18+

Femeile care au decis să fie sclave sexuale 24 de ore pe zi

Când John Norman a scris seria de cărți „Gor” și-a imaginat o lume fantastică în care toate femeile sunt sclavele unor bărbați. Acum, fanii acestuia o recreează.
3.5.18
Coperta „Mercenarilor lui Gor”, de John Norman

În 1966, autorul de SF și profesorul de filosofie John Norman a publicat primul volum din seria sa de cărți Gor, cunoscută uneori drept „Saga goreană”.

Romanele sunt inspirate dintr-o combinație de filosofie, SF și erotică și sunt cunoscute în cercurile SF pentru politicile lor sexuale, din următorul motiv: în universul Gor, există o dinamică aproape ubicuă de tip stăpân-sclav între bărbați și femei, iar doamnele – sau „kajirae”, care se supun până în punctul în care sunt abuzate fizic și sexual de stăpânii lor – învață să le placă. În cărți, genul ăsta de existență BDSM-misogină e lăudată ca „ordinea naturală”.

Publicitate

Cărțile lui Norman au fost îndelung criticate pentru că sunt, în esență, porno pentru activiștii pro drepturile bărbaților, dar pentru că lumea e plină de tot felul de oameni, i-au și inspirat pe unii cititori în mod direct să adopte un stil de viață „gorean”, care e exact ceea ce sună. Acestea fiind zise, adepții interpretează cultura în moduri diferite, iar unii chiar își exprimă dezaprobarea față de cărți, deși iubesc anumite protocoale – iar multe cupluri goreene trăiesc într-o dinamică fericită, consimțită, 24 din 24, de stăpân-kajira înăuntrul și în afara dormitorului.

Am vorbit cu câteva femei care se autoidentifică drept kajirae, ca să aflu cum e să fii sclavă cu consimțământ, care trăiește o viață inspirată de o serie de cărți fantasy.

Vivienne, 28, servicii clienți

VICE: Când ai devenit kajira?
Vivienne: Acum unsprezece ani. Joc Second Life și am fost vândută într-o sală de licitații unui stăpân gorean. M-a întrebat dacă am explorat vreodată stilul ăsta de viață, dar eu habar n-aveam ce e. Mi-au plăcut foarte mult cărțile și i-am prezentat stilul de viață [stăpânului meu] dominator BDSM de la momentul respectiv. Restul e istorie.

Ce te-a atras la stilul de viață gorean?
Prima carte pe care am citit-o a fost Sclava lui Gor, iar relația dintre stăpân și sclavă m-a atras pe loc. Tânjeam după ea. Mi-am dat seama că BDSM-ul nu răspundea nevoilor mele interioare, ca și cum mă simțeam în continuare goală pe dinăuntru la finalul unei scene. Gor a fost o modalitate de a duce lucrurile mai departe. Eu și actualul meu stăpân suntem împreună de patru ani deja și mă simt binecuvântată că am găsit pe cineva care a trecut dincolo de satisfacția sexuală. E mult mai profund, în mod special în relația dintre stăpân și kajira.

Publicitate

Ți-ai refuza vreodată stăpânul?
Stăpânului meu îi place să glumească că dacă mi-ar porunci să mă arunc de pe acoperiș, m-aș certa cu el cât urc scara, dar în cele din urmă tot aș sări. Am și eu niște limite, bazate pe traume din copilărie, dar cred că în tot timpul cât am practicat gor și BDSM am folosit cuvântul de siguranță doar de trei ori. Nu-mi place s-o fac, pentru că simt că-mi dezamăgesc partenerul.

Crezi în „ordinea naturală”?
Asta e o chestie cu care mă lupt de mulți ani. Am slujit și bărbați și femei, dar simt că nimeni nu mă poate controla ca un bărbat. Nu judec pe nimeni pentru rolul său, dar când cunosc bărbați submisivi, simt că iese goreana din mine și zice: „Nu”.

Simți că a fi kajira îți dă forță?
Chiar am început să cresc și să am mai multă forță de când am descoperit Gor. Simt că, în cele din urmă, îmi pot stăpâni emoțiile, având în vedere că am suferit în trecut de depresie și anxietate. Încă mai am momente de anxietate puternică, dar am noroc să fiu cu un stăpân care știe cum s-o controleze. Pot să mă uit în oglindă și să-mi simt evoluția, atât fizică, cât și psihică. Nu m-am apucat de asta pentru că m-a pus cineva. M-am apucat ca să mă descopăr și să repar toate daunele provocate. Mi-a oferit o ancoră.

Anne, 53, profesoară universitară pensionată

De cât timp ești kajira?
Anne: De treizeci de ani, întotdeauna cu același stăpân.

Cum l-ai cunoscut?
Soțul cu care eram la momentul respectiv m-a dat la schimb pe o pereche de cizme la o piesă de teatru medievală. Cred că a crezut c-o să fie doar o aventură de-un weekend, dar a ajuns să mă păstreze. Era Gorean, dar eu n-auzisem niciodată de așa ceva și nici nu făcusem BDSM sau nimic de genul. Unul dintre primele lucruri pe care m-a pus să le fac a fost să citesc cărțile, iar eu am conchis că eram Goreancă de mult timp, dar nu știam terminologia. Pur și simplu mi s-a potrivit.

Publicitate

Cum se manifestă dinamica voastră?
Păi, sexul e o parte foarte mică. Atunci când ieșim, arătăm ca un cuplu de modă veche din anii ’50, în care bărbatul deține controlul, nu ca niște obsedați sexuali demenți. Mulți oameni asociază Gor cu protocoale complexe, cu bice și lanțuri și bătăi până leșină kajira, dar noi nu prea facem de-astea pe-aici. Și la ce mai e bună o kajira, dacă a fost bătută la greu? Pentru noi, e mai mult despre atitudine. Facem ceea ce vrea el să facem.

E ceva ce ai refuza să faci pentru stăpânul tău?
În afară de a-mi tăia o mână sau de a împușca pe cineva, nu. Dar nu e un psihopat și nu mi-ar face intenționat rău; e rezonabil. Nu prea am niciodată un motiv să spun nu. Pentru majoritatea lucrurilor trebuie să cer voie, gen dacă cheltuiesc bani în plus sau dacă vreau un desert sau să mă răsfăț. Și dacă vreau un anumit favor sexual, el e destul de deschis.

Aveți o relație romantică?
Da, dar el nu folosește cuvântul „dragoste” prea des. Nu vrea să pară slab, ca și cum nu el e cel care controlează relația. E foarte potrivit pentru o kajira să spună: „Te iubesc, stăpâne”. E mai puțin potrivit pentru el să răspundă cu „te iubesc”.

Alice, 24, serviciu militar activ

De cât timp ești kajira?
Alice: Aș zice că de vreo patru luni. Am aflat despre asta discutând cu prieteni implicați în dinamica stăpân/sclav din BDSM, dar acum dominatorul meu – care îmi e și soț – amestecăm încă alte două dinamici: DDLG [Tati dominator/Fetița mică] și jocuri de rol cu animale de companie, deci nu suntem tocmai cuplul gorean tipic.

Ce te-a atras la scena asta?
Poate o să sune ciudat, dar mă ajută cu anxietatea și depresia. Regulile pe care le-am stabilit de comun acord cu soțul meu îmi lasă puțin spațiu de manevră când vine vorba de așteptările pe care le are de la mine și am sarcini de care trebuie să mă ocup zilnic, deci mintea mea nu are când să rătăcească în spații necunoscute. Îmi mai place și sinceritatea și încrederea pe care m-a ajutat să le construiesc cu soțul meu. N-aș fi la fel de deschisă și sinceră cu mine însămi dacă n-aș fi descoperit subcultura Gorean și BDSM-ul.

Publicitate

Cum îți slujești stăpânul?
Fac curat în casă, gătesc cina, fac cumpărăturile, precum și sexual. Practic, sunt o casnică tradițională, cu câteva pedepse aruncate în combinație, ca să se asigure că mă țin de cuvânt.

Ești kajira cu normă întreagă?
Cu normă întreagă, dar asta nu-nseamnă că nu pot să fac și ce vreau. Pur și simplu îl anunț pe soțul meu cu ce mă ocup și-mi țin telefonul la mine, în caz că mă vrea când sunt pe-afară. Am niște reguli pe care le-am stabilit de comun acord cu soțul meu, dar toate sunt legate de sex. E ca o carte de colorat, în care el a pus toate pozele astea pe care le-am creat împreună, dar, ca să mă mențină fericită, trebuie să nu depășească liniile. Folosim ceea ce ne face să ne simțim confortabil.



Jill, 55, artistă

De cât timp ești kajira?
Jill: Cam de vreo zece ani. Am auzit despre asta cu un an sau doi înainte să preiau stilul ăsta de viață, când l-a menționat pe scurt o prietenă care practică BDSM.

După ce ai auzit de el, cum de te-ai hotărât să practici stilul ăsta de viață?
Sunt bipolară și eram într-o depresie suicidară. Mi-era frică de ce aveam să fac la momentul respectiv și știam un prieten care era stăpân. M-am hotărât că ceea ce trebuie să fac ca să-mi salvez viața e să renunț la control. Știam că dacă am un stăpân n-am cum să mă sinucid și așa am știut că sunt kajira.

Cum te supui stăpânului tău?
Sunt a lui – e atât de simplu. E greu, pentru că el locuiește în Connecticut, iar eu sunt în Ontario, dar sunt online mai tot timpul. Sunt tot timpul kajira. Dacă el are nevoie de companie, dacă vrea să vorbim, sunt acolo. Port o zgardă, dar n-o consider a mea. E zgarda lui, pentru că eu consider că tot ce am e al lui, chiar și banii mei. Are acces la contul meu bancar. E o relație bazată pe foarte multă încredere și ăsta e unul dintre lucrurile care-mi place cel mai mult. E trecut drept ruda mea și e împuternicitul meu legal. Îl iubesc.

Publicitate

Ți se pare că stilul ăsta de viață îți conferă putere?
Da, așa cred. E ceva ce necesită multă forță, iar eu sunt o femeie puternică. Sunt ceea ce e cunoscut sub numele de „prima fată”, deci când vine vorba de grupul nostru de poliamoroși, stăpânul meu și cu mine suntem grupul primar. Vine lumea la mine cu tot felul de întrebări, nu doar despre stilul de viață, ci și cu probleme personale. Îmi place să pot da sfaturi – întotdeauna mi-a plăcut. Dar parte din mine se întreabă cum de-am ajuns acest lider.

Spui că ești o „kajira progresistă”. Ce înseamnă asta pentru tine?
Sunt feministă. Mulți oameni iau cărțile de bune și și-o ard ca cei care detestă Biblia. Sar pe ele și zic că așa ar trebui să fie viața. În cărți, se zice că kajirele sunt animale. Ei bine, îmi pare rău, dar legile țării mele spun că sunt o ființă umană, iar legile goreene sunt ficționale. Sunt perfect conștientă de faptul că trăim în secolul XXI, pe Pământ, și că planeta Gor e ficțiune… Nu sunt o fană a cărților.

*Toate numele au fost schimbate pentru protejarea identităților. Citatele au fost modificate pentru lungime și claritate.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.