De ce fac străinii parcuri naționale în România cu bani UE (și nu o face statul)

Ai auzit vreodată de „Yellowstone de România”? Este vorba despre un proiect derulat de o fundație cu investitori străini care a cumpărat zeci de mii de hectare de pădure în Munții Făgăraș și Piatra Craiului cu scopul de a transforma zona într-un parc național, asemănător cu celebrul Yellowstone din Statele Unite. Fundația se numește Conservation Carpathia, iar fondatorii acesteia sunt soții Christoph și Barbara Promberger, el neamț și ea austriacă.

Acum vei spune „What? Au venit niște străini să ne cumpere pădurile, iar noi trebuie să fim fericiți cu asta?”. Da, de ce nu? Mai mult chiar, o parte din banii cu care fundația a cumpărat și cumpără în continuare păduri în România provin din fonduri europene.

Despre rata scăzută de absorbție a fondurilor europene ai tot citit în ultimii ani și probabil că nu mai e un secret pentru tine faptul că din cauză că România nu e în stare să acceseze bani UE ratează o grămadă de investiții importante: spitale regionale, drumuri și autostrăzi, rețele de apă și canalizare. Iar indiferent ce-ți spun acum politicienii, nu e decât vina lor că se întâmplă asta.

Situația stă la fel de prost și în ceea ce privește LIFE, programul pentru mediu și conservarea naturii care primește din ce în ce mai mulți bani de la UE. Anul trecut, Parlamentul European a votat pentru creșterea fondurilor pentru programul LIFE de la 0,3 la 0,6 % din bugetul Uniunii Europene. Asta înseamnă 3,4 miliarde de euro.

În urmă cu o lună, am participat la Bruxelles la conferința „Soluțiile viitorului. Realități și așteptări pentru politicile de mediu în Europa” (sună boring, dar așa e birocrația UE) organizată de președinta Comisiei de Mediu din Parlamentul European, Adina Vălean, și Humberto Delgado Rosa, director în Comisia Europeană tot pe probleme de mediu. La întâlnire au participat și mulți ONG-iști de mediu din România.

Cu ocazia asta am întrebat-o pe Adina Vălean dacă programul LIFE, de care Uniunea Europeană este atât de mândră, are succes în România.

Și dacă mergi mai departe cu cifrele afli din ce în ce mai multe vești proaste. Astfel, din perioada de preaderare la UE și până în prezent, în România nu au ajuns decât 30 de milioane de euro prin programul LIFE, adică 0,3 % din suma totală disponibilă.

„Aceste proiecte s-au axat în principal pe acțiuni de reabilitare a habitatelor și conservare a anumitor specii. 80% din beneficiari au fost parcuri regionale și naționale și institute de cercetare restul fiind ONG-uri și autorități locale. Proiectele sunt reduse ca număr, având în vedere că ele sunt finanțate încă din perioada de pre-aderare, iar sumele reprezintă un procent infim din totalul care a fost disponibil pe parcursul anilor. Numai în acest exercițiu financiar avem disponibili 3,4 miliarde de euro”, mi-a mai spus Adina Vălean.

Dacă vrei să afli ce proiecte au fost finanțate prin programul LIFE, găsești aici toată lista. Nu e atât de lungă, iar după ce o parcurgi, vei remarca două lucruri: proiectele sunt în general mici ca valoare, iar statul român, ca entitate de sine stătătoare, este slab reprezentat. În schimb, sunt multe ONG-uri, autorități locale, institute de cercetare.

Pentru că una dintre problemele acestui program este cofinanțarea. Ca să obții bani europeni prin LIFE trebuie să trebuie să pui și tu o parte din sumă, 25-30%, chiar și mai mult. E greu de crezut că un ONG care luptă pentru protejarea pădurilor virgine, de exemplu, are de unde să scoată câteva sute de mii de euro. Statul român în schimb are de unde, dacă-și propune acest lucru.

De altfel, lipsa banilor pentru cofinanțare a fost una dintre problemele semnalate și de ONG-urile participante la conferința de la Bruxelles: nu au de unde să pună partea lor din fonduri.

„Există soluții variate la problematica găsirii acelor 25-35% cofinanțare pe care nu-i acoperă Uniunea-chiar și atunci când dezinteresul autorităților centrale împiedică asigurarea acestor resurse de la bugetul de stat. Concret, una din soluțiile care s-au desprins din conferință, fiind agreată de Comisia Europeană, este de a considera implicarea voluntară a ONG-urilor ca fiind contribuție financiară. Sunt sigură că proiecte performante își vor găsi co-finanțarea și cei din Comisia Europeană vor sprijini soluții punctuale, cum e cea pe care am descris-o”, mi-a explicat președinta Comisiei de Mediu din Parlamentul European.

Dincolo de promisiunile politicienilor, în acest moment, fundațiile mari, cu finanțatori bogați, care-și permit să participe la astfel de programe pot face lucruri cu adevărat remarcabile pentru conservarea mediului din România.

Și dacă te uiți pe lista de proiecte din România finanțate prin LIFE o să vezi că una dintre cele mai mari sume obținute de la UE aparține fundației Conservation Carpathia.

Am stat de vorbă cu Christoph Promberger, unul din fondatorii fundației, despre banii obținuți de la UE și ce anume vrea să facă în România.

VICE: Ce înseamnă programul LIFE pentru fundația dumneavoastră?
Christoph Promberger: LIFE este un program de finanțare pentru diverse activități de conservare care au ca obiect fie situri din rețeaua ecologică Natura 2000, fie specii protejate prin lege la nivelul Uniunii Europene. După înscrierea proiectului de conservare, acesta este verificat de către specialiști externi. Validarea proiectului înseamnă acoperirea costurilor în proporție de maxim 50% prin fonduri europene și presupune capabilitatea ca fondurile neacoperite de finanțarea europeană să fie suportate de către beneficiari din surse proprii.

Ce proiecte prin programul LIFE a depus Conservation Carpathia și pentru ce anume? Câți bani europeni a obținut până acum?
Am finalizat cu succes un proiect LIFE+ sub obiectivul restaurării habitatelor degradate din zona superioară a Văii Dâmboviței, desfășurat în perioada 2012-2018. Suma totală bugetată pentru implementarea proiectului a fost de 5,8 milioane de euro, acoperiți prin fonduri proprii și finanțare europeană, în proporții egale de 50%.

Vizăm desfășurarea unui al doilea proiect LIFE, la care am aplicat în luna ianuarie a acestui an și pentru care nu am primit niciun răspuns până la momentul actual.

De ce finanțează UE cumpărarea de păduri în România de către o fundație privată? Explicați-mi vă rog care e mecanismul și cum anume servește activitatea Carpathia obiectivele programului LIFE (conservarea mediului)?
Achiziția terenurilor împădurite a fost făcută în mare măsură cu fonduri proprii provenite din sursele noastre de cofinanțare. Pentru a atrage finanțarea UE trebuie să dovedim că aceste păduri vor fi complet protejate.

Pădurile pe care le gestionăm fac parte din ariile protejate incluse în planul de management al sitului Natura 2000, sunt menționate în Cartea Funciară ca fiind destinate exclusiv conservării și nu în ultimul rând declarate protejate prin actele noastre constitutive, care includ o clauză specifică referitoare la trecerea acestora în proprietatea statului ca arie complet protejată, sub forma unui Parc Național. Cumpărarea acestor terenuri a fost făcută strict în scopul conservării și restaurării pădurilor conform măsurilor și prevederilor proiectului LIFE.

Ce suprafețe de teren ați cumpărat din bani europeni și care este suprafața totală la care vreți să ajungeți?
Prin proiectul LIFE am achiziționat 1 643,38 de hectare, dintre care 83% au fost finanțate din fonduri proprii.

Cum ați convins oficialii UE că nu este vorba despre o afacere ca oricare alta și că obiectivul este pe termen lung?
Am lăsat faptele să vorbească de la sine, nu a fost nevoie de eforturi de convingere. FCC se bucură o reputație impecabilă reconfirmată prin transparență în tot ce facem. Mai mult, din punct de vedere legal, FCC are o structură de ONG care nu permite efectuarea de manevre evazive în interesul propriu de a obține profit. De asemenea, buna reputație a donatorilor care ne susțin, precum și implicarea anterioară în nenumărate astfel de inițiative a membrilor de la conducerea FCC, au contribuit la credibilitatea pe care am câștigat-o.

O suprafață de pădure nu e același lucru cu un parc național. Când anume se va crea parcul național, acel Yellowstone de România?
Guvernul României este singurul abilitat să creeze Parcul Național. Cum putem noi contribui este prin asistență, strângere de fonduri, restaurarea proceselor ecosistemului natural și achiziția de terenuri împădurite care să devină nucleul pentru viitorul Parc Național și implicit arii protejate.

Cum se împacă interesele fundației, conservarea și crearea unui parc național cu interesele economice ale oamenilor din zonă? Mai au voie să intre în pădurea cumpărată de fundație, de exemplu?
Comunitățile locale își doresc un trai decent într-un mediu sănătos. Susținem acest deziderat și contribuim la atingerea lui prin conversarea biodiversității și, prin crearea unui parc național de talie mondială, punem bazele pentru dezvoltarea unei economii sustenabile pe termen lung. La momentul actual, economia din zonele rurale situate în preajma Munților Făgăraș este disfuncțională, sărăcia în plan local e invers proporțională cu valoarea tezaurului natural din această regiune.

Propunem un model de dezvoltare diferit, care și-a probat funcționalitatea în afară. Localnicii din preajma Parcului Național Yellowstone din SUA prosperă, iar economia acestei zone înflorește, ecoturismul atingând cote spectaculoase, cu peste patru milioane de vizitatori anual.

Ce se va întâmpla cu parcul național? Înțeleg că va fi donat statului. Scrie undeva acest lucru (în vreun document oficial, statut etc)?
Așa cum prevăd actele constitutive ale FCC, toate terenurile achiziționate de noi vor fi donate statului român odată cu înființarea unui parc național de standarde internaționale. Mai mult, în premieră națională, procesul înființării acestui parc național este unul democratic, cu implicarea comunitățile locale, a căror bunăstare ne preocupă.

Dacă vrei să citești mai multe lucruri despre Conservation Carpathia o poți face în acest articol de pe PressOne. Și acum am să-ți răspund la întrebarea de la început: De ce au trebuit să vină niște străini să ne cumpere pădurile pentru a face parcuri naționale în România? Răspunsul este simplu: pentru că statul român nu o face, deși UE i-ar fi pus la dispoziție banii de care are nevoie. Trebuia doar s-o ceară.