Viața bate vlogul

Am vorbit cu Pain din 5GANG despre anii de școală în care colegii și-au bătut joc de el

„Auzeam des porecle precum aragaz cu patru ochi, batoză, hamburger și piticul de grădină.”
03 Iulie 2020, 7:40am
Pain 5Gang, 5Gang, bullying, victime bullying
Fotografie din arhiva personală a lui Pain

Viața bate vlogul este o emisiune în care vloggeri români își împărtășesc poveștile de viață, adică îți arată că oricât de mulți urmăritori au și oricât de multă faimă au căpătat, sunt tot oameni și trec prin bullshit-uri ca și tine: de la părinți alcoolici și bullying la droguri și avort - subiecte care sunt în continuare considerate tabu în societatea românească. Anul trecut a fost primul sezon, pe câțiva ți i-am prezentat aici - Alpaca Legion, Miru și Radu Constantin. Acum, că a început al doilea sezon , o să vezi în fiecare miercuri poveștile de viață ale unor vloggeri ca Max, frații Munteanu, Dia și Pain de la 5GANG, precum și alți oameni mișto.

„Nu mă ascund după un personaj, dar mi s-a părut mai tare să am un nume de scenă”, îmi spune Luca Hic, cunoscut drept Pain din 5GANG. Are 20 de ani, iar din 2018 face parte din 5GANG, trupa care a umplut stadioane întregi cu oameni care sar pe piesele lor. Cu 605 mii de followeri pe canalul lui de Youtube și 779 de mii pe Instagram, încă își amintește de anii în care venea plângând acasă de la școală. „Hai, mai stai la tablă, poate așa mai slăbești și tu”, i-a spus proful de matematică în clasa a cincea și-a ajuns inevitabil subiectul de batjocură al întregii școli. Chiar și când a ajuns la liceu, deși a slăbit, colegii se legau de el că-i prea mic de înălțime.

Rata obezității infantile a crescut de zece ori la nivel mondial în ultimele patru decenii, conform Organizației Mondiale a Sănătății, iar în România, unul din patru copii de opt ani are probleme de greutate și unul din zece suferă de obezitate. Statisticile astea vin la pachet cu cele legate de bullying, fenomenul fiind strâns legat și de cum arată victimele. Trei din zece copii sunt amenințați zilnic cu bătaia sau lovirea de către colegi și, din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Bullying-ul urcă și la catedra de unde mulți profesori fie amenință, lovesc sau fac abuzuri psihologice. Cei mai mulți însă asistă pasivi în fața cazurilor de bullying. O vină împărtășită de toți cei implicați într-un fenomen care astăzi ar trebui să fie controlat prin legea intrată în vigoare și în România. Prevenția și educația în acest sens, însă, sunt abia la început în școala românească, obișnuită de zeci de ani cu linia peste degete, palma peste ceafă sau umilirea în fața clasei.

Am vorbit cu Pain despre cum te simți când colegii îți pun tot felul de porecle, dar și cum l-a ambiționat asta să se schimbe și astăzi să-și iubească propriul corp.

VICE: Despre ce ai vorbit la Viața bate Vlogul?
Pain: Despre trecutul meu în care am fost batjocorit de către toată școala mea în Arad și eram exclus din orice grup de prieteni, doar fiindcă nu mă încadram în toate criteriile impuse de ei. Eram în stadiul de obezitate și foarte mic de înălțime.

Când a început bullying-ul?
Am auzit zilnic glume nesărate la adresa mea de la 11 până la 16 ani, după aceea nu m-a mai interesat. Aveam în jur de 80-90 de kilograme și undeva la 1,39 metri. Am reușit să slăbesc până pe la 15 ani, când am intrat în liceu, iar de acolo a mai fost un an de bullying din cauza faptului că eram mic de înălțime. Aveam 1,53 metri, cel mai mic din tot liceul.

Îți amintești ce cuvinte îți adresau colegii?
Purtam și ochelari, așa că auzeam des „aragaz cu patru ochi”. Mai erau și: batoză, hamburger și piticul de grădină. Nu mi le amintesc pe toate, am încercat să le las în trecut pentru că m-au călit. Nu-mi place să stau agățat de ce s-a întâmplat atunci, fiindcă așa n-aș putea evolua. Sunt însă recunoscător că am trecut printr-o perioadă de genul. M-a ajutat să mă maturizez de mic.

A rămas vreo experiență anume cu tine care te-a marcat puternic?
Am avut un an întreg de școală. În clasa a cincea veneam acasă zilnic și plângeam. Nu mai rezistam psihic la toate poreclele alea. E cam dificil pentru un copil de 11 ani să îndure jignirile de la o întreagă școală. Dar acest lucru m-a motivat să slăbesc și în mai puțin de un an am scăpat de 35 de kilograme.

Cum ai reușit să slăbești?
Am fost la un nutriționist, mi-a făcut un program strict de mâncat pe care l-am respectat. Seara mai făceam puțin sport și cam asta a fost. Ambiție, în mare parte.

Profesorii cum reacționau când vedeau ce-ți făceau ceilalți colegi?
Câțiva chiar râdeau de mine. Țin minte că în prima oră de matematică, în clasa a cincea, am ieșit la tablă și profesorul m-a ținut la trei exerciții în loc de unul adăugând „hai, mai stai la tablă, poate așa mai slăbești și tu”.

Dar părinții tăi au intervenit în acest bullying?
Se certau des cu părinții copiilor care mă jigneau. Încercau să-mi ia apărarea, treburile se linișteau două, trei zile, apoi începeau iar. Așa că m-au învățat să fiu tare și să nu mai las cuvintele să mă afecteze.

Ți-a luat cineva apărarea?
Nu pot spune că aveam prieteni deoarece inclusiv în grupul meu de cunoștințe nu eram dorit, ci mai degrabă folosit. N-am fost niciodată chemat la un meci de fotbal până nu mi-am cumpărat o minge de firmă. Chiar și atunci, se jucau doar ei cu ea. Pe mine nu mă lăsau pe teren, nici măcar în poartă. Știu, sună ireal, dar așa a fost.

Cum crezi că te-au afectat toate astea, dacă te uiți acum în spate?
Până am început să slăbesc, mi-era rușine să mă afișez. Eram foarte introvertit, iar singurele lucruri în care mă regăseam erau Youtube-ul și jocurile video. Eu am evoluat, trăiesc viața la care am visat, am un job care este și hobby, am o iubită frumoasă, o casă frumoasă, o mașină frumoasă, iar toate cuvintele alea au fost combustibil pentru ambiția mea.

„Îmi iubesc corpul așa cum este și mă iubesc așa cum sunt. Sunt recunoscător pentru tot ce am”

Ai mai vorbit cu persoanele care râdeau de tine atunci?
N-am mai vorbit cu nicio persoană din trecutul meu. Dacă nu mi-au fost aproape de atunci, sub nicio formă n-au ce căuta acum lângă mine. Plus că nu sunt genul de persoană care să fie în cercuri și grupuri mari, chiar și-n ziua de azi îmi pot număra prietenii pe degetele de la o mână.

Ce te-a motivat să te apuci de vlogging?
Îmi plăcea să vorbesc foarte mult și cum nimeni nu mă asculta atunci, am simțit că internetul e refugiul meu. Aici lumea îmi poate oferi măcar o șansă să vadă ce-am eu de spus, în ciuda lucrurilor care se întâmplau în offline. În 2018, fix cu o săptămână înainte de ziua mea, mi-a fost șters canalul de Youtube. Din cauza unor drepturi de autor nejustificate pe câteva miniaturi de pe canal, vechi de prin 2015. Atunci am început să plâng și-am simțit că toată munca mea a fost în zadar. Cinci mii de videoclipuri pierdute, zeci de mii de ore de filmări. Mi-am simțit inima cum se face bucățele.

Și cum ai găsit puterea să te apuci de unul nou?
Părinții mei și cel mai bun prieten al meu, Sebi, au fost alături de mine și mi-au ținut discursuri foarte lungi și emoționante în care îmi spuneau că, dacă vrei să reușești în viață, trebuie să eșuezi de câteva ori. Le sunt veșnic recunoscător pentru acele momente de sprijin.

Ce s-a întâmplat cu tine după ce ți-a fost șters canalul de Youtube?
Am vrut să recuperez tot ce-am pierdut, într-un timp foarte scurt, și corpul meu a cedat. Intrasem de o lună în 5GANG și-mi doream foarte tare să-mi îndeplinesc visul. Dădeam 150% din mine, mă epuizam, nu conta absolut nimic. Aveam un drum bine pus la punct, tot ce trebuia era să-l urmez. Așa am și făcut, doar că am uitat un lucru esențial, să am grijă și pe sănătatea mea. În cele din urmă, corpul meu a cedat. Am avut lipsă de calciu, magneziu, fier, vitamina D3, B1 și B6. Nu pot să explic în cuvinte cât de groaznic a fost. Nu puteam face trei pași, stăteam în pat cu zilele, mergeam la baie sprijinit de pereți. Am făcut 20 de injecții pe lună timp de trei luni.

Ce le-ai spune copiilor care se află acum în situația în care ai fost tu?
Nu le oferiți satisfacție celor care vă jignesc, fiți puternici și nu vă lăsați afectați de cuvintele lor. Încercați să transformați toată ura în ambiție. Să o folosiți constructiv.

Cu ce-ai vrea să rămână oamenii după episodul cu tine?
Dorința să-și urmeze visurile. Evident că asta nu este așa ușor și că tot timpul o să ți se pună piedici de către viață sau de către oameni, dar ce contează este să mergi mai departe. Cunosc foarte multe persoane care se lasă urmărite de trecut și nu mai pot continua. Astea sunt scuze. Atât timp cât ești sănătos, nu ai nicio scuză. Dacă toată viața ești concentrat pe trecut și pe good old days, n-o să ai niciodată un viitor de succes. Încearcă să ieși din cercurile cu prieteni toxici, nu pierde timpul cu trântori care sunt conduși de vicii penibile. Fii tu propriul tău psiholog, e mai bine să faci pași mici decât să nu înaintezi deloc.

_Episodul cu Pain, din Viața bate vlogul, poate fi urmărit aici_.

Pe Alexa o găsești pe Facebook, Instagram sau blogul ei.

Editor: Iulia Roșu