În caz că nu ştiai, Galaţi şi Brăila sunt oraşe rivale de vreo 50 de ani. Competiţia exista între ele şi înainte, că aşa e între două oraşe-port aflate la doar 20 de kilometri unul de celălalt, dar s-a exacerbat când Galaţi a fost puternic industrializat de regimul comunist, iar Brăila nu. Asta a dus la triplarea populaţiei gălăţene şi la creşterea considerabilă a suprafeţei urbane, în timp ce Brăila a avut o evoluţie mai modestă. Apropierea geografică şi clivajul rezultat din politicile astea de dezvoltare au născut rivalităţi care au persistat până în prezent. Cert este că, în prezent, cele două oraşe sunt ca nişte foste cele mai bune prietene care nu îşi mai vorbesc şi caută să se înţepe una pe cealaltă cu fiecare ocazie.

Sunt din Galaţi şi cât timp am trăit acolo, am învăţat că oricât de nasol ar fi oraşul meu, e mai important să urăsc Brăila mai mult. Am compus o listă cu opt motive pentru care gălăţenii îi urăsc pe brăileni, ca să înțelegi și tu toate bancurile pe temă, chiar dacă nu eşti gălăţean.

Toată lumea ştie asta. Chiar şi brăilenii, în sinea lor. Dar o combinaţie de orgoliu prostesc, negare şi frică de a nu fi asociaţi cu triburile sălbatice de moldoveni de mai la nord îi face pe brăileni să se lepede de identitatea lor reală. Pentru asta îi urâm. Sunt precum rudele alea nesuferite de la ţară care cred că, dacă îşi cumpără haine de firmă şi pronunţă cuvintele până la capăt, trec drept orăşeni. E de datoria noastră, a gălăţenilor, să expunem lumii întregi această impostură. Brăilenii sunt o adunătură de oameni săraci, violenţi şi cu accent. Adică îndeplinesc toate condiţiile ca să fie consideraţi moldoveni, conform stereotipului. Faptul că între ei şi Moldova sunt câţiva kilometri nu schimbă cu nimic datele problemei. Şi în plus, a fi moldovean e o stare de spirit, nu o chestiune de geografie.

A sosit vremea să nu ne mai mai ascundem după deget şi să spunem tare şi răspicat: BRĂILENII SUNT MOLDOVENI!

Bine, nu chiar. Dar cum fiecare ţară are propria ei versiune părtinitoare a istoriei, aşa şi oraşele. Iar în versiunea gălăţeană a istoriei, Brăila este o fostă colonie penală, unde erau exilaţi nelegiuţii oraşului. La un moment dat, brăilenii şi-au declarat independenţa faţă de Galaţi şi s-au autoproclamat oraş respectabil. Ca şi cum ar fi păcălit pe cineva. Puşi în faţa faptului împlinit, gălăţenii, în mărinimia lor, au decis să le permită libertatea brăilenilor şi să nu le reprime mica lor revoltă. Brăilenii, însă, nu ştiu să aprecieze nimic şi au luat de bună toată treaba, fără măcar să închine o rugăciune creatorilor lor.

Dacă brăilenii şi-au uitat istoria, noi nu ne-am uitat-o. Dacă te plimbi prin Galaţi şi întrebi lumea pe stradă ce e aia Brăila, o să ţi se răspundă: o suburbie nasoală a Galaţiului.

Dacă Brăila a fost o colonie penală, asta ar înseamna cu brăilenii de astăzi sunt descendenţii hoţilor, curvelor, violatorilor şi ucigaşilor din Galaţi. Ceea ce ar explica de ce au ei o apetenţă pentru cuţite. Sigur, orice brăilean va nega lucrul ăsta şi se va văita: „ Nu suntem cuţitari. Ăsta e doar un mit." Adică exact ce ar spune un cuţitar. Pur şi simplu te ia de la ochi. Dovezile sunt peste tot. Vorbesc serios. Convinge-te singur. Intră aici. Şi aici.

Dacă nici acum nu te-ai convins, o să-l citez pe colegul meu, Mihai Popescu, care a copilărit prin Brăila: „Toată lumea poartă cuţit acolo. Eu purtam cuţit. Unchi-miu purta cuţit. Taică-miu purta cuţit. Maică-mea purta două cuţite. Cuțitul e o tradiție." Mai zi ceva.

S-ar putea să ţi se pară o chestie trivială, dar pe plan local, cursa asta pentru KFC a fost ca un mini-Război Rece. La fel cum ruşii şi americanii concurau unii cu alţii pentru cine ajunge primul pe Lună, aşa şi brăilenii şi gălăţenii s-au bătut pentru atragerea KFC-ului la ei în bătătură. Partea proastă e că brăilenii au câştigat, sau cel puţin aşa zic ei. Dacă nici până acum nu e toată lumea convinsă că americanii au fost primii pe Lună, atunci cum putem fi siguri că brăilenii au avut primii KFC? Dacă au înscenat totul într-un studio improvizat dintr-un beci brăilean? Dacă totul a fost doar o mişcare de propagandă? Dacă e, de fapt, o conspiraţie? Un lucru e sigur. Nu poţi să ai încredere în brăileni.

Ca să îţi dai seama cam cât de cretin e dispus oraşul, ai nevoie de Google Maps. Uite. Am rezolvat eu mai sus pentru tine. Probabil te întrebi: „Ce căcat e ăsta? De ce ar aranja cineva străzile principale în evantai?" Şi gălăţenii se întreabă acelaşi lucru, de fiecare dată când trec prin oraş, ca să ajungă la cinemaul de la marginea lui. Răspunsul e simplu: pentru că Brăila e locul unde unghiurile drepte nu s-au inventat încă. Pe acolo o să vezi străzi curbate, clădiri curbate şi oameni curbaţi care au cuţite curbate. Tocmai de aia e bine să-ţi păstrezi criticile pentru tine, cel puţin până ieşi din zona de pericol.

În fine, dacă vrei să nu te rătăceşti prin Brăila şi să rişti să fii linşat de localnici pentru ca ai încurcat traficul, ocoleşte pe centură, ca să ajungi unde vrei să ajungi. Doar nu vrei să ajungi chiar în Brăila. Nimeni nu vrea. În plus, centura Brăilei e un loc de pelerinaj pentru toţi şoferii care se respectă. De acolo şi-a început cariera Sexy Brăileanca şi se spune că încă mai persistă aura ei prin locurile în care a supt-o. Nu rata ocazia să te convingi singur. În afara de asta, străzile din Brăila sunt de căcat, iar ăsta e un fapt dovedit ştiinţific.

O generaţie întreagă a crescut pe internet cu aventurile lui Nicuşor de la Brăila. Şi ale clonelor lui anoste. Practic, Nicuşor a pus Brăila pe hartă de unul singur. Nu artiştii, nu oamenii de ştiinţă, nu politicienii brăileni, ci Nicuşor, boschetarul temerar. Dacă nu era el, oraşul ăla mic şi total comun nu s-ar fi remarcat cu nimic şi ar fi rămas un fel de nebuloasă neexplorată în mentalul colectiv românesc. Şi pentru asta îi urâm pe brăileni. Brăila nu îl merită pe Nicuşor. Personalitatea lui e prea efervescentă pentru a fi constrânsă de limitele unui oraş atât de banal.

Pe de altă parte, Galaţiul e o cloacă post-industrială care se descompune pe zi ce trece. Adică oraşul ideal în care Nicuşor şi-ar putea atinge adevăratul potenţial. Pentru asta, o să-mi fac un Kickstarter şi o să strâng bani ca să-l aduc pe Nicuşor la Galaţi, acolo unde-i e locul. Donează şi tu. Dă-i omului o şansă să strălucească.

Ca gălăţean, faci eforturi mari să nu te gândeşti că apa pe care o foloseşti ca să te speli şi ca să găteşti a fost contaminată cu ADN de brăilean. Sigur, apa de la robinet e filtrată şi dezinfectată, dar asta elimină doar 99,99% din impurităţi. Acel 0,01% te omoară. Fracţiunea aia de procent ar putea conţine orice: sânge, spermă, urină, fecale şi alte secreţii de Brăila. E adevărat că Dunărea când ajunge la Galaţi mai conţine dejecţiile a jumătate de Europă şi Românie, dar cu ei nu avem nimic.

Cu apa pe care ai folosit-o azi la ciorbă s-ar putea să-şi fi făcut clismă un german, acum câteva săptămâni, iar asta e perfect OK, în comparaţie cu gândul că un brăilean s-ar putea să fi folosit aceeaşi apă ca să se spele pe faţă în urmă cu câteva ore.

De asta nu putem avea lucruri frumoase. Din cauza brăilenilor.

Urmăreşte VICE pe Facebook:

Citeşte şi:
Orașe din România care ar fi perfecte ca titluri de albume de muzică electronică Berlin, orașul unde românii nu se simt emigranți Opt motive pentru care Bucureștiul e un oraș mișto