Creșterea nivelului mării o să schimbe complet harta Canadei până-n 2100

De-a lungul ultimului an, comunitatea inuită Tuktoyaktuk din zona arctică a Canadei, cocoțată pe țărmurile Mării Beaufort, a fost nevoită să mute cinci case și un depozit mai departe de mal, pentru că erau amenințate cu eroziunea, conform primarului Darrel Nasogaluak.

„Una era o urgență", mi-a spus la telefon Chukita Gruben, femeia care a coordonat acțiunile pe tema schimbării climei în comunitate timp de 22 de ani. „Celelalte erau pe punctul de a cădea."

Tuktoyaktuk, aflat în Teritoriile de Nord-Vest, cu o populație de circa 900 de persoane, se confruntă cu efectele schimbării climei. Topirea stratului de permafrost transformă în fluid pământul de sub clădirile și drumurile zonei. Nivelul mării e în creștere. Gheața se topește mai devreme și îngheață mai târziu în an. Toate astea contribuie la fenomenul de eroziune care mușcă din coastă.

„Schimbarea climei e un fenomen cu care comunitatea se confruntă zilnic", mi-a spus Nasogaluak, iar orașul Tuk, după cum îi spun localnicii, se străduiește să se adapteze cât mai repede cu putință.
Canadienii, cel puțin cei din sud, afișează uneori un soi de aroganță pe tema schimbării climei. Citim despre locuri gen Insulele Maldive sau chiar Miami care se inundă din cauza nivelului în creștere al mării – dar pentru mulți dintre noi, pare foarte departe de propria realitate. Cu toate astea, harta Canadei se preschimbă din cauza acelorași forțe. În secolul următor, țărmul nostru o să arate cu totul altfel față de cum e astăzi. Zona arctică de vest, sud-estul Canadei atlantice și Vancouverul sunt toate în linia întâi.
Guoqi Han e cercetător în oceanografie fizică la Departamentul Federal al Pescuitului și Oceanelor. Studiază creșterea nivelului mării și cum va afecta Canada. L-am sunat de curând în Newfoundland, unde locuiește.

El mi-a explicat că nivelul mării crește din două motive: topirea gheții pe pământ și expansiunea mării care se încălzește. Dar ce nu-și dau mulți seama, a continuat Han, e că nivelul apelor nu se ridică uniform – afectează comunități diferite în proporții diferite. „Ce contează, de fapt, pentru comunitățile locale, e nivelul relativ al mării", a spus acesta.

Iată cum se prezintă situația. Până în anul 2100, conform spuselor lui Han, Charlottetown și Halifax se pot aștepta la o creștere de 50-70 cm a nivelului mării în medie. Vancouverul se poate aștepta la 40 cm, iar Tuktoyaktuk va asista la o creștere a nivelului mării de 50 cm. „Nu e maximul limitei superioare", a insistat acesta. Realitatea ar putea fi mai nasoală.

Între timp, în anumite locuri, precum zona antarctică de est, care se află în apropiere de stratul de gheață din Groenlanda, nivelul mării s-ar putea să scadă un pic în următorii ani, conform lui Han.
Cum se pot explica variațiunile de creștere a nivelului mării pe teritoriul țării?

Han spune că originile fenomenului vin de-acum 20 000 de ani, când unele părți ale Canadei erau acoperite de un ghețar enorm. Gheața s-a retras în cele din urmă, dar din cauza unui efect cunoscut sub numele de remisie post-glaciară, pământul se ridică în continuare foarte, foarte încet, în zonele în care toată această greutate îl presa odinioară. Anumite zone din centrul Canadei, în apropiere de Churchill, Manitoba și țărmul Golfului Hudson Bay se ridică cu 10 mm pe an, spune Han. Unele zone din apropiere de țărmul Oceanului Atlantic, printre care Halifax și Charlottetown, se scufundă cu circa 1 sau 2 mm pe an. Asta le face cu-atât mai vulnerabile la creșterea nivelului mării, precum și la sporirea numărului de uragane și furtuni provocate de schimbarea de climă.

La Vancouver lucrurile stau un pic altfel. Se află într-o zonă seismică activă. Acolo, mișcarea plăcilor tectonice joacă un rol mai important, a explicat Han. În realitate, Insula Vancouver se ridică încet, încet, dar dacă e să vină un cutremur de proporții, peisajul s-ar putea schimba dramatic.

Canada a recunoscut importanța adaptării la presiunile schimbării climatice în următorii ani. O parte din bugetul federal adoptat la începutul anului constă în două miliarde de dolari puși deoparte pentru un fond de intervenție în cazul dezastrelor climaterice. Cu toate astea, există și destule critici că diverse departamente ale guvernului nu sunt pregătite adecvat pentru provocările viitorului.

Urbaniștii din zona atlantică a Canadei și de pe coasta de vest, precum și cei din Tuktoyaktuk, lucrează la întârirea orașelor lor împotriva efectelor schimbării de climă. Vancouverul pleacă de la premisa că până în 2050 se poate aștepta la o creștere de 50 de centimetri a nivelului mării și de un metru până în 2100, mi-a spus Angela Danyluk, expert în sustenabilitate din partea autorităților. Strategia de adaptare a orașului include schimbări ale codurilor de construcție și o campanie de educare a publicului, iar autoritățile nu s-au ferit nici de o dezbatere cu privire la posibila eliminare a infrastructurii de pe țărm.

Se va schimba felul în care locuitorii din Vancouver își trăiesc viața de zi cu zi. „Se va schimba stilul de viață de pe coastă", a spus Danyluk. „Va fi noul firesc", unul care inclue pregătiri anuale pentru viscolele cu zăpadă și posibilele inundații și poate „mai puține oportunități de recreere" la malul apei, cel puțin în anumite perioade ale anului. „Poate că promontoriul va trebui să fie închis mai des", a spus aceasta. „Anumite zone vor trebui modificate."

Sigur, orașul Tuktoyaktuk, își mută deja anumite clădiri de pe țărm. „Am pierdut o lună întreagă din sezonul glaciar", mi-a spus Nasogaluak told me. „Ne îngheață oceanul cu două săptămâni mai târziu și se sparge gheața cu două săptămâni mai devreme" – ceea ce înseamnă că există o lună în plus de ape libere.

Ca să-și apere locuitorii, „am trasat o linie în comunitate dincolo de care nu poate să construiască nimeni", a continuat acesta. „Nu putem să-i protejăm dacă chiar construiesc în zona aia". Nasogaluak a spus că impunerea acestei restricții s-a dovedit foarte dificilă pentru oameni. Dar pur și simplu nu mai e sigur.

„Suntem o comunitate de coastă. Avem cabane pe țărm și zone de vânătoare", a continuat Nasogaluak. „Oameni care de generații întregi vânează și pescuiesc s-au văzut nevoiți să-și mute taberele". A spus că s-au depus cereri pentru finanțări mai mari ale comunității din partea guvernului, pentru a-i ajuta pe oameni să reziste la presiunile cu care se confruntă deja – despre care se estimează că vor deveni și mai extreme în următoarele decenii.

„Suntem o comunitate de oameni care se adaptează foarte ușor", mi-a spus acesta. „Nu ne panicăm din cauza schimbării de climă și a creșterii nivelului mării, dar avem nevoie de sprijin. Noi facem tot ce putem."