Am fost în Varșovia și am văzut cum ar putea arăta Bucureștiul dacă nu ar fi condus de Firea

Deși e împânzit de clădiri cu risc seismic, turiștii vestici și pensionarii germani dau buzna în fiecare an în București. Asta pentru că avem „sex, droguri și păcănele”, ingrediente magice pentru un turism à la carte, așa cum concluziona cu regret un viceprimar din Galați. Și parcă nu te deranjează atât de tare bucățile de tencuială care-ți aterizează în freză, atunci când dai cu patru euro mai puțin pe un pachet de țigări și bei până dimineață cu femei în Centrul Vechi.

Dar dacă vesticii vin la noi în căutare de „sex, droguri și păcănele”, atunci noi unde să mai mergem în căutare de city-break-uri ieftine care să contribuie la disoluția familiei tradiționale? Cu gândul ăsta în cap am petrecut în urmă cu un an 24 de ore la Chișinău, iar anul ăsta am încercat pentru 48 de ore viața în Varșovia. Dacă prima capitală mi-a amintit de cum arăta București în anii `90, a doua mi-a demonstrat cum ar putea să arate orașul ăsta dacă s-ar alege cu o administrație ceva mai eficientă decât cea condusă de Firea.

Polonezii ar putea să fie frații noștri din altă mamă. Pe lângă conducătorii care încearcă să sugrume justiția independentă în numele corupților, mai avem în comun și o istorie trăită în spatele Cortinei de Fier. De asta ai putea să te simți ca acasă în Varșovia, în timp ce te întrebi cum de arhitectura lor brutalistă merge atât de bine cu clădirile țariste și zgârie norii ridicați la un pas de Centrul Vechi. Diferența e că lor nu prea le cade nimic în cap, pentru că germanii au pus la pământ cam 80% din oraș în al Doilea Război Mondial, iar polonezii s-au pus pe reconstruit clădirile vechi prin anii ‘50.

Dacă ești iubitor de frumos și contraste, găsești tot ce ai nevoie în Varșovia. Și ei au un mal de râu mai sărac și unul mai bogat, ca orice oraș care se respectă. Astfel, în jumătatea estică dai la orice pas de blocuri comuniste ca-n Titan și Berceni. De exemplu, în districtul Praga-Północ (Praga-Nord) găsești mâncare ieftină, adică pierogi (un soi de găluște) și supă, servite în foste cantine comuniste, care îți amintesc de Restaurantul Berceni. Din cartier nu lipsesc nici bazarurile cu rochii de nuntă și blugi importați din Turcia.

Polonezii nu sunt atât de vorbăreți ca balcanicii, dar nici nu te îngheață din priviri ca alte popoare slavice. Știu că e greu să crezi asta, mai ales ales după ce vezi cușca unui urs brun la marginea intersecției care îi aduce pe oameni dinspre centru în Praga-Północ, dar crede-mă pe cuvânt.

În schimb, pe malul bogat al râului se ridică întruna zgârie nori din oțel și sticlă, dar niciunul care să întreacă Palatul Culturii și Științei, cu cei 237 de metri ai săi, cea mai înaltă clădire din Polonia. O să-ți amintească cel mai probabil de Casa Presei. Pentru că polonezii, la fel ca românii, s-au lăsat inspirați, mai cu forța sau mai cu voia, de arhitectura Universității Lomonosov din Moscova. Iar ca să admiri această clădire (dar și întreaga Varșovie de la înălțime) construită de muncitori ruși, cu arhitectură sovietică, comandată de URSS ca să amintească lumii cine controlează Polonia, o poți face pentru câteva zeci de zloți (un zlot înseamnă 1,08 lei).

Dacă nouă ne cad clădirile istorice în cap pentru că nu se încurcă nimeni în reconsolidare, polonezii nu au nicio jenă să pună clădiri istorice la pământ pentru a ridica zgârie nori. Asta și pentru că mare parte din oraș a fost distrusă de naziști, după eșecul Revoltei din Varșovia. Iar când mai toate clădirile tale sunt ridicate de comuniști, nu ai nicio problemă să intri în ele cu buldozerul ca să ridici zgârie nori chiar vizavi de Palatul Culturii și Științei.

Chestia asta, cu zona centrală presărată de clădiri din sticlă și oțel la care să te holbezi, e cu dublu tăiș. M-am prins și eu când amicul meu polonez a vrut să-mi arate câteva clădiri ale fostului ghetou evreiesc, dar ne-am trezit față în față cu buldozerele. Toate clădirile vechi din cărămidă erau la pământ pentru că cineva voia să ridice un nou complex cu chirii de centru. Și așa, istoria ajunge la gunoi.

Nu doar berlinezii știu cum merge treaba cu hipstereala, au învățat câte ceva și polonezii. În prima zi mi-am luat o kombucha (ceai verde sau negru ușor alcoolizat) și am băut-o pe o plajă sălbatică de pe râul Vistula. Oamenii ăștia chiar au avut noroc de un râu mai fain decât Dâmbovița.

Dacă pe malul vestic se întinde o promenadă pentru plimbări romantice, pe malul estic găsești plaje abandonate, unde tinerii fac focuri de tabără și beau multă bere bună. Sigur, nu-i tocmai cald de făcut plajă, dar oamenii ăștia se pricep mai bine la bere și votcă decât orice fabricant de bere artizanală din România.

Mă rog, hipsterii polonezi nu prea o au cu multiculturalismul, dar asta nu înseamnă că nu se bat pentru cafea etiopiană și kombucha. Din păcate, nu prea ai la ce să te uiți când îți bei cafeaua, pentru că huliganii polonezi au ars de vreo trei ori un curcubeu de flori ridicat de autoritățile locale în piața Zbawiciela. Pentru că Polonia nu-i tocmai cea mai prietenoasă țară față de comunitatea LGBT, iar poliția stă de obicei cu ochii în patru atunci când are loc parada Pride din Varșovia.

La guvernare sunt niște conservatori populiști care încearcă să omoare justiția independentă și cultivă aceleași teorii conspiraționiste cu Soros. Cât am fost eu p-acolo, un candidat la alegerile locale chiar a încercat să mă convingă pe stradă că politicienii PiS sunt cei mai frumoși oameni din Polonia. Dar pentru hipsterii polonezi e ok, ei rămân în bula lor și beau cafea etiopiană, în timp ce Varșovia rămâne administrată de politicienii centriști ai Platformei Civice.

În Varșovia am reușit să mănânc în restaurante și să scot mai puțini bani din buzunar decât în București. Asta deși, în medie, polonezii câștigă cu peste 1 000 de lei mai mult decât românii. Sigur, am băgat intensiv mâncare tradițională, adică pierogi și supă. Îmi imaginez că nu te costă prea mult să faci colțunași din carne, cartofi și brânză, dar abia cu prețurile polonezilor am realizat și eu cât de scumpă este viața de tânăr salariat în București.

Pentru mai multă precizie, am dat 60 de zloți pe o masă plină cu mâncare pentru doi, într-un restaurant cu mâncare tradițională din centrul Varșoviei. Sigur, nu am mâncat chiar în Centrul Vechi, ci pe Nowy Świat, care aduce puțin a Calea Victoriei.

Apoi, în cantina de cartier cu mâncare ca la bunica acasă am dat vreo 20 de zloți, ceea ce înseamnă cam toți atâția lei. De acolo mi-am luat o farfurie de pierogi, o supă și un compot. M-am lins pe degete mai ceva ca după un borș cu perișoare adus de maică-mea de la Vaslui.

La plecare din Varșovia, tipul de la controlul pașapoartelor m-a întrebat câte linii are metroul din București. E clar că polonezii se gândesc cât de bine le-ar ședea și lor cu un sistem de transport subteran care are mai mult de două linii. Da’ așa ne-ar prinde bine și nouă un metrou până în Drumul Taberei.

Oricum, eu zic că-și fac griji degeaba. Nu de alta, dar tramvaiele lor se blochează în trafic mult mai rar decât sicriele de metal încins din București. În toate mijloacele de transport au aer condiționat și automate de bilete. Ba poți să plătești direct cu al tău card contactless. Uite, asta e civilizație! Polonezilor le-a mai rămas doar să se plângă că bagă prea mult aer condiționat. Sau că-i trage curentul, ca-n România.

În București, dacă ai chef de niște aer proaspăt ar cam trebui să-ți pui pofta în cui. Nu de alta, dar nu o ducem prea bine la aer respirabil sau spațiu verde. Asta o știu din proprie experiență, pentru că singurul părculeț din cartier a fost betonat și transformat în parcare.

Însă, în Varșovia te plictisești de atâta verdeață. Serios, am trecut prin atâtea parcuri încât îmi era dor de niște tiruri care să-mi spargă timpanele. Doar că au făcut aceeași prostie să pună cam toate parcurile în jumătatea bogată de oraș, așa că esticii suferă la fel ca locuitorii din Berceni sau Rahova.

Nu cred că am nimerit cea mai bună perioadă de ieșit în oraș, dar am băut destulă votcă confiată pentru o seară de marți. Sigur că au și ei zona de clubbing, ca-n Centrul Vechi. Și acolo o duc mai bine decât noi, pentru că nu se dărâmă nimic pe ei. Dar eu nu am fost acolo, am ieșit ca hipsterii, în Pavilion.

Ăsta-i un loc în spatele bulevardului Nowy Świat, unde se întind pub-uri de o parte și cealaltă. Așa că atunci când te plictisești de băutura dintr-un bar, poți pur și simplu să mergi la vecini. Oricum ajungi să bei în același loc, adică pe un ponton din lemn, unde bagi țigară după țigară sub lumina lunii și a stelelor. Că astea chiar se văd, nu ca-n București.

Așadar, dacă vrei vacanță și ai bani de un periplu est-european, atunci du-te să te simți bogat în Varșovia.