Am numărat toate violurile, crimele și nudurile din „Game of Thrones”

Broadly a numărat toate violurile, crimele și nudurile din „Game of Thrones". Articolul ăsta e o introducere în datele colectate și metodologie și include numerele totale din toate sezoanele.

Aici poți să găsești împărțirea pe sezoane:

Index

Sezonul 1 | Sezonul 2 | Sezonul 3 | Sezonul 4 | Sezonul 5 | Sezonul 6 | Sezonul 7

Sunt fan înrăit al cărților Game of Thrones și-al serialului de pe HBO de ani de zile – devorez amestecul universului respectiv de expansivitate, atenție la detalii, legende medievale și fenomene supranaturale, tipic lui Tolkien. Sunt unul dintre milioanele de spectatori avizi al celui mai urmărit serial de la televizor – primul sezon a avut o medie de 2,52 milioane de spectatori per episod și de-atunci cifrele au crescut exponențial; odată cu premiera celui mai nou sezon au explodat și au stabilit noi recorduri.

E greu să descrii pe scurt acțiunea din Game of Thrones: e o poveste incredibil de complexă, cu intrigi care implică peste o sută de personaje principale și numeroase civilizații complet dezvoltate. În conformitate cu asta, serialul ne oferă masacre la nunți, fire narative bizantine puse la cale de bogătași mieroși, femei care ucid bărbați nătărăi și cruzi dându-le foc, vreo zece cupluri cu povești imposibile de dragoste, incest în mod repetat, ochi scoși, priveliști superbe cu castele antice și morbiditate scârboasă.

E un spectacol amețitor, unul de la care-i greu să-ți iei ochii.

În ciuda ambițiilor sale shakespeariene și a entuziasmului cu care a fost întâmpinată, adaptarea TV a Game of Thrones a fost criticată din plin pentru doza de nuditate feminină inutilă, precum și pentru modul în care înfățișează violența – în mod special violența sexualizată împotriva femeilor. Chestia asta a fost problematică, în mod special pentru spectatoare și pentru feministe, în ciuda faptului că serialul include personaje feminine convingător puternice, cum ar fi Brienne, Arya, asasina cu moralitate, și Daenerys, regina dragonilor.

The Atlantic a numit „tendința serialului de a da la maximum sexul, violența și în mod special violența sexuală" ca fiind „punctul său slab definitoriu". The Washington Post a indicat faptul că secvențele cu nuditate din serial au fost concepute să-i incite pe bărbații hetero, ceea ce le-a făcut respingătoare pentru alți spectatori. Tendințele astea gratuite au ajuns, chiar, să fie parodiate într-un sketch de la Saturday Night Live, în care echipa serialului se consultă cu un puști de 13 ani cu privire la poveste, iar scopul lui e să arate cât mai multe țâțe cu putință.

În sezonul 4, când Jaime își violează sora și iubita, pe Cersei, a provocat o dezbatere la nivel național, despre felul în care înfățișează serialul violența și femeile. Controversa creată în jurul secvenței - care nu apare în carte - a ajuns pe prima pagină în New York Times, unde Dave Itzkoff a scris: „Violul e atât de răspândit în serialul dramatic, încât aproape-a devenit zgomot de fond: o rutină și o întâmplare deloc șocantă."

Și violul comis de Ramsay asupra Sansei în sezonul 5 a fost criticat din plin: Vanity Fair, Salon, The Atlantic și The Daily Beast au spus la unison că e inutil și prost realizat. După difuzarea secvenței respective, site-ul de cultură pop The Mary Sue a anunțat că nu va mai scrie despre serial, și până și senatoarea americană Claire McCaskill a afirmat că n-o să se mai uite. Jeremy Podeswa, care a regizat episodul cu violul Sansei, a reacționat astfel la critici: „E important (ca producătorii) să nu se autocenzureze. Serialul înfățișează o lume brutală, în care se petrec chestii oribile. N-au vrut să se lase prea influențați (de respectivele critici), dar le-au asimilat și, într-un fel, i-au influențat."

Întrucât discuțiile pe marginea serialului meu preferat sunt dominate de nuditate senzaționalistă, violență și viol, am hotărât să cercetez pe cont propriu, ca să văd dacă cifrele susțin sau contrazic afirmațiile conform cărora viața în Westeros e mult mai grea pentru femei decât pentru bărbați. M-am gândit că o abordare cantitativă ar contribui la o analiză mai amplă a modului în care sunt tratate femeile în serial și ar elucida torentul de discurs feminist și anti-feminist care-l înconjoară.

Așa că am numărat fiecare moarte, viol și nud pe genuri, ca să aflu ce zic cifrele. Pentru că în sezoanele mai noi am asistat și la o deteriorare a calității poveștilor unora dintre personajele mele feminine preferate, am vrut și să analizez mai atent secvențele între femei, ca să calculez dacă fiecare episod în parte trece testul Bechdel. Am sperat că toate calculele astea aduse laolaltă o să-mi confere o perspectivă mai aproape de complet asupra reprezentării femeilor în toate sezoanele serialului, precum și asupra modului în care s-ar putea să fie abordate diferit, să se influențeze reciproc sau să se schimbe în timp personajele feminine și cele masculine și poveștile lor aferente. Ca să obțin aceste cifre, m-am uitat la toate cele 67 de episoade ale serialului de cel puțin trei ori, însumând aproximativ 200 de ore de Game of Thrones.

Deși serialul înfățișează mult mai multe morți de bărbați decât de femei, uciderea bărbaților pare mai banală, întrucât se petrec cu sutele în timpul, și chiar și după bătălii; pe când morțile de femei, deși sunt mai rare, sunt și folosite mai des, ca să ilustreze răutatea bărbaților malefici. Am constatat și că există mai puține violuri, nuduri și acte de violență împotriva femeilor în serial decât m-aș fi așteptat, precum și că cele mai grave astfel de incidente se petrec în primele patru sezoane. După sezoanele 4 și 5, e posibil ca cei care au creat serialul să-și fi ascultat criticii, să folosească mai atent nuditatea și sexul și să scrie ceea ce le-au părut lor a fi portrete mai convingătoare ale puterii și sexualității feminine.

Cu toate astea, această schimbare de abordare a dezvăluit că felul greșit în care înfățișează serialul violul și nuditatea e un simptom al unei probleme mai mari: când scade incidența nudității gratuite și a violurilor, personajele feminine au de suferit, ceea ce ilustrează incapacitatea creatorilor serialului de a utiliza alte tactici pentru a pune în pagină dezvoltarea complexă a personajelor sau de a inventa linii de poveste convingătoare și creative pentru personajele feminine.

Testul Bechdel

Dezvoltat de artista de benzi desenate Alison Bechdel, testul ăsta întreabă dacă un anumit produs media conține o discuție între cel puțin două femei care vorbesc între ele despre orice alt subiect în afară de bărbați. E un test destul de limitat și oarecum arbitrar, dar ai fi surprins să afli cât de multe produse culturale nu-l trec (întreaga trilogie originală Războiul Stelelor, de exemplu). Am lăsat să treacă testul Bechdel conversații care menționează un bărbat, dacă subiectul nu e, de fapt, bărbatul. De exemplu, în „Stormborn" (sezonul 7, episodul 2), Șerpoaicele de Nisip vorbesc despre Munte, dar doar ca despre un nume de pe lista de oameni pe care vor să-i omoare, nu ca un subiect principal al conversației. Din cele 67 de episoade totale, 18 au trecut Testul Bechdel.

Morți pe ecran

Categoria asta include orice lovitură cauzatoare de moarte evidentă (mai ales atunci când e însoțită de un urlet Wilhelm), discuții prelungite despre moarte, care duc clar la o moarte imediată în afara ecranului (de exemplu moartea Olennei sau a fiicei Ellariei, Tyene) și morți sângeroase, menite să te șocheze, chiar dacă n-ai văzut fix momentul în care lumina li s-a stins în ochi (moartea lui Ros).

Categoria asta nu include uciderea animalelor (nici măcar pe Viserion, dar mai ales toți caii ăia) și nici distrugerea vreunui wight sau a unui Umblător Alb (ăștia-s deja morți, îmi pare rău!). Graficul ăsta ilustrează procentul cu care-a contribuit fiecare sezon la cele 865 de morți totale vizibile pe ecran, precum și împărțirea pe genuri, din punct de vedere procentual.

Morți în afara ecranului

Orice acțiune a doamnei cu coasa care se petrece undeva în depărtare, menită să împingă povestea mai departe (moartea lui John Arryn) sau momente când ni se arată urmările unui conflict mult anterior, în treacăt (toți sclavagiștii crucificați pe post de borne pe drum). Cifrele astea sunt incluse în împărțirea episoadelor pe sezoane, dar nu și în graficul de mai sus.

Violuri + tentative de viol

Am inclus și tentativele de viol în categoria asta pentru că ocupă aproximativ la fel de mult timp pe ecran și ambele sunt traumatizante pentru spectatori. De exemplu, când revoltații de la King's Landing o fugăresc, o încolțesc și încearcă s-o violeze pe Sansa, vedem secvența sfâșietoare preț de 51 de secunde, față de cele 42 de secunde dedicate violării ei de către Ramsay. În cele 67 de episoade totale, există 17 cazuri de viol sau tentativă de viol pe ecran - și toate li se petrec femeilor. (Deși o cvasi-excepție ar fi momentul când Ramsay îl abuzează pe Theon, situație care include castrarea și a fost supranumită „pornografie cu tortură" de critici.) Graficul acesta înfățișează procentele cu care a contribuit fiecare sezon la totalul de 17 violuri sau tentative de viol din serial.

Nuditate

Am vrut să număr atât sfârcurile bărbaților, cât și pe cele ale femeilor și să le dau pondere egală, dar e clar că serialul ăsta nu pune la fel de mare preț pe ele. Am numărat femeile ca fiind goale dacă li se vede fie și doar un sfârc, fesele sau organele genitale. Am numărat bărbații ca fiind goi, dacă-și expun fesele sau organele genitale. Graficul acesta înfățișează procentele cu care a contribuit fiecare sezon la totalul de 144 de persoane goale, precum și împărțirea pe genuri.

Pentru că nu abordează direct sau suficient de profund poveștile femeilor, creatorii Game of Thrones nu au reușit să ilustreze în totalitate viețile interioare ale personajelor lor feminine, mai ales în situațiile în care serialul se îndepărtează de la materialul sursei originale. După cum ne arată datele, problema asta e amplificată - mai ales în primele sezoane - de cantitatea covârșitoare de nuditate feminină arătată pe ecran. Cu excepția sezonului 7, în toate secvențele cu nuditate din Game of Thrones apar mai multe femei goale decât bărbați, iar în sezonul 2 nu apare niciun bărbat gol. Primele două sezoane au avut așa o abordare senzaționalistă asupra nudității personajelor feminine marginale, încât criticul de televiziune Myles McNutt a inventat termenul de „sexposition" ca să descrie modul inutil în care se folosește serialul de sex ca să-i mențină pe spectatori excitați în timpul secvențelor expozitive.

Dar se pare că, după cinci sezoane, creatorii Game of Thrones au dat ascultare criticilor care le cereau să reducă situațiile inutile de nuditate feminină. Sezonul 7 e chiar remarcabil de egalitarianist: în toate cele trei secvențe de sex ale sale apar un bărbat gol și o femeie goală, care sunt întotdeauna personaje principale (ceea ce face ca nuditatea lor să fie mai puțin exploatată în scopul de a șoca). Îmbunătățirea asta se datorează, în parte, poveștilor pe tot sezonul - pline-vârf cu scene de bătălie, deci cu mai puțin timp la dispoziție pentru secvențe expozitive în cadrul poveștii, a căror acțiune se petrece prin bordeluri - dar poate e și-un semn că cei care au creat Game of Thrones își ascultă fanii și criticii. (După ce violul Sansei din sezonul 5 a fost criticat, de exemplu, în sezoanele 6 și 7 n-au mai apărut deloc violuri.)

În contrast cu datele pe nuditate din serial, morțile femeilor sunt folosite rar în Game of Thrones, iar majoritatea covârșitoare (mai mult de 90% în fiecare sezon, cu excepția sezonului 6, în care cota e de 81%) a morților de pe ecran sunt de bărbați. Are sens, având în vedere toate armatele de bărbați care mor pe câmpurile de luptă. Cu toate astea, morțile femeilor sunt, de regulă, folosite, ca să împingă povestea mai departe pentru alte personaje. Catelyn, Talisa, Shireen, Osha și Ros îndură morți brutale, ca să se demonstreze că bărbații care le-au omorât (Frey, Stannis, Ramsay, Joffrey) sunt malefici.

Moartea Myrcellei - care are loc imediat după ce dezvăluie și acceptă „secretul" că unchiul ei îi este și tată - e folosită în mare parte ca să-l traumatizeze pe Jaime și să pună în lumină contradicțiile sale interioare. Shae și Ygritte au servit drept obiecte ale pasiunii amoroase, ale căror morți au fost folosite pentru a dezvolta personajele masculine, măcinate de conflicte interioare, care le iubeau (Jon și Tyrion).

Datele au scos în evidență faptul că majoritatea criticilor la adresa modului în care e înfățișată violența sexuală în serial n-are legătură cu faptul că se arată violuri în serial (însuși George R. R. Martin a respins ideea și a spus că violul face „parte din război"), ci mai degrabă cu modul în care tratează serialul violurile. Având în vedere cât de dominant a fost subiectul ăsta în critica culturală și discuțiile pe marginea serialului, sincer, mă așteptam la mai multe secvențe cu viol în serial. Faptul că există 17 cazuri în 67 de episoade mi-a demonstrat impactul acestor secvențe asupra spectatorilor.

Efectele cu ecou pe care le are violența sexuală în serial punctează o înțelegere falsă și neconsistentă a fenomenului violului. De exemplu, în secvența intens criticată din sezonul 4, în care Jaime o violează pe Cersei (ea îi spune de mai multe ori să se „oprească") e emblematică pentru această problemă: regizorul Alex Graves a susținut că sexul a fost „consimțit până la sfârșit"), deși nu există nicio dovadă care-ar putea să conducă spectatorii la concluzia asta. (Activiștii au afirmat în repetate rânduri că nu există niciodată viol care să se transforme în sex consimțit și că ideea asta nu face decât să propage niște mituri periculoase despre viol.)

Când Shae spune replica înțeleaptă din sezonul 1, „O fată care-aproape a fost violată nu invită un alt bărbat la ea în dormitor peste două ore", îl ceartă pe Tyrion, cel mai deștept personaj din serial, pentru că nu își pune întrebări și nu înțelege motivațiile sexuale ale femeilor. Are un impact profund, imediat asupra lui și se vede în ochii lui că-și reevaluează toate relațiile din trecut cu femeile. Numai că, patru sezoane mai târziu, creatorii serialului par să-și fi uitat propriile sfaturi: Gilly face sex cu Sam la doar câteva ore după ce mai mulți alți bărbați au încercat s-o violeze.

În ultimele câteva sezoane ale serialului au apărut simțitor mai puține incidente de violență sexuală și nuditate grafică, dar când serialul nu s-a mai folosit de astfel de tactici ca să-și definească și să-și construiască personajele feminine, poveștile lor s-au banalizat. Deși e adevărat că lipsa de focus e o problemă mai amplă, care afectează personajele de ambele genuri - mai ales când nu se mai lucrează după materialul sursă - dar nu pare să fie o coincidență că poveștile care au de suferit sunt preponderent cele care implică personaje feminine.

Game of Thrones și-așa acordă mai puțin timp pe ecran femeilor decât bărbaților, așa că o mare parte din ce înțelegem noi din motivațiile personajelor feminine trebuie să se dezvolte în conversații private, motiv pentru care e o mare problemă că doar 18 din 67 de episoade au trecut testul Bechdel.

Există o grămadă de materiale-sursă care-ar putea fi folosite ca să îmbogățească viețile interioare ale femeilor din Game of Thrones - în cărți, protagonistele sunt complet dezvoltate și complexe, iar creatorii serialului s-ar putea consulta cu, practic, oricâți universitari filologi care și-au dedicat cariera lumii cărții, sau chiar cu Martin însuși. (De exemplu, în cărți există 58 de capitole scrise din punctele de vedere ale Aryei și Sansei - iar celor cărora le-au citit clar le pare lipsită de sens povestea surorilor din sezonul 7 drept urmare). Până la finalul analizei mele, am rămas cu o puternică impresie că echipa de creație din spatele serialului a neglijat acest aspect și a subapreciat constant memoria, înțelegerea și investiția de atenție făcută de spectator. Poate-ar fi util să aducă mai multe scenariste în echipă: din cele 67 de episoade totale, doar trei au fost scrise de o femeie, Vanessa Taylor.

Game of Thrones e convingător și adeseori superb, iar recompensa de la finalul sezonului 7 e poate cea mai frumoasă din câte-am văzut pân-acum. Dar e important să înțelegem că mai există, totuși, și momente în care serialul pare profund centrat pe bărbați - uneori până-ntr-acolo încât ajunge să-și sacrifice personajele feminine. Dacă criticile la adresa folosirii excesive a violului și nudității la începuturile serialului au contribuit la reprezentările mai nuanțate pe care le-am văzut în sezoanele ulterioare, atunci s-ar putea să ajute să le cerem creatorilor Game of Thrones să angajeze mai multe scenariste și să se consulte des cu Martin, ca să aibă acces mai în profunzime la viețile interioare ale personajelor feminine.

Chiar și după ce-am încheiat acest proiect masiv de cercetare, nutresc speranța că sezonul 8 o să îmbunătățească punctele slabe ale serialului. Eu una nu cred c-o să mă pot opri vreodată din a-l urmări - după cum a spus Melisandre: „Trebuie să mor în țara asta ciudată, la fel ca tine."