Cum arată japonezii în săptămânile cu 60 de ore de muncă

În Japonia este absolut normal să muncești 60 de ore pe săptămână. Cultura asta a perseverenței există de secole, dar pare că a devenit mai accentuată odată cu finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe atunci prim-ministrul Shigeru Yoshida a încurajat companiile japoneze să recompenseze orele suplimentare ca să repornească economia națiunii. Iar decenii mai târziu, această cultură a muncitului din greu încă se menține.

Astăzi, etica muncii unui angajat pe salariu mediu este nesănătoasă, aproape periculoasă. În țară, ratele infarctelor și ale sinuciderilor au crescut, lucru care i-a determinat pe oamenii din guvern să încurajeze angajații să-și ia timp liber.

Cu toate astea nu trebuie să te uiți prea departe ca să vezi efectele pe care le-a avut munca asiduă asupra angajaților din corporațiile japoneze. După cum a descoperit fotograful Pawel Jaszczuk, poți vedea asta dacă te plimbi pe străzi după muncă. Original din Polonia, Pawel trăiește în Tokyo de mulți ani, unde a fotografiat angajați epuizați dormind pe străzi. A vorbit cu VICE despre ideea din spatele fotografiilor sale și despre felul în care au răspuns localnicii japonezi la hobby-ul său.

VICE: Salut, Pawel. Mă întreb câți dintre oamenii ăștia dorm fiindcă sunt obosiți și câți fiindcă sunt beți. Cum ai știut ce fotografiezi?
Pawel Jaszczuk: Nu am fost niciodată sută la sută sigur. Unii dintre ei posibil să fi băut câteva pahare, dar majoritatea erau atât de obosiți încât au adormit.

Cum crezi că ar reacționa dacă ar vedea imaginile cu ei lați la pământ?
Mă tot întreb și eu asta, dar, sincer, habar nu am. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni. Vreau ca ei să știe că lupt cot la cot cu ei. Poate că e bine că a fost o perioadă mai lungă între când au fost făcute și momentul publicării. A fost momentul oportun probabil - unii dintre ei poate s-au maturizat sau s-au mutat de acolo.

Când ai făcut aceste fotografii?
Între 2008 și 2010, dar am publicat cartea în 2018. Dacă te duci în Japponia, e ceva normal să vezi corporatiști dormind pe străzi, adesea în apropiere de stațiile de tren principale. Nu e nimic nou. Dar am vrut ca proiectul meu să fie special, așa că mi-a luat aproximativ doi ani ca să-mi găsesc „modelele”. Mă plimbam cu bicicleta în fiecare noapte. Cele mai bune zile pentru fotografii erau joi și sâmbătă. Mă uitam foarte atent în jur, pentru că voiam corporatiști arătoși în poziții interesante.

De ce ai ales să faci și să aranjezi fotografiile în așa fel încât să semene cu un editorial de modă, cu titlul „High Fashion”?
Am vrut să nasc ceva în privitor. Am vrut să provoc oamenii să se gândească mai mult la ce se petrece în societate. Chiar dacă corporatistul este asociat puternic cu Tokyo, imaginile arată mai mult despre cum suntem folosiți de corporații și sistemele capitaliste. Vreau ca oamenii să se uite la fotografii și să se întrebe: Chiar vrem să ajungem așa? Suntem doar folosiți?

Ai observat vreo diferență între cum a răspuns publicul vestic și cel japonez?
Per total japonezii au răspuns pozitiv și cred că mesajul a fost bine primit. Fotografiile mele sunt doar un exemplu despre cum merg lucrurile în Japonia. În cultura japoneză ești un simplu nimeni. Ai putea lucra din greu și apoi a doua zi să fi dat afară. Este aproape o obligație să ieși seara cu șeful sau colegii. Apoi a doua zi o iei de la capăt și apare din nou această distanță între oameni. Se comportă mai mult ca mașinării. Publicul japonez nu s-a simțit insultat în niciun fel - înțeleg ce fac și mă susțin. Soția mea japoneză, de exemplu, chiar dacă vede acești oameni zilnic pe străzi, nu se gândește prea mult la asta. Sunt pur și simplu acolo și fac parte din viața de zi cu zi. Este un punct de vedere diferit, în comparație cu publicul vestic care își pune întrebări. Este acceptabil social în Japonia să dormi pe stradă. Furtul este foarte rar și te simți în siguranță. Oriunde altundeva, să dormi pe stradă este de neconceput și periculos, dar Tokyo este o planetă diferită. Regulile sunt din altă lume.

În ultimii ani, Japonia a implementat legi legate de orele de muncă, inclusiv „Reforma în Stilul de Muncă”. Ai observat vreo schimbare în cultură de atunci?
Multe dintre schimbările majore nu sunt încă în acțiune, dar e bine că vor să facă ceva. Cel puțin se vorbește despre asta. Prim-ministrul vine dintr-o familie foarte bogată - el habar nu are ce este munca. Aceste noi schimbări ar putea fi propagandă, dar nu cred că lucrurile s-au îmbunătățit.

Ce crezi că a facilitat acest mediu de muncă atât de exclusiv culturii japoneze?
Din ce am adunat din cercetările mele și timpul petrecut acolo, are legătură cu istoria. După ce SUA a distrus Hiroshima și Nagasaki, Japonia a împrumutat bani și, în mai puțin de 20 de ani, a devenit una dintre cele mai mari economii de pe planetă. Și cred că pur și simplu această cultură a muncii intense a rămas în picioare.

În final spune-mi cum vezi tu din punct de vedere etic fotografierea oamenilor inconștienți. Nu este un comportament de pradă?
Deși aceste fotografii au fost făcute în spații publice, cred că există ceva de prădător. Cred că fotografia are mereu un pic de comportament de pradă, dar nu este o scuză. Acest fenomen este atât de comun la japonezi încât s-au obișnuit cu el. Imaginile mele au iscat o discuție în rândul cetățenilor japonezi și cred că e un lucru bun. Ceva este greșit, iar japonezii nu vor să mai tacă.

Interviu de Laura Woods. Urmărește-o pe Instagram.

Articolul a apărut inițial pe VICE ASIA.