Știri

Am vorbit cu „dușmanii” lui Dragnea din PSD, ca să văd de ce au tăcut ca niște pisicuțe

Congresul PSD de sâmbătă a arătat fix ca unul de pe vremea lui Ceaușescu.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
Mircea  Topoleanu
fotografii de Mircea Topoleanu
12.3.18
Cătălin Rădulescu și autorul articolului

Presupun că ai citit deja despre maniera sinistră în care s-a desfășurat Congresul Extraordinar al PSD de sâmbătă. Discursurile PCR-iste despre suveranitate și pedepsele aspre care-i vor paște pe cei care defăimează țară au făcut înconjurul televiziunilor și al Internetului.

Eu am fost acolo să găsesc măcar o urmă de opoziție, dar am plecat descumpănit. Nu există opoziție reală în partidul ăsta.

Năstase, Geoană și Ponta măcar au avut suficient respect pentru democrație încât să-și pună funcția la bătaie, atunci când le-a sunat ceasul. De data asta, totul a fost aranjat, n-a fost aproape nicio surpriză, niciun candidat de ultim moment. Au fost câteva voci care au mimat disidența, dar tocmai cei care au lătrat mai aprig înainte de Congres s-au dovedit niște mielușei în cele din urmă. Dar s-o luăm cu începutul.

Congres cu proteste și jandarmi cât pentru o vizită oficială a lui Trump

Ajung devreme la Sala Palatului, greii partidului se lasă așteptați. Peste stradă, protestul e în toi, jandarmii i-au înconjurat din toate zările. De fapt, întreg complexul e împrejmuit de gardurile aduse de Jandarmerie. Ofițeri de poliție și simpli polițiști locali cât vezi cu ochii, ai zice că se așteaptă vizita unui lider străin important, poate a lui Trump.

Vin doamnele de fier ale partidului, Firea și Dăncilă, membrii de partid aduși cu autocarele din afara Bucureștiului aplaudă furtunos. Apare și Dragnea câteva clipe mai târziu, nu mai bate nimeni din palme, dar se încing spiritele printre jurnaliștii și cameramanii disperați să prindă un cadru sau o vorbă cu sultanul suprem al PSD-ului.

„Dă camera aia de acolo”, urlă un cameraman către alt cameraman. Niște jurnaliste de televiziune se agită și ele, au citit pe știripesurse că ar fi fost ridicați trei oameni de la Corupția Ucide (inclusiv Bădiță) și circulă zvonuri despre un lunetist cocoțat pe blocurile din apropiere. Zvonul e infirmat rapid, era doar un fotograf.

De undeva răsare și Călin Popescu Tăriceanu. Îl întreb dacă s-a înscris în PSD, îmi rânjește surprins:

„Ce întrebare interesantă!”, exclamă el râzând.

Publicitate

Peste stradă, se aud slogane precum „Dragnea, nu uita, te așteaptă Brazilia!” și „Ultima soluție/Încă o revoluție!”.

Liderul PSD e în sala unde se va ține congresul deja. În drum către locul său din față, delegații PSD îl aplaudă, salută și sărută cu servilism. În fundal, rulează muzică simfonică de proporții epice, mă simt ca în bătălia finală dintr-un film cu supereroi, în care Dragnea se duelează vitejește cu antagonistul principal - Statul Paralel și Ilegitim. Nici urmă de disidență, deocamdată.

Disidenții au uitat să muște

Mă strecor în sală, caut disidenți. Cu „deputatul mitralieră” și Codrin Ștefănescu vreau să vorbesc în primul rând, pentru că ei au fost cei mai vocali înaintea Congresului. De Codrin Ștefănescu nu dau deocamdată. Observ în schimb, în mod neintenționat, că o doamnă delegat tocmai a primit SMS de la el. E rugată să-l voteze pentru funcția de secretar general. Funcție pentru care abia a fost lăsat să candideze, bietul de el.

Dau totuși de Cătălin Rădulescu, vestitul deputat, disident și revoluționar al Partidului Social-Democrat. Are vești bune, poate candida pentru funcția de vicepreședinte PSD. Dar atenție, nu va candida ÎMPOTRIVA șefului său de la PSD Argeș, Șerban Valeca, ci în competiție cu acesta, ține el să precizeze. Se leapădă rapid și de comparația cu epurările comuniste pe care o făcuse cu doar câteva zile în urmă:

„Nu am spus așa. Am spus că CEx-ul a greșit, după părerea mea, acceptând regula asta, pe regiuni. Și că asta limitează drepturile tuturor membrilor. Eu cred că orice om trebuie să candideze.”, îmi mărturisește Cătălin Rădulescu în timp ce liderul bulgar al socialiștilor europeni rostește un discurs lingușitor pe scenă.

De altfel, Rădulescu pretinde că n-a fost niciodată certat cu cei din fruntea partidului.

„N-am fost niciodată supărat pe conducere. Nu înseamnă că dacă avem opinii diferite, suntem dușmani între noi sau suntem supărați. L-am susținut dintotdeauna pentru președinte pe domnul Dragnea.”

Publicitate

Nu crede-n sondajele din ultima vreme, nici măcar în cel făcut de Mirel Palada. În viziunea deputatului mitralieră, nu există motive pentru care PSD n-ar merita să fie iubit în continuare. De asemenea, nu vede de ce Liviu Dragnea ar trebui să aibă un contracandidat. Când o fi Congres, e dreptul fiecăruia să candideze, adaugă el. Îi atrag atenția că ne aflăm în mijlocul unui Congres.

„Nu, acum nu e congres pentru asta. Deci, Comitetul Executiv a hotărât ca să nu candideze dânsul, ci numai noi, ceilalți, pentru funcțiile celelalte. E ok, candidăm.”

Devine evaziv când îl întreb despre presupusa participare a lui Dragnea la chermezele SRI-ului: Credeți că Dragnea a participat la petrecerile SRI? „Nu știu, trebuie să spună dânsul, nu noi. Am spus întotdeauna, dacă ați văzut, la toate televiziunile, că trebuie să spună dânsul treaba asta, nu eu.”

Per total, realizez că am în față un mielușel. Ieri era lup, astăzi s-a domesticit instant. Totuși, când nu i se dă dreptul de a le vorbi delegațior înaintea votului, colții lupului apar din nou, cel puțin pentru o clipă. Îmi închipui că înfrângerea devine mai puțin amară când funcția de vicepreședinte pe Muntenia nu e câștigată de Șerban Valeca, ci de Adrian Țuțuianu, baronul din Dâmbovița (singura surpriză a zilei).

Codrin Ștefănescu: „Cum să mai țin discurs când nu mai e nimeni în sală?”

Continui să caut disidenți. Aș vrea să dau de Codrin, dar e greu, sala-i plină și-s mai mulți delegați PSD afectați de calviție decât mă așteptam. Întreb în stânga și-n dreapta, doamna Cati Andronescu spune că l-a văzut azi dimineață, dar între timp a dispărut.

Un delegat din provincie spune că l-a văzut și el prin partea dreaptă a sălii, prezentând un selfie cu el și Codrin drept dovadă. În zadar, secretarul adjunct al PSD-ului nu e de găsit.

La un moment dat, când sala deja s-a golit pentru că oamenii au ieșit la vot, e chemat să ia cuvântul pe scenă. Nu apare nici de data aceasta. Așa că ies afară și-l sun. Răspunde chiar în timp ce protestatarii de peste stradă strigă „PSD, ciuma roșie!”. Îl întreb de ce n-a luat cuvântul când i-a fost strigat numele.

„Păi, nu mai era nimeni în sală, cum să mai țin discurs când nu mai era nimeni în sală? Deja se votase, delegații au plecat, cu cine să vorbești? Autocarele sunt pe drum.”

Publicitate

Pare puțin rănit în orgoliu, dar a dispărut tonul războinic de zilele trecute, când era gata să-și rupă hainele de pe el. Cu egoul atins ies și Nicolae Bănicioiu și Ecaterina Andronescu, contracandidații Vioricăi Dăncilă pentru postul de președinte executiv, care, la rândul lor, refuză să vorbească unei săli goale și pleacă.

Alții sunt mai puțin orgolioși și vorbesc fără nicio jenă scaunelor goale. Ion Popa, președintele Organizației de Pensionari, citește nestingherit discursul de pe foi, chit că nu-l ascultă nimeni. E cel mai reprezentativ om pentru electoratul PSD, dar nu-i pasă nimănui. Îl întreb cum e să predice în neant, se declară optimist, fiind sigur că oamenii au auzit ce era de auzit prin difuzoarele montate afară și în restul clădirii. Afară se lasă întunericul, iar sala s-a golit aproape de tot. Au rămas gunoaiele de pe jos și cei câțiva zeci de PSD-iști și jurnaliști pe care-i mai interesează deznodământul alegerilor. Se pun toți pe rândul din față, inclusiv Codrin Ștefănescu, pe care-l zăresc pentru prima oară pe ziua de azi. E la două scaune de Dragnea, dar simt un vibe destul de awkward între cei doi. Îl întrebăm pe Ștefănescu dacă s-a împăcat cu șefu’, răspunde cu tâlc:

„Nu vedeți că suntem toți pe același rând?” În final, obține doar 668 de voturi, în timp ce contracandidatul său, Marian Neacșu e declarat câștigător cu peste 3 000 de voturi. Ștefănescu pare dezamăgit, dar nu uită să-și felicite colegial adversarul. Măcar a încercat.