Stiinta

De ce îți place atât de mult să storci coșuri

Știi că nu ar trebui să-ți râcâi acneea, dar sincer, aste atât de liniștitor – până te uiți în oglindă și vezi același coș răzbunându-se pe tine a doua zi dimineață.
18 Iulie 2018, 4:00am
Fotografie de Bunlue Nantaprom / EyeEm / Getty 

Nunta verișoarei tale este într-o săptămână și ai un coș imens chiar pe mijlocul bărbiei. L-ai frecat, curățat cu loțiune tonică și ai aplicat sârguincios super loțiunea care combate acneea pe care ai achiziționat-o după ce ai văzut o reclamă când erai fumată la 3 dimineața luna trecută. Ah, și l-ai tot râcâit. Mult.

Știi bine că nu ar trebui să râcâi coșurile, dar sincer te liniștește al dracului de tare – până când te uiți în oglindă și vezi același coș cum se răzbună pe tine și devine mai mare și mai tupeist a doua zi dimineață. Apoi trebuie să-l storci din nou, pentru că deja te stresezi că trebuie să încapi în rochia de domnișoară de onoare magenta și fără umeri și să că stai la masa dubioșilor cu mătușa cea furioasă.

Ca lucrurile să fie și mai nasoale, vulcanul din barba ta a adus cu sine și vecini – mănunchiuri de coșuri împrăștiate pe piele precum resturi ale unei bombe bacteriene. Ar trebui să se coacă exact când fotograful de nuntă te cheamă pentru cadre amuzante.

Planul tău este să continui să-ți pigulești acele coșuri – mari și mici – pentru următoarea săptămână ca să le retezi până la ziua cea mare, să arunci 1,5 kile de anticearcăn pentru fotografii și apoi să te ocupi de dezastrul facial odată ce verișoara ta și partenerul ei pleacă în luna de miere.

Cât de rău este să-ți storci coșurile?

Pe scurt? Nu e așa grozav, dar probabil că știai deja asta. Poate să ducă la „inflamații mai rele, durată de viață prelungită a coșului tău și poate să cauzeze cicatrici”, spune Tsippora Shainhouse, dermatolog și instructor clinic de dermatologie pedriatică la Universitatea California de Sud. Cicatricile pot fi mai frecvente și mai vizibile la oamenii cu pigment mai închis al pielii.

Ce se întâmplă când îți storci un coș?

„Coșurile sunt de fapt mici saci sub piele plini de uleiuri naturale, celule de piele moartă și câteodată bacterii și celule albe”, explică Shainhouse. „Câteodată au o mică deschidere la suprafața pielii – un por. Când apeși pe piele și scoți coșul, creezi o mică erupție în piele care trebuie apoi să se vindece și poate lăsa o cicatrice.” Ea adaugă că dacă coșul stors avea bacteria cauzatoare de acnee în el (cunoscută sub numele de Propionobacterium acnes), s-ar putea răspândi către porii adiacenți când puroiul țâșnește pe pielea ta.

Uite așa coșul tău cel mare se transformă într-o furtună de coșuri.

De ce se simte așa mișto râcâitul sau stoarcerea acneei, totuși?

Râcâiala acneei de fapt oferă oamenilor un sentiment de realizare și ne face creierul să producă dopamină, spune Sanam Hafeez, un psiholog clinician și membru al facultății din cadrul Colegiului Profesorilor de la Universitatea Columbia, și asta se adeverește în mod special dacă ești o persoană căreia îî place să rezolve probleme și are o dorință de control.

Când te îngrijești singură de un coș, primești gratificare instantă. „Dopamina se eliberează în creier când simți că ai realizat ceva. Este centrul de recompensă al creierului. Să vezi puroiul, sânge sau lichid ieșind dintr-o coș stors te face să te simți împlinită, ca și cum ai zice Mă descurc”, spune ea. „Deci este vorba despre o combinație în activitatea cerebrală aici. În primul rând anxietatea de Oh, nu, uite un coș! urmată de eliberarea fizică când este tratat de tine însăți și sentimentul de calm și plăcere odată ce ai scăpat de el.”

Problema este că râcâiala acneei poate face mai mult rău, adică să revină, iar odată cu ea revine și ciclul anxietății. În cazuri severe, oamenii care storc des coșuri pot să se pricopsească cu o afecțiune de tip OCD numită Skin-Picking Disorder sau Excoriation Disorder. Fundația Internațională de OCD estimează că această afecțiune afectează una din 20 de persoane și poate cauza stres sever de natură fizică, emoțională și psihică.

Apoi mai este acel caz al femeii care aproape că a murit de la encephalomalacia – leziuni ale creierului asociate cu înmuierea țesutului cerebral – pentru că nu se mai putea opri din râcâiala frunții cu o andrea. Ca idee, probabil că vei fi bine, dar mi se pare corect să-ți dau toate informațiile în timp ce te panichez suficient.

Dar dacă ești doar un râcâietor ocazional și foarte atent?

Depinde. Ești dermatolog? Nu? Atunci nu o face.

Dar dacă o vei face oricum pentru că, doamne-dumnezeule, trebuie să râcâi chestia asta?

Suntem îndeajuns de clari că nimeni nu recomandă asta, da? Ok. Ca să minimalizăm pagubele, Shainhouse oferă acest ghid detaliat despre cum să storci căcatul ăla în cel mai sigur mod cu putință.

  • Spală zona cu săpun și apă ca să ștergi orice urme de machiaj sau anticearcăn.
  • Dă cu spirt pe coș ca să dezinfectezi zona.
  • Spală-te bine pe mâini ca să minimalizezi transferul de bacterii de pe degete și unghii pe zona respectivă.
  • Ia un ac și pune-l în spirt ca să-l dezinfectezi (să-l arzi într-o flacără nu va omorî bacteriile neapărat).
  • Apucă pielea din apropierea „zonei pregătite” – de obicei pielea întinsă de deasupra umflăturii cu puroi galben.
  • Folosește două bețișoare pentru urechi și apasă din colțurile exterioare ale leziunii ca să scoți puroiul sau sabumul/resturile de celule de piele moartă. Încearcă să o faci dintr-o singură mișcare ca să minimalizezi iritația sau chiar ruperea pielii din zonă sau de pe el.
  • Ia în considerare aplicarea unul unguent anibacterian sau cremă pentru acnee pe locul respectiv pentru a preveni infectarea și să ajuți să se vindece.

Poți face ceva pentru acea atrocitate de rochie magenta de domnișoară de onoare?

Nu. Nu este ziua ta cea mai bună. Transmite-i salutări mătușii nesuferite.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.