Ce-au promis cei 4 miniștri PSD-ALDE care au fost dați jos și puși la loc în ultimele trei guverne

La fiecare reinstalare de guvern am avut parte de promisiuni rostogolite la infinit și priorități adaptate șmecherește, în funcție de scandalurile la zi, cu implementare zero. Cu trei premieri schimbați în mai puțin de un an, e greu să spui că PSD guvernează țara asta, deși ne cam guvernează viețile. Iar Liviu Dragnea, după cum chiar el recunoaște, are o mână teribil de proastă la nominalizat premieri sau, în general, oameni care să fie, pur și simplu, capabili de ceva.

Deși social-democrații și-au trântit deja doi premieri și, implicit, două cabinete, au existat patru miniștri care au evoluat nestingheriți în toate guvernele PSD-ALDE de după alegerile din 2016: Carmen Dan la Interne, Teodor Meleșcanu la Externe, Petre Daea la Agricultură și Olguța Vasilescu la Muncă. Ei formează, astfel, careul de ași al celor mai longevivi miniștri PSD și reprezintă un bun indicator să-ți dai seama ce promisiuni pe termen lung s-au respectat. Sau NU.

Oamenii ăștia sunt niște supraviețuitori, care au rezistat tuturor răsturnărilor de premieri din ultimul an. Nu au fost deloc perturbați în activitatea lor, deci ar trebui să demonstreze cât de capabili au fost în a-și menține viziunea și strategia în toată perioada asta.

Am comparat discursurile celor patru rostite, la audieri, în fața comisiilor parlamentare, la fiecare vot de încredere dat de Parlament guvernelor Grindeanu, Tudose și Dăncilă.

Nominalizarea lui Carmen Dan, la începutul lui 2017, a produs vâlvă și ridicări din sprâncene. „Who’s that girl?” era întrebarea momentului. Audierile din comisia de apărare și ordine publică de la acea vreme au fost cu ușile închise. Presa nu a avut acces, pe motiv că se discută „probleme de siguranță națională”. La întrebarea „bine, dar Carmen Dan e doar nominalizată, încă nu e votată ministru, nu are certificat ORNISS, cum discutați cu ea chestiuni de genul ăsta?”, ziariștilor li s-a trântit ușa în nas.

Cert este că, după audieri, Carmen Dan declara că „anul 2016 a văzut o ieșire masivă din sistem, de 12 mii de persoane”, prin urmare, prioritatea ei va fi oprirea „exodului polițiștilor”.

După doar șase luni, deficitul de cadre sporise de la 12 la 20 de mii. Treaba asta s-a întâmplat fix în momentul în care Grindeanu fluierase în biserica lui Dragnea, iar guvernul său a fost trântit prin moțiune de cenzură inițiată de PSD. La votarea noului guvern Tudose, Carmen Dan a uitat brusc de fuga polițiștilor din minister și a trecut la altă viziune: dotarea polițiștilor cu tablete și a cetățenilor cu cărți electronice de identitate.

La doar o lună distanță, un polițist era înjunghiat mortal pe peronul gării și colegii săi de breaslă și-au dat seama că nu cu tablete te aperi în fața unor astfel de agresiuni. Au urmat alte crize în sistem: polițiștii au continuat să fie bătuți măr sau înjunghiați cu sabia.

A venit apoi jenantul scandal al polițistului pedofil, pretext excelent pentru ca ministrul Dan să schimbe viziunea strategică și să vină cu un nou plan de acțiune, prezentat la audierile miniștrilor din guvernul Dăncilă:

Cu alte cuvinte, așteptăm criza și anunțăm strategia pe termen lung. Asta, până la apariția unei noi crize, și tot așa. Ca fapt divers, între timp, un alt polițist a fost înjunghiat. Iar în ceea ce privește, lipsa de cadre, Carmen Dan a promis că acest lucru se va rezolva undeva, prin 2020.

La votul de încredere acordat guvernului Grindeanu, propunerea PSD pentru portofoliul Muncii, Lia Olguța Vasilescu s-a remarcat prin două lucruri: și-a prezentat strategia pe 4 ani în trei minute și s-a dovedit incapabilă să răspundă la o întrebare banală:

„În contextul în care Ministerul Muncii are în vedere și protecția copilului, care este numărul de telefon pe care trebuie sa îl apeleze copiii care sunt abuzați?”

Lia Olguța Vasilescu:„ Îh… Era ceva cu 6, dar nu mai știu să vă spun.”

În rest, pe parcursul audierilor, Olguța și-a menținut obsesia cu „vom mări pensiile”. Când a fost întrebată ce va face în legătură cu centre promise pentru victimele violenței în familie, în condițiile în care datele statistice sunt oribile. Răspunsul: „se vor face din fonduri europene”

În iunie 2017, guvernul Grindeanu a picat, iar noul premier era Mihai Tudose, în vreme ce Lia Olguța Vasilescu a rămas la Muncă. La audieri, s-a remarcat după ce le-a spus parlamentarilor că Guvernul „nu dorește să dărâme pilonul de pensii al statului, ca să-l ajute pe cel privat”. Suficient pentru a i se oferi încredere 100%.

La întrebarea legată de sumele alocate centrelor pentru victimele violenței în familie a promis, la fel de solemn: „aceste centre se vor face din fonduri europene”.

Ideea a rămas aceeași: „Fișele de proiect (pentru centre) sunt depuse la Ministerul Dezvoltării, ministerul Muncii și-a făcut datoria”. Cu alte cuvinte, respectivele centre vor fi făcute din fonduri europene când o da Dumnezeul de la Dezvoltare dezlegare la bani. Până atunci, femeile bătute de soți, ori copiii bătuți democratic de oricare dintre părinți nu au decât să sufere, noi, ăștia de la minister ne-am făcut treaba, puteți să ne votați cu încredere. Între timp, o femeie a murit după ce soțul ei a înjunghiat-o, în București.

La prima audiere, din ianuarie 2017, Daea a declarat că principalele sale priorități în ceea ce privește „agricultura Țării Românești” sunt legate de subvențiile pentru fermieri, reabilitarea sistemului de irigații pentru o suprafață de vreo 2 milioane de hectare și, bonus, dezvoltarea sistemului antigrindină. După care a continuat:

„Sper ca mintea să mă țină în stare să nu fac greșeli”

La categoria și altele putem include chestiuni legate de cadastru, debirocratizare și intabulare. Chestii pe care le va rezolva, cică, „până în 2020”.

La votul de încredere acordat cabinetului Tudose, audierea lui Daea s-a nimerit a fi taman de Sf. Petru. „Dacă lucrez astăzi, înseamnă că sărbătoresc. Eu în fiecare zi când lucrez şi am rezultate pentru mine este o sărbătoare. Că este şi Sfântul Pătru, cu atât mai mult”.

La respectiva audiere, presa nu a consemnat nicio promisiune clară, însă Daea ne-a liniștit pe toți cu declarația asta sinceră:

„Să ştiţi că nu intru în categoria celor care critică oaia seara, iar dimineața mănâncă brânză”.

La cel de-al treilea val de audieri, prilejuit de votul de încredere dat cabinetului Dăncilă, același Petre Daea scotea de la naftalină mai vechile promisiuni de pe timpul lui Grindeanu, referitoare la cadastru și intabulări. Campania „Alege Oaia” e deja o reușită pusă pe listă.

Bonus, a venit cu ideea de a combate grindina cu ajutorul unor escadrile de avioane. Nu a detaliat subiectul, chestiune care nu i-a împiedicat pe parlamentari să-l voteze cu căldură pentru un nou mandat.

Acum fix un an, Teodor Meleșcanu spunea că nici măcar Marea Neagră nu mai e un bun vecin cu România. Ca priorități, a mestecat aceleași porții de rumeguș servite în fața senatorilor și deputaților, referitoare la niște teme care, scrise pe hârtie, dau bine la public: pregătirea președinției României la UE în 2019, revigorarea diplomației tradiționale bilaterale, implicarea mai directă a MAE în diplomația economică. Un fel de „să facem totul”, în varianta „mai facem un simpozion, o masă rotundă, dar nu prea mult, să nu deranjăm”.

Câteva luni mai târziu, același ministru de Externe nu mai scotea o vorbă despre Crimeea, relațiile cu țările vecine ci trecea direct în liga mare. Vorbim aici de „acțiuni strategice”, contribuția României în UE și NATO, participarea la misiuni externe și, o da, parteneriatul cu SUA. Meleșcanu a mai subliniat apoi și eterna marotă a „relației cu Republica Moldova”, dar și parteneriatele, la fel de strategice cu Franța, Germania, Polonia și Turcia.

După alte câteva luni, același ministru de Externe a vorbit nonșalant de cu totul alte priorități și alte subiecte majore de politică externă. Cu câteva mici împunsături la adresa UE, cât să-ți dai seama că Meleșcanu e un fel de extensie ALDE a politicii externe românești:

Printre prioritățile MAE, Meleșcanu a mai punctat „creșterea profilului de ţară al României în UE şi NATO”, pregătirea logistică a președinției Consiliului Uniunii Europene, dar şi a Summitului post-Brexit de la Sibiu, candidatura României la Consiliul de Securitate ONU şi la OECD.

Și, pentru că sunt bătrân, mi-am amintit de asta (chit că nu-s fanul lor):