Cum au fost alungați Frăția Ortodoxă și Noua Dreaptă după ce-au făcut scandal la Muzeul Țăranului

Miercuri, la Muzeul Țăranului Român, s-a dat o mare luptă ideologică între drept-credincioși în ii și neo-legionari înfofoliți în geci de fâș și niște oameni care au venit să vadă un film. Mărul discordiei a fost decizia anumitor domni sau doamne din conducerea muzeului de a rula filme care conțin acte sexuale nepermise de legea dumnezeiască. Mai întâi a fost filmul 120 de bătăi pe minut, a cărui proiecție a fost boicotată duminică de niște creștini exaltați, iar ieri a venit rândul producției Soldații. Poveste din Ferentari, un film românesc despre relația (homosexuală!!!) dintre un ONG-ist și un rom cu școala vieții.

E greu de spus cine a ieșit victorios din bătălia de proporții biblice ce s-a dat aseară, eu pot doar să-ți spun cum a decurs, cine ce a zis, cine ce a făcut și, eventual, cine s-a făcut de râs.

Prima parte a bătăliei se dă în fața Muzeului Țăranului Român. Conform eventului Chemarea Țăranului Român, inițiat de Frăția Ortodoxă Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruință, protestul ar trebui să înceapă la cinci. Ajung cu vreo 20 de minute mai devreme, puțin panicat că nu știu prin ce parte a muzeului se va petrece tot tărăboiul. Din fericire, Dumnezeu e de partea mea astăzi și-mi scoate în cale un alai de domni, doamne și copilași în veșminte tradiționale. Unii vântură steaguri, alții icoane cu diverși sfinți ai panteonului ortodox. Alaiul se îndreaptă către partea din față a muzeului, îl urmez conștiincios.

Printre drept-credincioși îl zăresc pe unul dintre protestatarii care intrase ultima data peste o proiecție de la MTR, Mihai Tociu, care le dă binețe organizatorilor și apoi se retrage. Câteva ore mai târziu, într-un comentariu pe profilul meu de Facebook, voi afla că n-a participat ca să nu fie asociat cu cei care se opun homosexualității din considerente religioase. Bine de știut.

Membrii Frăției Ortodoxe se instalează în fața muzeului. Unul dintre ei le spune altor doi că-i suficient să vorbească doar unul cu presa, ca să nu-i prindă cu ceva și apoi să le răstălmăcească vorbele pe la TV. De altfel, a auzit că deja s-au dat câteva interviuri pe la B1 TV și, deocamdată, „propaganda” e de partea celor cu frică de Dumnezeu.

Câțiva metri mai încolo, pe gazonul din fața muzeului, niște frați ortodocși montează un banner care-i îndeamnă pe fiii și fiicele patriei să oprească propaganda homosexuală în Muzeul Țăranului Român. Îi întreb dacă au autorizație să monteze bannerul acolo, îmi spun că nu știu, să cânt la altă masă, nu ei trag sforile p-acolo. Merg către cel care-i sfătuia mai devreme pe oameni să nu stea la taclale cu presa și îl întreb cine a autorizat protestul, îmi spune că Dumnezeu și Sfântul Gheorghe. Râdem amândoi, a fost o glumă pe cinste.

Îl rog să se prezinte, zice că-i Dan Grăjdeanu, liderul Frăției Ortodoxe „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de Biruință”, iar când nu organizează proteste homofobe, se ocupă cu dresajul câinilor. Îmi spune c-a venit să protesteze, pentru că nu i se pare normal ca muzeul să ruleze un astfel de film, pro-LGBT, într-un spațiu care ar trebui să păstreze valorile țăranului român.

„Valorile! Nu deviațiile”, ține Grăjdeanu să precizeze, conștient și el, probabil, că există suficientă destrăbălare în mediul rural. Îl întreb de ce are impresia că muzeul și-ar fi propus să promoveze o agendă sau alta. Până la urmă, e vorba de un cinematograf, cinematografele funcționează după o logică comercială, îi zic eu cu patos.

Nu știe nici el cine a luat decizia de a pângări acest sanctuar, poate un om rău intenționat. Nu crede că a fost luată de cineva din conducerea muzeului:

În opinia lui, MȚR ar trebui să ruleze doar filme care promovează valorile tradiționale ale țăranului român. Mai ales că, spune el, pe la muzeu mai vin copii mici în vizită, cu școala, iar dacă văd propagandă homosexuală pe pereți, „se aduce o atingere la inocența” lor.

La protestul de duminică n-a participat, pentru c-a organizat „cupa Frăției Ortodoxe la fotbal”, la care mă invită și pe mine să joc. Nu-i de acord cu maniera în care s-au manifestat cei de duminică, pentru că aceștia, dând bani pe bilet, au finanțat practic propaganda LGBT:

După ce termin cu el, îmi îndrept atenția către restul protestatarilor. Încerc să intru-n vorbă cu un băiat mai tânăr, cu aspect de preot sau cel puțin student la Teologie, dar mă refuză cu obrăznicie. Sau, mai bine zis, mă trollează. Nu știe cine e, cine l-a chemat acolo sau pentru ce protestează. Îl las în plata Domnului și merg să parlamentez cu alții.

Dau de un nene în ie care flutură un tricolor împodobit cu trei lupi dacici. Puțin ursuz, îmi mărturisește c-a pus lupii pe steag pentru a sărbători o sută de ani de la Marea Unire. A venit să protesteze pentru a promova „tradiția românească autentică și valorile naționale”. Îl întreb de ce crede că MȚR nu mai promovează aceste valori, îmi dă un răspuns de om resemnat:

De undeva apare și un protestatar mai vorbăreț, Iulian, de profesie inginer. Trollul teolog apare și el iarăși, încearcă să ne saboteze conversația, dar de data asta reușesc să îl sperii cu legitimația de reporter VICE. Odată ce scăpăm de troll, Iulian îmi mărturisește că a văzut câteva secvențe din Soldații pe Internet. I-a plăcut cum e filmat (mie nu) și cum sună. Sunetul i-a plăcut în mod deosebit, adaugă el. Totuși, apreciază filmul strict din punct de vedere tehnic, n-ar plăti să-l vadă în cinematograf, nu-i genul lui, lui îi plac cele de acțiune.

Spre sfârșitul protestului, intru-n vorbă cu un cuplu simpatic de vârstnici regaliști. Întrebați dacă au protestat și împotriva ordonanței 13, bărbatul se lansează într-o tiradă despre articolele neconstituționale ale Codului Penal și despre guvernul tehnocrat, care și el a dat ordonanțe noaptea, doar că pe timpul verii, când se întuneca mai târziu. Personal, se consideră liberal, dar nu PNL-ist, el ține cu Tăriceanu, singurul liberal autentic care ne-a mai rămas. Îl întreb ce înseamnă liberalismul pentru el, se blochează.

În privința comunității LGBT, are sentimente amestecate. E „democrat” de felul lui, a purtat plete până acum câțiva ani, îi place să meargă la discotecă, dar ideea de bărbat cuplat cu alt bărbat nu-i surâde, bărbații sunt scârboși și păroși. În schimb, femeie cu femeie mai merge, că na, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. În timp ce noi parlamentăm despre pilozitățile masculine, protestatarii în ii se strâng pentru a spune o rugăciune. Se îmbrățișează, se pupă, iubirea plutește în aer. „Uitați, bărbați care se îmbrățișează!”, îi spun eu liberalului meu simpatic. Râde, chiar am fost caterincă la faza asta.

Îl zăresc în mulțime și pe Adrian Grigoriu, antisemitul de la protestul precedent. E foarte taciturn astăzi, nu vrea să stea de vorbă cu El Vicio. Umblă după el cu vreo trei minioni la fel de tăcuți ce pozează cu niște foi pe care scrie „Respingem publicitatea degenerescenței marxiste LGBT” și „LGBT=Fundamentalism marxist degenerat”.

Cum protestul nu era autorizat, jandarmeria sparge gașca de români verzi după vreo oră. Se lasă și cu amenzi, dar nimeni nu pare surprins sau revoltat. „Respectăm organele statului, e amenda pe care o plătesc cu cea mai mare plăcere”, spune Dan Grăjdeanu cu stoicism.

Ne îndreptăm către cinematograf, unde se așteaptă încă un mini-protest. Nu văd pe nimeni în straie tradiționale prin sală, semn că Frăția Ortodoxă își respectă promisiunea de a protesta doar în fața clădirii. În schimb, îl recunosc pe un extremist cunoscut pentru acte agresive, Felix Roncea.

Stă izolat, undeva în partea stângă, pe scaunele din spate. Eu și fotograful mergem spre el ca să-l întrebăm de informațiile alea BOMBĂ pe care le are despre Paul Hitter, unul dintre extremiștii care au mințit portarul ca să intre ilegal în birourile VICE România. Din nefericire, Felix e un băiat timid și nu ne apreciază compania. Se mută pe un loc din față, dar noi continuăm să-l urmăm.

Când vede că fotograful îi face poze, se supără. Pleacă nervos către ieșire: „N-aveți voie să-mi faceți poze, mă duc să vă sifonez!”. În drumul lui spre sifonat, trece prin spatele nostru, iar când ajunge-n dreptul fotografului, îl binecuvântează pe acesta cu o geantă de laptop peste ceafă. Nu dă tare, dar nu asta contează. Ne întoarcem către el și, cu zâmbetul pe buze, ne arătăm impresionați de vitejia lui. Felix Roncea, marele smardoi, spaima establishmentului progresist, lovește doar pe la spate.

În fine, în timp ce se umple sala, în față se instalează o gașcă de membri Noua-Dreaptă. Sunt foarte bine îmbrăcați, le-o fi frig, ți-e și milă să-i vezi așa amărâți. Vizavi se pun niște jandarmi îmbrăcați în civil. Deja știm cu toții la ce să ne așteptăm. Începe filmul, Felix Roncea se întoarce în sală și bagă o manea cinstită pe telefon. Spectatorii nu-s prea încântați. „Roncea, du-te acasă!”, „Roncea, marș afară”, strigă mai mulți oameni nervoși din sală. O tipă merge la el și îi spune să înceteze, Roncea îi dă peste telefon. Moment în care începe haosul.

Se aprind luminile, înfofoliții de la Noua Dreaptă sar în apărarea bietului Felix, despre care spun c-a fost agresat. Un jandarm în civil (cred) îl poftește pe Roncea afară, toată lumea urlă la toată lumea, testosteronul plutește-n aer. Neo-legionarii sunt revoltați că le-a fost întreruptă vizionarea, așa că-și cer banii înapoi. Merg la unul dintre ei, mai pitic și mai puțin intimidant, îl întreb cum i s-a părut filmul până acum:

Câțiva agenți de poliție vin și-l saltă pe Roncea. Ce s-a întâmplat mai departe cu el poți vedea aici.

Totuși, spiritele încă nu s-au calmat. O doamnă țipă către jandarmul în civil, crezând că e unul dintre scandalagii de la Noua Dreaptă. Mă duc și îi spun că ceartă pe cine nu trebuie, că omul e de partea Binelui, o cuprinde rușinea și îi cere scuze.

Când pornește din nou filmul, cei de la Noua Dreaptă sunt încă-n sală. Dar nu mai zăbovesc nici ei mult, se ridică imediat cum aud prima manea. Păcat, aș fi vrut să le văd reacțiile când apar primele replici despre mui și sex între bărbați. N-a fost să fie, poate data viitoare.