Am mâncat numai pui prăjit timp de o săptămână şi am slăbit un kil de silă

Când eram mică, puține lucruri îmi plăceau mai mult decât coaja de la puiul prăjit. Doar mă gândeam la grăsimea aia, la cât e de crocantă, la condimente, la magia puternică a monoglutamatului de sodiu – și-mi lăsa gura apă. Și să nu mă pui să-ți vorbesc de puiul ăla prăjit în ulei de palmier refolosit. E atât de bun că-i aproape orgasmic. Dacă într-o zi, într-un viitor al naibii de tenebros, voi fi condamnată la moarte prin împușcare de către un pluton de tragere, să fii convins că o să vreau coajă de pui prăjit pe post de ultimă masă. Cui îi pasă că e nesănătos? Oricum o să mor, deci n-am decât să-mi iau la revedere de la lume cu chestia asta superbă, mustind de monoglutamat de sodiu, crocantă, pe limbă.

Dar iată o chestie pe care s-ar putea să n-o știe multă lume despre puiul prăjit: e clasist. În Indonezia, există două tipuri de pui prăjit: ciocănelele urbane și elitiste care se servesc la KFC și la McDonalds și ayam goreng-ul gălbui de pe străzi. Când puiul prăjit de fițe a ajuns pentru prima oară în țara asta, a ajuns mai întâi la oraș, unde se vindea la lanțurile de restaurante occidentale. Trebuia să locuiești într-un oraș mare ca Jakarta sau Surabaya și să-ți permiți o masă care costa dublu față de o masă normală, ca să încerci niște pui prăjit de la fast food.

Din fericire, n-a durat prea mult până să răsară alternativele locale. Puiul prăjit e marele egalizator, un fel de mâncare atât de simplu încât poate să niveleze ierarhiile de clasă. Dar lanțurile astea locale n-au mai vrut să-și numească mâncarea ayam goreng (așa se spune la „pui prăjit" în Bahasa indoneziană). Ar fi ignorat astfel rădăcinile occidentale ale acestui fel de mâncare. În schimb, la localurile astea se vindea „pui prăjit" sau „puy prejit" sau, la naiba, chiar și „pun prănjit". Nici nu prea contează cum îi zice cât e ceva ce sună occidental.

Sincer, nici mie nu-mi pasă. Cât timp am parte de o pungă, găleată sau cutie de pui prăjit crocant, sunt fericită. Mă jur că odată am visat că înotam într-o piscină uriașă, plină cu pui prăjit, ca un fel de Scrooge McDuck. Deși mă gândesc c-ar fi destul de traumatizant pentru o rață ca el…

Deci, practic, poți să-ți închipui cât de tare m-am entuziasmat când editorii mei au început să discute despre un maraton de mâncare dubios – un experiment prin care să afle dacă, prin repetiție, felul preferat de mâncare al cuiva se poate întoarce împotriva sa. În sfârșit, era marea mea șansă. Puteam să-mi permit să mănânc pui prăjit zilnic, la toate mesele, fără jenă. Dar, stai așa. Poate să mă ucidă? Cât de rău ar fi pentru corpul meu să mănânc doar pui prăjit o săptămână întragă?

„O săptămână nu-i destul de lungă [ca să-ți distrugi complet sănătatea], dar dac-ar fi să facă așa ceva o persoană care suferă deja de obezitate, și-ar putea spori riscul de boli cronice grave", mi-a spus la telefon Jansen Ongko, nutriționist. „Consumul excesiv de pui prăjit poate să provoace nu doar hipercolesterolemie și hipertensiune, ci și boli cronice, precum atacuri cerebrale și infarcte."

Asta pentru că o singură bucată de pui prăjit conține între 300 și 350 de calorii, între 10 și 15 grame de carbohidrați și 20 -25 de grame de grăsime, mi-a spus Jansen. Na, valorile astea sunt destul de înfricoșătoare, dar asta e – cât poate să fie de nasoală o săptămână de pui prăjit, pe bune?

Aveam să aflu.

M-am apucat de provocarea puiului prăjit într-o marți. Prima zi a mers destul de lin. Mi-am luat niște pui de pe stradă, de la un chioșc Sabana de lângă birou. Sabana e un lanț local de pui prăjit, care vinde ciocănele, copane și piept crocant la pungi de hârtie, în chioșcuri pe marginea drumului. Din moment ce era prima zi, m-am gândit să-mi iau felul meu preferat – copan.

Totul mergea excelent, dar apoi am observat cea mai nouă achiziție din biroul nostru: un cântar. Se pare că toți colegii mei de birou, care se întrebau dacă un regim exclusiv de pui prăjit va avea efecte grave asupra sănătății, au vrut să vadă dacă au cum să facă un grafic cu ceva date. Uite ce e, înțeleg, dar, în același timp, n-am de gând să-mi afișez greutatea, să mi-o vadă o lume întreagă. Așa că, în schimb, o să începem cu un simplu „—", care să reprezinte greutatea mea inițială, oricare-ar fi ea.

Greutate: --
Pui consumat: două copane

Mi-am început ziua cu o vagă senzație de constipație. Bănuiesc că există și dezavantaje când nu mănânci legume. Am băut niște iaurt cu chestii probiotice și m-a ajutat nițel, dar în continuare mă durea rău stomacul. Începeam să mă gândesc că toată faza a fost o idee cretină, dar apoi s-a întâmplat cea mai dubioasă chestie. M-am suit pe cântar și mi-am dat seama că am slăbit un kilogram. Ce? Am slăbit?! Brusc, mi s-a umplut capul de idei. Cum ar fi dac-aș descoperi următoarea demență în materie de diete? Postul cu pui prăjit sau Detoxifierea cu ciocănele sau ceva de genul? Aș face atâția bani cu abordarea mea exclusiv cu pui prăjit asupra Dietei paleo (în curs de omologare), încât n-ar mai trebui să mănânc niciodată. În fond, de ce mănânci ca omul peșterilor, când poți să mănânci ca un Colonel?

Celălalt mare plus al zilei de azi e că am găsit un loc nou cu pui prăjit. Mă plictisisem de Sabana, așa că atunci când am dat întâmplător de D'Besto, în Mampang, am fost super entuziasmată să intru și să încerc mâncarea. Aveau în meniu o variantă care se numește Sadas sau „sayap pedas" (adică „aripioare picante"), care a fost pur și simplu delicioasă. Sunt la fel de gustoase ca cele de la Wing Stop, dar la un sfert din preț. În momentele de genul ăsta n-ai cum să nu te bucuri de obsesia indonezienilor pentru copiat. Unde altundeva sunt copiile exact la fel de bune ca și originalele?

Mi-au plăcut atât de mult Sadas, încât mi-am mai luat o porție pentru cină. Meniul de la D'Besto e diversificat la modul serios. Ai trei niveluri diferite de iuțeală a puiului prăjit, diverse tipuri și totul e perfect prăjit în baie de ulei. Puiul de la Sabana e fleșcăit uneori și ai o singură aromă. A venit vremea să te pui pe treabă, Sabana! Crede-mă, doar sunt un fel de expertă în pui prăjit, știi ce zic?

Greutate: -1 kg
Pui consumat: patru aripioare, două copane

E joi dimineața și m-am întors la D'Besto, ca să-mi iau niște Sadas picante pentru brunch. Știu, știu, cine mănâncă aripioare picante de pui la prima oră a dimineții? Doar persoana cea mai relaxată și cu cea mai chill atitudine care se plimbă acum pe Jl. Mampang Prapatan Raya – chiar ea. Mi-aș fi luat chiar pentru toată ziua, dar mi-am dat seama că-s cam lefteră la portofel. Ei, asta e, există întotdeauna Sabana, nu?

Am devorat porția de Sadas la muncă. Pân-atunci, stomacul meu era absolut în regulă. Intestinele, pe de altă parte – clar bolborosea ceva a pericol. Tot puiul ăsta prăjit îmi transformase tractul digestiv într-o zonă de „pe-aici nu se trece". Intestinele mele erau ca Jl Kapten Tendean într-o seară ploioasă de vineri – complet blocate.

După-amiaza am mâncat două bucăți de pui de la Sabana. Chiar nu-i atât de rău, doar are prea multă făină, cred. După ce iei un pic, ai senzația că mănânci un biscuite, dar cu nițel pui pus deasupra.

Mai pe seară, o ardeam la un bar din zonă, sorbeam dintr-un cocktail din vin roșu ieftin (amer) cu bere – o licoare numită Abidin. Și am mai mâncat o bucată de pui de la Sabana. Alăturarea Sabana-Abidin a fost perfectă. Cine-ar fi zis?

A, da, și am pus la loc kilogramul ăla. Ei, asta e. Se pare că totuși n-o să brevetez regimul ăla de slăbit.

Greutate: +1 kg (am revenit la normal)
Pui consumat: patru aripioare, două copane (din nou)

Regret momentul în care-am crezut că Sabana și Abidin sunt alăturarea perfectă. M-am trezit cu cea mai mare durere de gât din lume, probabil de la toate bucățile alea zgrunțuroase de coajă de pui prăjit pe care le-am înghițit și de la toate aripioarele alea, al naibi de iuți, de la D'Besto. M-am hotărât să nu mai mănânc decât de la Sabana – numai și numai de la Sabana. Mi-am reconsiderat părerea despre lanț. Câteodată, vrei un pui prăjit cât se poate de normal. Cu toate astea, am mâncat un singur copan, pentru că, în clipa asta, mi-e cam silă de pui prăjit.

La cină, am simțit că poate a venit momentul să mai diversific. Mi-am cumpărat niște sambal ayam penyet, care e practic varianta de pui prăjit „de casă". Dar acel sambal e sos chili iute, deci, evident, mi-a bușit stomacul. Am avut cel mai nasol reflux gastric. Mi-a făcut greață și mi-a ucis toată pofta de mâncare. Am luat niște medicamente și s-a calmat toată situația. Dar mi-am învățat lecția: să nu mănânci sambal ayam penyet cu garnitură de orez.

Greutate: -- (greutatea normală)
Pui consumat: două copane (și-atât)

E ziua de naștere a lui frati-miu, așa că m-am hotărât să mă duc acasă la bunicii mei, la Purwakarta, un orășel situat undeva între Jakarta și Bandung, în Java de vest. Drumul ar fi trebuit să dureze doar vreo oră, în condiții de trafic normal. Dar, desigur, traficul era la fel de bușit ca și intestinele mele, așa că tot drumul a durat vreo trei ore.

Am avut arsuri stomacale în tot acest timp. Când am ajuns, în cele din urmă, acasă la bunici, a trebuit să refuz mâncarea gătită extraordinar de mama și să cer pui prăjit. Ea s-a oferit să-mi comande ceva de la KFC, dar eu am zis: „Nu, vreau pui prăjit local."

Ce-am primit au fost patru bucăți de pui prăjit Hisana. Cum a fost? Cel mai bun de pân-acum. Dacă săptămâna trecută D'Besto era în vârful clasamentului, apăi puiul ăsta e fenomenal. A spart toate barierele și-a dat peste cap etalonul de pui prăjit.

Uite, încă pofteam la Sadas, aripioarele picante de la D'Besto, dar Hisana e destul de greu de dat uitării. Din păcate, stomacul meu obosise de la atâta pui prăjit. La bunici am avut diaree și refluxul gastric a continuat cam pe tot parcursul zilei. M-am hotărât să tai puiul Hisana în bucățele minuscule și să înec fiecare bucată în maioneză amestecată cu fulgi de chili. A fost incredibil de gustos. Dar cine poate ști dacă chiar mi-a făcut bine la stomac.

Greutate: ?? (am uitat)
Pui consumat: patru copane

Era duminică, târziu în noapte, iar eu mă îndreptam înapoi spre Jakarta, cu o bucată de pui prăjit Chicago în geantă. Sună super-american, deși eu credeam că Chicago e cunoscut pentru propriul stil de pizza, nu pentru pui prăjit. În fine. N-a fost la fel de bun ca la Hisana, dar a fost aproape la fel de crocant ca la D'Besto. Sincer, nu prea-mi păsa. Aveam gâtul făcut varză. Aveam stomacul în pioneze. Tot ce-mi doream era să renunț. Dar eram prea aproape de finish. În plus, șeful meu ar fi râs de mine dac-aș fi renunțat atât de devreme. „Atât? Șase zile?" Ăh. Parcă-l și aud.

Greutate: Cui îi pasă?
Pui consumat: două copane

M-am trezit cu poftă de mâncare zero. Am luat vitamina C și am băut iaurt în fiecare zi, într-o încercare disperată de a nu mi se face rău, dar n-a mers. Am tușit toată dimineața. M-am gândit c-aș putea să mănânc o singură bucată de pui și să trec de ziua asta. Voiam niște cafea, dar stomacul meu nu voia s-audă. M-am gândit că poate aș putea să beau ceva rece, dar tușeam prea rău. (Pe-aici se crede că poți să te-mbolnăvești de la băuturi reci, așa că e mai bine să eviți gheața dacă ți-e rău.)

Am dus-o pe picioare până la 1 noaptea și-atunci am luat-o razna. (Tehnic vorbind) se terminase săptămâna! Am dat pe gât un bol de salată și am mâncat niște fursecuri cu ciocolată și dup-aia m-am culcat. Mă săturasem până peste cap de pui. Nu mai voiam să văd niciun copan sau ciocănel prăjit cel puțin o lună.

Ah, și mai venise și vremea judecății. După ce evitasem cântarul câteva zile, eram un pic îngrijorată că mă cam îngrășasem. Dar stai să vezi. SLĂBISEM. După o săptămână în care nu mâncasem decât pui prăjit, eram mai ușoară cu un kilogram decât atunci când m-am apucat. Probabil ce-a contat a fost pauza aia, când am mîncat orez. Dar, sincer, dac-aș avea de ales între a mai face asta înc-o săptămână (sau chiar o lună) sau a-mi cumpăra pur și simplu o pereche mai mare de pantaloni, aș alege mărimea mai mare. Clar ce-i prea mult strică.

Greutate: - 1 kg
Pui consumat: un copan