Câinii cu stăpâni fumători mor mai devreme

Câinii sunt ca niște copii mici. Le place să exploreze și să bage în gură tot ce găsesc. Așadar, nu e de mirare că prietenul tău canin e afectat de substanțele chimice din mediul în care trăiești. Noi cercetări confirmă că patrupedele care au stăpâni fumători au șanse mai mari să îmbătrânească prematur decât cele care trăiesc în case de nefumători.

În cazul oamenilor, riscurile pentru sănătate ale fumatului pasiv sunt bine documentate. Ca să înțeleagă cum afectează fumul animalele de casă, Natalie Hutchinson, o cercetătoare veterinară de la Universitatea Glasgow, a recrutat 42 de câini cu stăpânii lor, dintre care jumătate locuiau în case de fumători și jumătate în case de nefumători. Fiecare stăpân de câine a completat un formular despre obiceiurile de fumat, despre frecvența cu care fumează și despre mediul în care fumează (interior sau exterior). Apoi, cercetătorii au colectat sânge, fire de blană și salivă de la câini, pentru analize.

Un an mai târziu, Hutchinson a reluat urmărirea a 25 dintre proprietarii de câini și a realizat alte teste. A descoperit că anumiți factori biologici, precum prezența nicotinei în blana câinilor, erau mult mai mari la câinii expuși la fum în casă și aveau legătură cu cantitatea de țigări fumate.
„Cel mai îngrijorător a fost că am descoperit creșteri semnificative ale acestori factori în decurs de doar un an", a zis ea. „Câinii pot trăi între zece și 15 ani, ceea ce înseamnă că fumatul ar putea avea efecte și mai nocive asupra lor de-a lungul timpului."

Dar câinii care proveneau din case de fumători prezentau deja semne de uzură în ADN, ceea ce poate însemna că vor muri mai tineri, a zis Hutchinson. Telomerii lor, care protejează capetele cromozomilor, erau mult mai scurți decât cei ai câinilor din case de nefumători. Telomerii protejează ADN-ul de stres oxidant și, după ce ajung extrem de scurți, celulele nu se mai divizează și mor, a explicat Hutchinson.

Când Hutchinson și colegii ei au examinat testiculele câinilor după sterilizare, au descoperit o manifestare crescută a genei CDKN2A, o genă care ajută celulele să nu crească sau să se divizeze prea rapid și care, conform altor studii, e alterată la câinii care suferă de anumite tipuri de cancer.

Alte studii au indicat și ele că patrupedele canine cu stăpâni fumători au șanse mai mari să dezvolte boli respiratorii precum astm sau bronșită și riscă să se îmbolnăvească de cancer la plămâni.

„Din păcate, fumatul în afara locuinței nu face o diferență prea mare", a zis Hutchinson. De multe ori, reziduurile de fum rămân pe piele, haine, mobilă și blană mult timp după ce casa a fost aerisită. Iar semnele de boală se manifestă foarte târziu la animale. Poate că fumătorii vor avea o nouă motivație să renunțe la fuamt, după ce află toate aceste informații, speră Hutchinson.

„Cel puțin, ar trebui ca fumatul să devină un subiect standard de discuție în cadrul vizitelor la veterinar, ca stăpânii să știe la ce-și expun animalele de companie atunci când fumează."