FYI.

This story is over 5 years old.

Politică

Toate dățile în care Iohannis a fost nepoliticos cu PSD

Dacă ți se părea că Eminem știe să-și distrugă adversarii, te invit să urmărești conferințele lui Iohannis. Abia ăla-i battle rap.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
iohannis
Când se umflă tărâța-n Iohannis. Screenshot via  contul de Youtube  al administrației prezidențiale. Colaj de Alex Filoteanu

Iohannis și-a construit o reputație de om moale în primii ani de mandat. De președinte nejucător care tace și urmărește lucruri cu atenție și deosebită îngrijorare. Dar de o vreme încoace, de când atacurile PSD-ului la adresa justiției și economiei naționale s-au intensificat, Klaus a devenit cu totul alt om. Scuipă foc precum un MC american al anilor 90, când gangsta rapul era-n floare și conflictele între rapperi se lăsau cu schimburi de focuri și morți. Momentan, schimburile de focuri dintre Iohannis și PSD nu se lasă cu morți, ci doar cu orgolii rănite.

Publicitate

Dacă social-democrații îl acuză că-i nazist și negustor de copii, neamțul răspunde prin cuvinte cel puțin la fel de nepoliticoase. Când Mihail Drumeș scria că „un cuvânt doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuțită decât sabia”, la Iohannis se referea. Și ca să revin la comparația cu răfuielile dintre rapperi, aș spune că refuzul repetat de a o numi pe Olguța la Ministerul Dezvoltării poate fi asemuit lejer rafalei ce a curmat viața lui 2Pac în 1996, pentru că doamna s-a ales cu un ego mai mort decât dacă ar fi băgat trei timbre de LSD. Acum, biata de ea trebuie să se mulțumească cu rolul de consilieră a Vioricăi Dăncilă.

Așadar, Iohannis le dă de îi julește. Probabil că Sorina Pintea a spart mulți bani ai statului cu spitalizarea coaliției PSD-ALDE după toate episoadele despre care vei citi în rândurile următoare:

Când le-a zis „ăștia”

Trăim într-o epocă post-jigniri. Insulta a devenit atât de împământenită, încât nu mai atingi pe absolut nimeni cu trimiteri la origini și comentarii despre moravurile mamei. E 2019, tataie! Dacă nu știi să fii sarcastic și pasiv-agresiv 24/24, trăiești degeaba. Nici nu înțeleg ce mai cauți în politică. Tu n-ai văzut ce șmecher e Dragnea când invită (ironic, desigur) jurnaliști în baie?

Iar agresivitatea asta pasivă pare să-i vină ca o mănușă președintelui Iohannis. Și nu de azi, de ieri, semne au existat încă din timpul campaniei electorale din 2014, când a răspuns cu „GHINION” la întrebarea „de ce alți profesori nu au cât are el”. A continuat tradiția asta și în urmă cu o săptămână, când a refuzat bugetul pe 2019 numindu-i pe PSD-iști „ăștia”. Ce atac mârșav. Nimic nu doare mai tare decât un pronume demonstrativ aruncat așa, flegmatic. Poți să mă înjuri, să mă bați, să mă scuipi, să faci mișto de felu-n care arăt, dar să nu te prind că-mi spui „ăsta”. „Ăsta”, „asta”, „ăștia” implică nepăsare. Sunt atât de insignifiant pentru tine încât nici nu te-ai obosit să-mi reții numele. Înseamnă că nici să mă urăști nu-ți vine, că atunci când e ură, e și ținere de minte. Sunt doar o pacoste de moment, precum o mâncărime testiculară ce trece imediat cum te-ai scărpinat absent cu un deget.

Publicitate

Când vezi o asemenea demonstrație de forță, parcă începi să regreți toate dățile-n care l-ai acuzat pe Iohannis că ar fi moale și blatist. Abia asta înseamnă să fii președinte jucător. Să-i numești tonomate pe jurnaliști sau să lovești puștani obraznici e la îndemâna oricui. Dar să spui „ăștia” cu atâta cruzime? Nu oricine poate. Îți trebuie sânge rece, de veteran care a trecut prin patru teatre de război fără a fi atins vreo clipă de P(T)SD (Posttraumatic stress disorder).

De altfel, duritatea mesajului a fost sesizată și de staff-ul lui Iohannis, astfel că, pe site-ul administrației prezidențiale, discursul a fost transcris cu „aceștia” în loc de „ăștia”.

Când a spus că PSD îl supără foarte tare

Nu vrei să-l vezi supărat pe Iohannis. Că, dacă se supără, ai să vezi tu. Va spune lucruri răutăcioase în conferințe de presă sau, și mai rău, va scrie despre tine pe Facebook. Un atac virtual din partea președintelui e coșmarul oricărui membru PSD sau ALDE. Nu anchetele RISE sau servietele rătăcite îl țin treaz pe Dragnea noaptea, ci reach-ul lui Iohannis de pe Facebook.

Studiu de caz: când președintele a reacționat furtunos la propunerea ministrului Finanțelor, Eugen Teodorovici, de a limita la cinci ani dreptul românilor de a lucra într-o țară UE. Clipă-n care Iohannis a scos artileria grea. A început cu un „sper că nu folosesc o expresie nepotrivită”, a continuat cu „am luat act cu stupefacție” și „este extrem de inoportună o astfel de abordare” și a încheiat fulminant, cu „această abordare pesedistă este una antiromânească” și „acest lucru mă supără foarte tare”.

Publicitate

Tot atunci a sugerat că Teodorovici ar trebui să plece de la minister, fapt ce l-a marcat profund pe geniul finanțelor românești, drept dovadă că e încă-n funcție. În funcție, dar mai palid și timorat decât înainte!

Când a spus că-s „niște penali”

Acum fix un an, când Tudorel Toader o evalua pe Kovesi și îi anunța demiterea cu surle și trâmbițe, în apărarea doamnei de fier a Anticorupției românești a intervenit nimeni altul decât Iohannis. A sărit direct la jugulară, cu un usturător „(…) niște penali fac o încercare disperată să atace și să discrediteze DNA”. Un atac fără precedent, sub centură, ca atunci când Emil Constantinescu l-a întrebat pe Iliescu dacă-i credincios, când cel din urmă l-a făcut prostănac pe Mircea Geoană sau când Adrian Năstase a invitat pe numaiștiucine să-i numere ouăle.

Sintagma „niște penali” a fost socotită atât de mârșavă de instituțiile abilitate să măsoare mârșăvia, încât președintele s-a ales cu o amendă de două mii de lei din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Mi se pare corect, așa ceva nu se face. Când vezi că un om (sau un partid, în cazul ăsta) e la pământ, nu sari să-i mai fuți și tu două picioare în coaste, cum a făcut Iohannis. E un gest lipsit de onoare.

Când a spus că „situația e proastă”

Deseori mi se întâmplă să uit că Iohannis a fost ales președinte din partea PNL-ului. Apoi se duce la consiliul lor național și lansează rachete balistice către Kiseleff numărul 10, bârlogul central al himerei roșii. De pildă, vara trecută, când, cu un curaj parcă scos din legenda biblică a luptei dintre David și Goliat, a făcut o „radiografie a situației generale din România” și a concluzionat vitejește că „situația este proastă”. Știi momentele alea când scrii ceva ce la prima vedere-ți pare aur curat, apoi dai textul editorului și acesta, mai pe șleau sau mai pe ocolite, îți spune că textul e structurat și redactat cam prost? Probabil nu știi, dar eu știu. E dureros, crede-mă pe cuvânt.

Printr-o stare sufletească asemănătoare trebuie să fi trecut și PSD-ul când președintele l-a înștiințat că a adus țara într-o situație „proastă”. Putea fi și el mai diplomat, ce-i drept. Să spună că situația „nu e tocmai ok”. Sau că se putea mai bine. Dacă o dai așa, din topor, să nu te miri când apare Dragnea cu două genți ce conțin anchete RISE despre aventurile tale imobiliare.

Publicitate

Când le-a luat bugetu’ peste picior

Pentru un partid de guvernământ lăudăros precum PSD-ul, care-ți promite marea cu sarea, legea bugetului - care se dă la începutul fiecărui an - e ca un copil. Dar nu orice fel de copil, ci unul perfect, cu un viitor luminos în față. În condițiile astea, când un tip înalt ca bradul și nume de străin vine și-ți spune că odorul tău este „bazat pe cifre false”, „croit greșit” și o „rușine națională”, îți cam sare țandăra, nu? Tu ai muncit atât să proiectezi imaginea unui copil minune, cu zece pe linie, ce cântă la 15 instrumente și ar putea ține de unul singur concertul de an nou de la Viena și vine malacul ăsta să-și bată joc de el, să-i erodeze stima de sine.

Iar ieri, deși CCR a decis că legea bugetului e constituțională, Iohannis nu s-a lăsat păgubaș și a continuat să fie abuziv cu odorul coaliției PSD-ALDE: a amenințat că-l trimite înapoi în Parlament. Pare o scenă desprinsă din vremurile în care Iohannis preda fizică în Sibiu. Un elev, să-i spunem Petrică Stelică Dumitru, dă lucrare de control și scrie numai bazaconii. Că „e=mc”, de exemplu, fără să mai ridice viteza luminii la pătrat. Proful, adică Iohannis, îi spune că lucrarea lui e o „rușine națională” și îi pune patru. Petrică are pile sus puse, așa că direcțiunea îi recomandă profului să treacă zece-n catalog, că Petrică e băiat de perspectivă și știe mai multe decât pârlitul ăla de Einstein. Proful ignoră ordinele direcțiunii și-l lasă pe bietul Petrică corigent. Cam ăsta e Iohannis: proful exigent care-ți dă cu rigla peste degete și-ți strică vacanțele de vară.

Ce urmează

După ce revizitezi toate aceste momente memorabile, concluzia poate fi una singură: Iohannis e mai mult decât pregătit pentru războiul inevitabil din campania pentru prezidențiale. Indiferent cine va fi adversarul lui final, Dragnea, Tăriceanu sau Gabriela Firea, sunt convins că Iohannis va avea cuvintele la el. Pe Dragnea și Tăriceanu îi va putea dezarma printr-un „niște penali” bine plasat, că amândoi au fost sau încă sunt implicați în diverse dosare. Iar cu Firea e ușor: îi poate spune „fata asta”. La ce orgoliu supraponderal are doamna de fier a Capitalei, un apelativ atât de usturător se va dovedi letal. Al doilea mandat e asigurat, deci. Vor urma încă cinci ani de distrugere sistematică (pas cu pas, dacă vrei) a camarilei roșii.