inchisoare

Care sunt cele mai scumpe lucruri pe care le cumpără deținuții în închisoare

Telefoanele mobile de doi lei se vând cu până la cinci sute de lire în închisorile britanice.
Oana Maria Zaharia
translated by Oana Maria Zaharia
26.3.18
Fotografie de Steven Depolo/Flickr

Din când în când, mai apar știri despre deținuți care încarcă fotografii pe Facebook. De cele mai multe ori, știrea menționează un telefon mobil care e considerat printre cele mai mici din lume. Zanco Fly măsoară 7 pe 2 centimetri, e făcut aproape în întregime din plastic și nu e detectat de scannerele închisorilor. „Telefonul pentru cur”, cum i se zice între deținuți, se vinde afară cu 25 de lire, dar în închisori se găsește la prețuri de până la cinci sute de lire.

Publicitate

Eu predau într-o închisoare și știu de multă vreme că deținuții cumpără orice mărunțiș la suprapreț pentru că nu au de ales, dar n-am crezut că diferența e atât de mare. Am hotărât să-mi întreb cursanții care sunt cele mai scumpe lucruri pe care le-au cumpărat și dacă a meritat să facă asta.

Un telefon mizerabil

Adam are 27 de ani și e acuzat de trafic de droguri din clasa A. Dacă va fi găsit vinovat, va fi a doua lui sentință legată de droguri și a patra, în total. Un tip calm, Adam îmi povestește că nu crede că va fi condamnat și nu-l stresează deloc situația.

Îl întreb ce produse a cumpărat în închisoare la suprapreț. „În timpul ultimei sentințe, am fost închis într-o țară unde nu cunoșteam pe nimeni. În primul rând am avut nevoie de un telefon. Am primit unul cu ecranul spart, pe care dura jumătate de oră să-i trimit iubitei mele un mesaj cu adresa închisorii.Și-a făcut treaba, dar îți vine rău când trebuie să dai 250 de lire pe așa ceva.”

L-am întrebat pe Adam dacă îți iei astfel de țepe doar când nu cunoști pe nimeni. „Da, cum ți-am zis, eu de asta am pățit-o, pentru că nu știam pe nimeni. Bișnițarii sunt mereu la curent cu cine a mai venit nou și le fac oferte din prima săptămână, le spun că pot plăti în rate. Nu-ți zic nimic despre dobândă decât atunci când îți dau produsul în mână. E prea târziu atunci. Am vândut și eu niște tutun la preț dublu sau triplu, nu zic nu.”

Bere în dulap

Cristopher are 29 de ani și se apropie de sfârșitul unei sentințe de cinci ani pentru jaf. Era într-o închisoare deschisă până când a fost prins cu un bax de bere în dulap. Mi-a zis clar că e dispus să profite de orice ocazie ca să manipuleze sistemul. „Voiam să beau câteva beri și pe restul să le vând cu cinci dolari fiecare. Cui nu-i place să bea o bere după o zi grea?”

Mi-a povestit că și el a fost fraierit de alții în primele luni. Eram disperat. „Am cumpărat un joint gata făcut cu optzeci de lire, dacă poți să crezi.”

Publicitate

„Ce sunt câteva sute de lire până la urmă?”

Robert are 36 de ani și a pledat vinovat la acuzația că și-a atacat cumnatul. Se așteaptă să primească o pedeapsă până la doi ani de închisoare. Dacă se poartă frumos, o să iasă doar după un an. E prima oară când face închisoare, dar e obișnuit să fie izolat de cei dragi – a stat la internat încă de la vârsta de 12 ani.

„Valoarea unui obiect e fix suma pe care e dispus un individ s-o plătească pentru el. I-am dat tovarășului meu 15 lire pentru o felie de pizza când stăteam la internat, deci nu mă miră că oamenii de aici sunt dispuși să cumpere adidași Reebok la un preț de șase ori mai mare. Eu n-am cheltuit bani aiurea pe-aici. I-am împrumutat odată telefonul mobil colegului de celulă. Săracul era prima oară în închisoare, începător, habar nu avea de nimic. Mi-a dat patruzeci de lire pentru o conversație de 15 minute, dar când ești aici, ce mai contează câteva sute de lire?”

O mie de lire pentru adidași

Bob, 44 de ani, a primit patru luni de închisoare pentru un incident de violență domestică. A mai fost în închisoare de mai multe ori, de la douăzeci de ani încoace. L-am întrebat dacă e normal peste tot să plătești cinci sute de lire pe un telefon care valorează maximum 25.

„Nu e tot timpul chiar așa, dar mereu plătești măcar dublu sau triplu pentru orice. Oricum, cel mai nașpa e că uneori chiar dai banii degeaba, pentru că gardienii sunt cu ochii pe tine. Închid ochii dacă văd că ai făcut schimb de pulovere cu frate-tu când a venit în vizită. Dar, odată, un puștan și-a luat niște adidași cu o mie de lire. În trei zile, l-au turnat niște băieți și deja nu-i mai avea. Să dai o mie de lire pe niște adidași și să te alegi și cu un ochi vânăt…Nasol. I-am dat amărâtului șlapii mei vechi. Nici nu i-am cerut bani pe ei.”