oameni la festival
Oameni care se distrează la festivalul AMP Lost & Found în 2017. Fotografie de Matt Eachus via PR.
Muzică

Misiunea de a organiza formațiile pe un poster de festival, fără să-i superi pe artiști

Am vorbit cu organizatorii de festivaluri și cu managerii de trupe ca să înțelegi de ce contează mărimea fontului la line-up.
14.2.19

Pentru mine, partea cea mai interesantă din documentarul despre festivalul Fyre n-a fost tipul care a distrus toate corturile din jurul lui, ca să nu aibă vecini, ci momentul în care Samuel Krost, în vârstă de 22 de ani, angajat să organizeze line-up-ul, vorbește la telefon cu un agent. Cu ochii împăienjeniți, face o pauză și murmură exasperat: „La urma urmei, e doar un font”.

Of, Sammy, naivul și drăguțul de tine. Pentru ochiul neantrenat, posterele de festival - cu numele scrise ca TITLURI IMENSE DE MEGASTARURI în vârf, care se transformă treptat în nume tot mai mici, până ajung microscopice - par să urmeze un tipar destul de direct. Dar ca să faci aranjamentul ăsta cu 50 sau 60 de artiști, e nevoie de știință, multă gândire și diplomație.

Obsesia asta pentru poziția pe afiş și mărimea fontului poate părea ridicolă, dar există niște motive reale pentru care trupele și agenții care le reprezintă acordă atâta importanță acestor postere. Poziția unei trupe la un festival o poate afecta pe cea din afişul următor. Poate influența și lucruri ceva mai puţin sigure, precum vâlva care se creează în jurul concertului, prețurile viitoare ale biletelor și banii pe care îi va câștiga artistul în viitor. Din aceste motive, orele și zilele dinaintea unui festival sunt extrem de tensionate, pentru că e o perioadă în care egourile și deadline-urile se ciocnesc.

În acest scop, am vorbit cu organizatorii de festivaluri și managerii de trupe ca să înțelegi negocierile complexe și delicate pentru ordinea concertelor la un festival și mărimea fontului. Un organizator a zis că echipa i-a interzis să ne dea informații. Am reușit să vorbim cu patru organizatori, dar trei dintre ei au cerut să rămână anonimi, așa că i-am numit X, Y și Z. Iată ce au spus:

„Au fost ani în care am făcut numele artiștilor mai puțin lizibile ca să-i punem mai sus pe afiş.”

„Luăm în considerare mai multe lucruri ca să hotărâm ordinea: cine vinde cele mai multe bilete în Londra sau în regiune, cine e cel mai important pentru public, cine e cel mai pe val în perioada respectivă, cine urcă în topuri și care sunt orele la care apar în line-up.

Ni s-a cerut să deplasăm textul pe poster, astfel încât artistul cu un nume scurt să ocupe tot atâta spațiu ca un artist cu un nume mai lung. Au fost ani în care am făcut numele artiștilor mai puțin lizibile ca să-i punem mai sus pe afiş. Unii agenți au susținut că alți artiști n-o să se supere dacă îi mutăm un pic mai jos ca să-i punem mai sus pe artiștii reprezentați de ei.”

Publicitate

Organizator Y, Londra

„Cineva avea jobul de a schimba numele pe rețelele sociale în stânga sau în dreapta zi de zi.”

„Îi punem în ordine alfabetică și asta ne ușurează enorm viața pentru că nu trebuie să mergem la agenți și să le explicăm că punem persoana asta aici sau agentul nu ne mai poate spune că artistul trebuie să fie printre headlineri… Deci chiar dacă agentul ne cere asta, îi spunem că ne pare rău, așa stau lucrurile. În 99 la sută din cazuri acceptă.

Din fericire, pentru mulți artiști e mai important alături de cine cântă, decât care e poziția lor în line-up. Nu avem neapărat un headliner, a fost o decizie deliberată pentru că nu am vrut să atragem pe toată lumea la un singur show, toate sunt la fel de importante. Nu există un singur concert mare.

Înainte să dăm drumul la campanie, agenții trebuie să vadă afișele. Dacă apar 50 de nume, durează ceva până primești feedback de la toată lumea. Trebuie să-i faci pe toți fericiți. Uneori sunt neînțelegeri, dar de obicei se rezolvă.

Într-un loc unde am lucrat mai demult, doi artiști mari erau în același line-up și agenții implicați nu se puteau hotărî care ar trebui să fie headliner-ul. A fost ridicol. Până la urmă i-am făcut headlineri pe amândoi. Dar nici asta n-a fost de ajuns, era jobul cuiva să le mute numele în stânga și în dreapta pe rețelele sociale în fiecare zi. De-a dreptul ridicol.”

Organizator Z, Londra



„The Great Escape e un eveniment la care se descoperă artiști noi, așa că putem pune ca headlineri, artiști de care n-a auzit nimeni.”

„Suntem un eveniment muzical nou și încercăm să evităm conversația asta cu orice preț. E suficient de greu să vorbești cu cinci sute de artiști fără să te mai complici și cu ierarhia. Dacă suntem obligați să facem asta, încercăm să găsim căi prin care să le oferim artiștilor expunere adițională, dar întotdeauna păstrăm ordinea alfabetică pe afișe.

Când selectez cei 25 de artiști pentru videoclipurile noastre de lansare, încerc să mă asigur că avem un amestec divers de genuri muzicale și țări, nu doar niște artiști care vând multe bilete. The Great Escape e un eveniment la care se descoperă artiști noi, așa că putem pune ca headlineri, artiști de care n-a auzit nimeni. Publicul are încredere în noi că le vom oferi cea mai bună muzică.

Publicitate

Ne asigurăm că toți artiștii au postere personalizate pe care le distribuim pe rețelele sociale. Acestea sunt aprobate de manageri, agenți și artiști. Înțeleg perfect importanța poziționării pe afiş. Dar e un coșmar și încerc să-l evit cu orice preț.”

Adam Ryan, The Great Escape

„Aproape am izbucnit în plâns când am aflat că cei doi artiști aveau același manager.”

„Nu acceptăm plasarea artiștilor pe poster în avans, decât pentru headlineri. Ceea ce e destul de ridicol, când te gândești ce bătăi de cap îți dă chestia asta mai târziu. Dar scopul nostru principal e să obținem artistul în line-up-ul festivalului și nu vrem să deschidem cutia Pandorei în punctul acesta…

Ar avea sens dacă aranjamentul ăsta ar fi bazat pe vânzările de bilete din regiune. Dar nu poți face asta când ai un artist care a urcat în clasamente recent şi foarte rapid și alt artist iconic cunoscut de zeci de ani. Chiar dacă i-au scăzut vânzările de bilete, al doilea oricum n-o să accepte să-l pui sub celălalt.

Puțini artiști au o clauză pentru asta în contract. Dar am învățat să trimit afișul celor mai mari egouri, pardon, agenți, mai întâi. E preferabil să obții aprobarea lor de la început, cât încă ești relaxat, în loc refaci de la capăt toată campania de marketing scumpă și meticuloasă doar pentru că unui artist nu-i place cum arată pe un afiș.

Dar se mai întâmplă și asta. Ni s-a cerut uneori să producem două versiuni ale afișului cu doi headlineri diferiți pe primul loc și să tot fâțâim cele două versiuni în fiecare zi pe rețelele sociale. Aproape am izbucnit în plâns când am aflat că cei doi aveau același manager. Practic, se certau cu ei înșiși! Ocazional, am fost prins în câte un conflict între doi artiști care pur și simplu nu se suportau și fiecare voia să fie perceput drept mai grozav decât celălalt.

Publicitate

Ar trebui să adaug că agenții luptă enorm pentru artiștii lor. Percepția e foarte importantă pentru muzicieni pentru că un poster le poate afecta subtil vânzările de biletele și taxele pentru promoteri."

Organizator X, Londra

„Dacă ai fost transparent când ai rezervat artiștii, n-ar trebui să existe multe probleme în etapa asta.”

„De obicei, tu și agentul veți avea o idee similară despre statutul artistului în cadrul line-up-ului în discuțiile preliminare. Partea nasoală e când ai de-a face cu artiști care cred că ar trebui să primească un loc mai important decât cei pe care tu îi consideri mai valoroşi.

Conceptul de statut al artistului depinde de mai mulți factori cum ar fi vânzarea de bilete sau locul în clasamentele muzicale. Iar afișul final trebuie să fie aprobat uneori nu doar de agent, cât și de artist. Dar dacă ai fost transparent când ai rezervat artiștii, n-ar trebui să existe multe probleme în etapa asta."

Chris Tyler, manager al festivalului Liverpool Music Week

Articolul a apărut iniţial pe VICE UK.