Am întrebat români care n-au cont de Facebook cum reușesc să supraviețuiască fără

Salut. Sunt Fadia, am 30 de ani și sunt dependentă de Facebook. De când l-am descoperit, nu am trăit nicio zi fără el. M-a convins o prietenă prin 2010 să las Hi5-ul și să intru în rând cu lumea, că era mai cool și mai albastru, dar n-am crezut atunci că n-o să mă mai pot lăsa de el. Dimineața, după ce mă chinui să opresc alarma fără să sparg telefonul, nici măcar nu mă obosesc să deschid ambii ochi ca să dau primul scroll, să văd cine ce a mai postat cât am dormit, cine a mai murit sau pe ce mai dă Firea bani ca să-și asigure un loc la prezidențiale.

Seara, înainte să adorm, mă despart cu greu de ultimele știri meteo și poze cu pisici. Glumesc, nu văd numai asta la ultimul scroll, mai apar și poze cu „Un like dacă îți pasă de poza asta cu o mamă cu copil în brațe”, deși credeam că am scos toți idioții din lista de prieteni.

Facebook, această armă de manipulare, această rețea care știe totul despre tine, această unealtă care-ți va citi în curând gândurile și îți va controla toate acțiunile. Știi presupun de ultimul scandal cu Cambridge Analytica, urmat apoi de isteria despre cum Facebook deține toate informațiile pe care le conține profilul tău online, dar și celularul tău. Primul este un caz care se va studia probabil în școli la capitolul „Cum să câștigi alegerile”, treaba cu informațiile personale nu e însă chiar așa șocantă, din moment ce ți-ai asumat asta când Facebook te-a întrebat dacă vrei să-i dai totul și tu ai apăsat, nonșalant, butonul OK.

Pe lângă toate astea, Elon Musk, magnatul de la Tesla, și-a șters paginile de Facebook și a acuzat rețeaua de socializare înființată de Zuckerberg că folosește mâna diavolului, altfel cunoscută și sub numele de inteligență artificială. Bine, vorbim de un conflict între doi miliardari care acum se ceartă în postări cu multe hashtaguri. Cel mai notoriu a devenit, însă, #deleteFacebook, care și-a găsit o grămadă de adepți.

Și pe la noi au început să apară voci care fac lobby pentru migrația de pe Facebook pe Twitter, Instagram sau alte rețele sociale, după un val de report-uri și block-uri pe care și le-au primit tot mai mulți oameni. În fine, am vrut să văd cum e viața fără atâta dramă online, adică fără Facebook. Așa că am stat de vorbă cu cinci oameni de la noi care fie au renunțat rapid la contul de Facebook, fie nu și-au deschis niciodată unul.

VICE: De ce nu ai Facebook?
Corina: Contul de Facebook l-am închis în 2012, după ce îl folosisem pentru o perioadă de un an și jumătate în care mi-am dat seama că petreceam atât de mult timp pe aceasta platformă, fără să am nevoie cu adevărat. Pe vremea aia, foloseam Facebook-ul pentru a căuta cunoștințe vechi, prieteni sau colegi, cu care nu mai vorbisem demult. E mai greu când vrei să stalk-uiești pe cineva, că nu prea ai cum în altă parte.

Cum te simți când în jurul tău sunt o grămadă de zombalăi care stau cu ochii în Facebook, iar tu nu ai la ce să te uiți?
Mă simt chiar specială. Pot alege să mă uit la ce îmi convine, mă raportez la ceva în care mă identific și mă uit peste tot cu toți ochii. Cu toți trei, că l-am dezvoltat și pe cel de-al treilea, al intuiției. Când merg cu metroul, îmi place să privesc oamenii. E un exercițiu social destul de bun, atâta vreme cât nu te comporți ca un psihopat.

Chiar, cum agăți, dacă nu ai Facebook?
Eu sunt de modă veche, agăț face to face. Dacă văd un tip care îmi place, i-o spun direct, nu am nicio problemă să agăț când ies în oraș.

Eu mă trezesc direct cu capul în Facebook. Tu ce faci când te trezești?
Eu mă trezesc cu capul în pernă. Mă străduiesc să nu arunc din greșeală laptopul din pat, că de cele mai multe ori adorm cu el lângă mine. Nu îl deschid, îmi fac tabieturile matinale. Mult mai târziu deschid newsletter-urile la care sunt abonată. Am și un cont de Instagram, pentru că îmi place fotografia și acolo mă pot exprima în imagini.

Ai vreun sfat pentru ăștia ca mine, care nu pot trăi fără Facebook nici măcar o zi?
Detașează-te sau măcar încearcă să îți oferi alternative, că poate, ipotetic vorbind, Zuckerberg va da faliment, iar tu o să rămâi suspendată și fără amintiri sub formă de poze. Va fi, practic, o sinucidere online.

VICE: De ce nu ți-ai făcut profil de Facebook?
Cristina: Pentru că nu îmi place să fiu vizibilă pe Internet. Eu sunt psihoterapeut, așa că nu ar fi foarte OK să afișez detalii personale online, pentru că fiecare interpretează prin filtrul propriu tot ceea ce vede. Prefer comunicare tradițională, față în față sau cel mult pe WhatsApp, mai ales cu apropiații. Dacă ar fi nevoie să-mi fac, mi-aș face unul fără nicio informație pe el. Dar nu e cazul.

Și prietenii tăi nu te consideră o ciudată?
Nu, că doar de aia îmi sunt aproape. Prietenii mei știu că sunt o persoană atipică și se bucură de o comunicare la un alt nivel, adică e altfel când întrebi pe cineva față în față „Măi, ce mai faci?” decât atunci când o scrii într-un chat, știi?

Nu te plictisești niciodată fără Facebook?
Sunt chiar norocoasă că nu am un profil și sunt liberă să mă gândesc la ale mele. Dar dacă vrei să știi ce fac când toți din jurul meu stau cu capul în telefon, îmi caut haine pe net, deci sunt atipică și în sensul ăsta, că nu mai pierd timpul prin mall-uri, ha! Sunt departe de a mă plictisi în viața reală.

Există viață după Facebook?
Eu cred că există viață și după moarte, d-apoi după Facebook. Important este să trăiești, indiferent cum alegi să faci asta, până la urmă.

VICE: Cum se face că nu ai Facebook?
Mircea: Pur și simplu nu m-a prins până acum microbul ăsta. Mi-am aruncat un ochi, dar nu pare să mă tenteze în niciun fel. Probabil nu știu ce pierd, așa că nu are cum să-mi pară rău pentru ceva ce nu cunosc.

Prietenii tăi nu se enervează când nu îți pot da tag într-o poză?
Ba poate că unii chiar se ofuschează. Dar nu e problema mea. Pentru asta sunt statusurile alea cu „+ cutare care nu are Facebook”, în speță eu. Până la urmă, dacă au chef să joace leapșa, putem încerca într-un parc. De ce să se enerveze?

Eu mă dau pe Facebook de la prima oră. Tu cum îți începi dimineața?
Păi, în primul rând, mă întind. Și eu deschid netul, dar pentru a face o revistă a presei, de exemplu. Mai găsesc articole care îmi plac și mă pierd prin ele.

Cum e să nu ai Facebook pe wc?
Da’ cine a zis că mă duc fără telefon la budă? Îl iau cu mine, doar că mă uit la altceva decât la pozele altora și la ce aleg alții să îmi arate. Prefer să selectez eu informațiile.

Și cum agăți?
Nu agăț. Câteodată te mai împiedici de oameni… Ca de exemplu în plimbările lungi pe care aleg să le fac în timpul liber. N-am de gând să îmi fac Facebook prea curând, prefer să continui pe căi bătătorite.

VICE: N-ai avut niciodată Facebook?
Maria: Am avut în facultate prin 2009-2010, când foloseam platforma exclusiv să țin legătura cu colegii de an și sa fiu la curent cu chestiile din studenție. Am renunțat când au început să apară rudele și foștii colegi de generală și aveam discuții IRL cu oameni care nu aveau nicio treabă cu mine, dar îmi reproșau că nu le dădeam „accept”. În plus, începusem să pierd multe ore uitându-mă la pozele de vacanță ale rudelor unor prieteni, făceam poze doar ca să am ce posta.

De unde îți iei informațiile dacă n-ai un feed pe care să stai și să-ți fie servite tot felul de știri/opinii?
Site-uri de știri pentru info pe bune (sunt membru The Guardian, de exemplu), Reddit pentru meme-uri. Prietenele mele mă mai țin la curent cu bârfe pe care cred că nu le-am aflat încă sau îmi trimit poze de pe Facebook pe WhatsApp.

Ce e pentru tine un influencer când n-ai Facebook, ăștia sunt născuți și crescuți de rețelele sociale?
Un influencer este un lider de opinie, câțiva sunt afiliați unor site-uri, alții au blogurile lor. Nu prea sunt la curent cu influencerii români, dar mai citesc articole de lifestyle scrise de femei din UK. Sunt și câteva canale de YouTube pe care le urmăresc pentru genul ăla de content care nu mai există la Discovery Channel (Kurzgesagt, Crash Course, Sci Show etc).

Dacă nu stai pe Facebook, ai conturi totuși pe alte rețele sociale? De ce e ok acolo și nu și pe Facebook?
Am conturi pe platforme care pot fi considerate rețele sociale, cum e Instagram, dar pe care nu le folosesc în acest fel - nu am followeri dintre persoanele pe care le cunosc și nici nu urmăresc prieteni. Reddit, mai nou, văd că încearcă să se transforme într-o rețea socială, dar atâta vreme cât doxingul rămâne păcatul capital cred ca va fi ok. În general, nu îmi folosesc numele și nu pun poze cu mine nicăieri pe internet.

Scandalurile cu Facebook din ultima perioadă te-au făcut să te simți mai safe tocmai fiindcă n-ai cont?
Sunt vreo șapte ani de când mi-am închis Facebook-ul și foarte des apar tot felul de chestii care îmi confirmă ca viața mea e mult mai ok fără. Am urmărit cazul Cambridge Analytica și asta m-a făcut să mă îngrijoreze și mai tare Google, la care cred că am un dosar personal destul de serios.

Ar fi ceva care te-ar convinge să te întorci pe Facebook?
Poate dacă aș pleca din țară ar trebui sa găsesc ceva asemănător Facebook, ca să pot ține legătura cu mai mulți oameni odată și să mă simt conectată cu țara.

VICE: Pe tine ce te-a ținut departe de Facebook?
Cătălin: Prefer metodele mai vechi de a lua legătura cu cineva, nu îmi doresc prieteni pe care nu îi cunosc cu adevărat. Și, ca să fiu sincer, și pentru că sunt puțin antisocial, probabil.

N-a încercat nimeni să te convingă să-ți faci?
Ba da, am câțiva prieteni care au vrut să mă convertească, dar nu au reușit. Nu știu dacă îi enervează că nu-mi pot da tag, dar nu cred.

Ție cine-ți spune cum e vremea afară sau cine a mai murit?
Există atâtea alte surse de informare, Facebook-ul e doar una din ele. Nu sunt interesat de părerile altora, prefer să citesc presa. Nu am de gând să „intru în rând cu lumea” pentru atâta.

Și timpii morți la muncă sau când ești plictisit ce faci?
Am mai multe canale de Youtube pe care le urmăresc, așa că nu mă plictisesc niciodată. Există viață și după Facebook, așa cum există și viață fără el.