailanda pentru a fotografia o problemă medicală nedocumentată, autoindusă şi potențial fatală cu care se confruntă mulți bărbați şi femei. O altă călătorie va fi în Cuba şi alta prin Caraibe. O să las fotografiile să vorbească.

De ce te-ai decis să mergi în Zimbabwe?
Decizia mea de a merge în Zimbabwe a fost de fapt un pariu cu partenerul meu, pe care îl cunoşteam de două săptămâni. Pentru el a fost prima ocazie de a se întoarce acasă mai matur, ca un adult adevărat. Prin invitația venită din partea familiei Terera, am văzut o oportunitate de a învăța şi experimenta o realitate care nu seamănă deloc cu a mea. Africa a fost mereu în topul listei mele.

Ce te-a surprins prima dată la țara asta?
Am fost surprinsă când am asistat la haosul iscat de o coadă la bancă care era atât de lungă încât se întindea pe mai multe străzi. Apoi am văzut o coadă și mai lungă la următoarea bancă. M-am dumirit rapid că nu este nimic anormal, din contră. Din cauza crizei de bani cash, localnicilor le este impusă o limită de retragere de 20-50 de dolari americani de persoană per tranzacție. Și mi-au spus că poliția o să ne dea de furcă, dar, spre surprinderea mea, nu au făcut nimic, au fost politicoși.

Ce o să mai faci dacă te întorci?
Mi-ar plăcea să stăpânesc mai bine limba [Shona – vorbită de 70% din populație] și să petrec mai mult timp în zonele cu densitate mare de oameni, în care am făcut cele mai multe fotografii – Mabvuku și Chitungwiza. Am de gând s-o documentez pe prietena mea, Melody, care este profesoară în Mabvuku. Proiectul meu s-ar concentra pe viața ei din postura de tânără în Zimbabwe.

Alte poveşti amuzante?
Într-o noapte stăteam într-un bar uitându-mă la președintele Mugabe, un bărbat în vârstă de 92 de ani, cum i se face cadou un scaun de masaj pe postul național de televiziune. L-am mai văzut de câteva ori la televizor, mereu în ținute asortate – deseori cu propria lui față multiplicată şi printată pe costum – cu soția lui, Grace. El adormea deseori cu aparatul de fotografiat încă pornit. O chestie interesantă: Grace și-a obținut doctoratul în mai puțin de două luni – și nu, nu pentru că este un geniu. Se pare că oamenilor le-a plăcut să-mi împărtășească informația asta. Una dintre primele chestii pe care le-am observat când am ajuns a fost că toți polițiștii sau angajații din armată se comportă ca niște fotomodele – bărbații parcă defilează pe podiumul de la New York Fashion Week, ținându-și arma precum un băț de trekking.

Unde ai mai călătorit pentru arta ta?
America, Thailanda, Cuba, Italia. Am trăit în Statele Unite timp de trei ani, petrecându-mi majoritatea timpului în New York şi Los Angeles, dar călătoream şi pe coasta de sud pentru proiecte personale sau comerciale. Louisiana este statul meu preferat. Serios, statul în sine, istoria, ruinele, armoniile cromatice, personajele exuberante și cârciumile locale.

@ginanero

Tagged:
zimbabwe
politie
traditii
calatorie
proiect
turism
natura