Sfaturi pentru Opoziție: cum să te cerți cu votanții fără să pari Dragnea

Oamenii noi care vor să conducă țara par să ducă de ceva timp un război pe două fronturi. Pe lângă tiradele deja obișnuite, uneori aproape plictisitoare, împotriva guvernării PSD, noua clasă politică trebuie să își facă timp să se ocupe și de susținătorii - actuali sau potențiali - care îi urmăresc cu atenție pe rețelele sociale și reacționează rapid la orice greșeală de comunicare.

Câteva dintre reacțiile recente ale liderilor de partid ai PLUS, USR sau Demos au demonstrat că încă mai au destule de învățat despre cum să întreții o relație de lungă durată cu alegătorii. De exemplu, partidul condus de Dacian Cioloș a fost ținta mai multor scandaluri, cum ar fi cel al posibilelor legături cu foști securiști, al membrului din Biroul Național cu simpatii de extremă dreaptă sau acuzațiile de utopism socialist care au venit în urma unui comentariu neinspirat.

În fond, relația modernă politician-votant, hiper-conectată prin social media, ar putea fi privită ca orice relație de cuplu, în care doi oameni cu obiective similare, dar în esență diferiți, încearcă să conviețuiască și să realizeze lucruri împreună. Au apus vremurile în care politicienii erau văzuți doar la TV și în ziare, iar alegătorii li se puteau adresa direct doar dacă îi prindeau într-o baie de mulțime. Astfel, cred că sfaturile pe care le auzi de obicei din partea psihoterapeuților pentru gestionarea conflictelor de cuplu pot fi aplicate și de către politicianul de Facebook.

Te-ai băgat în politică, asta este viața ta de acum. La fel cum „te iubesc” nu este suficient pentru a ține pe cineva lângă tine, nu te aștepta ca lumea să te voteze doar pentru că vrei să schimbi țara în bine. Vei spune sau vei face lucruri care vor nemulțumi cel puțin o parte din electorat, poate chiar susținătorii de bază, care au fost alături de tine de la început. Nu ai cum să eviți asta, așa că nu fi dezamăgit când nu ești văzut ca Mesia pe Pământ. Privește fiecare ceartă și scandal ca pe o oportunitate de a crește personal și de a cunoaște mai bine electoratul. Mai mult, bucură-te că se întâmplă asta, pentru că opusul ar însemna că nimănui nu-i pasă de ce crezi și ce zici sau nu mai are nicio așteptare în privința ta. Ne luăm mai mult de oamenii noi, pentru că de cei vechi nu ne mai pasă.

Să zicem că ai spus ceva care pentru tine pare perfect logic, cum ar fi faptul că se poate demonstra că aproape orice român a avut o legătură cu Securitatea sau că regimul Maduro este legitim (vezi screenshotul de mai sus). Există riscul ca lucrurile de genul ăsta să-i facă pe alegători să explodeze într-un acces de furie. Dintr-odată ești tras la răspundere, iar tu nu înțelegi ce ai greșit. Este natural să te simți atacat atunci, dar este mai constructiv să nu reacționezi în baza acelei emoții și să ataci la rândul tău. „Îmi pare rău că ai înțeles greșit” nu este o scuză, este pasarea vinei. Încearcă „îmi pare rău că m-am exprimat greșit și înțeleg cum poate asta să deranjeze pe cineva”. Candidezi într-o fostă dictatură comunistă, ține cont de asta. Poate nu înțelegi de ce se isterizează oamenii când văd stema cu ciocanul și nicovala (vezi poza de jos) pentru că rudele tale n-au fost torturate de comuniști.

Reacțiile rapide fac parte din farmecul politicianului activ pe social media. Te simți cu adevărat băgat în seamă când omul care îți vrea votul vorbește cu tine în comentarii și nu doar de pe un afiș electoral. Totuși, asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți acorzi timp să formulezi răspunsurile în cel mai bun mod posibil. Decât să zici vreo prostie în primele ore de la declanșarea unui scandal, mai bine fă ca Viorica Dăncilă și scrie pe o hârtiuță ideile, apoi redactează un răspuns optim pentru a doua zi. Stai liniștit, avem destule scandaluri zilnice care să ne țină ocupați și trebuie să treacă mai mult de câteva zile ca să ni se pară ciudat că nu e adresată problema.

De obicei, ultimatumurile sunt un semn că relația are probleme serioase. Să ameninți că vei da în judecată pe oricine spune lucruri negative despre tine sau partidul tău, pentru că te-ai săturat de minciuni, e echivalentul unei amenințări că părăsești pe cineva dacă nu își schimbă un comportament. Ai tot dreptul să faci asta și în unele cazuri este chiar nevoie, dar, dacă doar ameninți, nu faci nimic altceva decât să pasezi responsabilitatea pe alegător. De parcă tu, în calitate de politician, nu ai avea nicio obligație să fii cât mai clar în exprimare și transparent în legătură cu interesele tale.

Ideea este să gestionezi conflictele într-un mod constructiv, nu să devii sclavul alegătorilor. Cum spuneam mai sus, mereu o să deranjezi pe cineva. Alege-ți luptele inteligent și învață să-ți dai seama unde merită să comentezi cu contul personal și unde nu. Nu are sens să intri într-o dezbatere despre proprietatea privată și publică cu un tip cu o broască desenată la poza de profil, de exemplu. Apoi, chiar dacă ar fi ideal să nu îți pierzi cumpătul, uneori este ok să-i transmiți unui potențial votant că este prost de pute (vezi mai sus). E un pariu riscant, dar poate fi benefic pentru imaginea publică. Nu uita să-ți ceri scuze după aia, însă.

Așadar, drag om nou, cel mai important sfat rămâne următorul: nu uita că niciunul dintre cei care te urmărește, susține sau intenționează să te voteze nu se așteaptă să fii perfect. Noi, votanții, ne așteptăm doar să fii capabil să îți asumi ce spui și faci. Și, eventual, să nu-ți fie teamă de cormorani.