Sunt elevă în clasa a XII-a, iar Bacul de anul ăsta e o glumă proastă pe seama viitorului meu

Sunt elevă în clasa a XII-a, la Colegiul George Coșbuc, din București, dar pentru Ministerul Educației numele meu nu contează. Sunt doar un număr. Cum numere și statistici suntem toți, în perioada asta de pandemie.

Scriu aceste rânduri deoarece văd zeci de articole despre criza din învățământ de anul ăsta semnate de părinți, profesori, parlamentari sau simpli băgători de seamă, dar niciunul de un elev. Deși situația îi afectează atât pe părinți, cât și pe profesori, cei al căror viitor depinde de Bac suntem noi, elevii.

Anul ăsta, pe 22 iunie, dau examenul de Bacalaureat, după care îmi doresc să plec la facultate în Scoția, acolo unde deja am primit oferte. Condiția este să iau Bacul și să le trimit diploma până în august. Deci, viitorul meu nu stă doar în pixul cu care voi scrie la examene, ci și în mâinile Ministerului Educației, care s-a sucit timp de două luni cu privire la data examenului: ba în iulie, ba în iunie, ba e amânat, ba se dă la timp.

Ultima mea zi de școală a fost pe 12 martie, de atunci nu am mai ieșit din casă. Mi-a fost teamă să nu mă îmbolnăvesc sau să-i îmbolnăvesc pe ai mei. După 15 mai, am decis să rămân tot în casă. Dacă iau virusul acum, nu mai pot da Bacul. Dacă mă îmbolnăvesc la examen, s-ar putea să nu mai pot merge la facultate. E un cerc vicios care m-a făcut să decid: o să rămân în continuare în izolare.

Fiindcă doar puțini elevi și-au arătat interesul de a reveni fizic la școală, conducerea liceului meu a decis să facă pregătirea din perioada 2-12 iunie tot în mediul online, așa că tot nu voi ieși din casă până la examen.

În timpul crizei de Coronavirus, sistemul educațional s-a dovedit și mai problematic decât îl știam, așa că am decis să scriu despre probleme cu care nu credeam că mă vă voi lupta vreodată, pentru viitorul meu. Dacă și tu ești elev/ă în prag de Bac, știi ce înseamnă perioada asta.

Așa-zisa școală online uneori se face, alteori nu. Prezența la orele online este incomparabil mai slabă decât la școală, iar concentrarea este foarte greu de atins când stai în pat, în propriul dormitor. Profesorii încearcă să ne ofere sprijin, dar sunt la fel de debusolați ca și elevii. Platformele online pică deseori, încă nu știm exact cum ne vor fi încheiate mediile, iar majoritatea profesorilor ne trimit teme excesiv, de frica de a nu li se tăia din salariu.

La începutul carantinei, temele și orele erau rare, caracterul lor fiind mai degrabă facultativ. Acum mă trezesc cu referate la desen și la muzică și ore întregi de videouri cu exerciții fizice la sport. Sigur, e bine să faci mișcare, dar să fim serioși: nu o face nimeni pentru o notă, la final de clasa a 12-a.

Ministerul obligă profesorii să țină ore online. Mama e cadru didactic și ne luptăm pe un calculator, eu trebuie să particip la ore, iar ea trebuie să le țină. Nu ne permitem tăierea de salariu, când tata și-a pierdut deja locul de muncă din cauza epidemiei de coronavirus.

Recunosc, fac meditații. Nu din plăcerea de a munci suplimentar sau de a da bani. Aș vrea să existe timp în școală să ni se predea tot ceea ce cer examenele. Este cu dus și întors, am încercat la începutul anului să merg la meditații la română, dar am renunțat în câteva săptămâni, deoarece profesoara era complet dezinteresată. Acum fac meditații online doar la istorie. La română și la sociologie, materii la care voi susține examenele pentru Bac, învăț singură, cu mici îndrumări din partea profesorilor de la clasă.

Bacul a fost amânat, amânat din nou, adus aproape de data inițială și totuși opinia mea nu contează. Nu fac parte din categoria elevilor care nu vor să dea Bacul, dar trebuie să se țină cont că mulți dintre noi suferim de anxietate, iar aceste schimbări majore făcute cu așa o ușurință ne afectează și nouă sănătatea mintală. Dacă ai 18 ani nu înseamnă că n-ai nicio grijă pe lume.

Țări din Vest, precum Anglia, Olanda sau Franța, au spus că nu pot susține examenele în siguranță sau au decis să le modifice formatul, dar noi putem să o facem în mod tradițional? Universitatea Cambridge tocmai a anunțat că-și mută toate cursurile online până în vara lui 2021!

O altă problemă rămasă încă în aer vizează probele orale. Ordonanța de Urgență dată de Guvern pe 14 mai spune că vor fi echivalate cu mediile din liceu sau cu certificate obținute la respectivele discipline. Cu toate astea, potrivit unui proiect de calendar pentru BAC 2020, publicat de stiriedu.ro, în perioada 29 iunie – 1 iulie, elevii ar urma să susțină totuși proba orală la română. Nu mai înțelegi nimic, lucrurile se schimbă de la o zi la alta și profesorii nu sunt nici ei, deseori, informați. Cum vom susține un examen oral la limba română cu masca de protecție și respectând distanța de doi metri?

Prietenii mei care poartă ochelari de vedere îmi spun că masca le aburește ochelarii și ei nu știu cum vor reuși să scrie la examen. Îmi este greu să cred că nimeni nu va leșina de la stres și căldură în sala de examen - când asta se întâmpla și în alți ani, fără pandemie; că nimeni nu se va îmbolnăvi sau, mai rău, nu va muri. Nu vreau să fiu eu fata de la Știrile de la ora 5, fata care „a luat examenul cu note mari, urma să plece la facultate în Marea Britanie, dar s-a îmbolnăvit în timpul examenelor și a murit”. Nu vreau ca nimeni să fie fata sau băiatul ăla, dar mi-e greu să cred că din peste 150 de mii de elevi care susțin examenul anul ăsta nimeni nu va păți ceva. Da, rata de mortalitate este mică la grupa mea de vârstă, dar dacă te îmbolnăvești și nu mai poți susține admiterea la facultate? Sau dacă îți îmbolnăvești părinții sau bunicii? În România, multe familii locuiesc cu bunicii. Și eu locuiesc cu bunica și viața ei nu este sacrificiul pe care vreau să-l fac pentru a susține un examen.

Admit că echivalarea mediilor din cei patru ani de liceu nu ar fi corectă în toate cazurile. Eu am note pentru care muncesc, dar știu că asta nu se întâmplă cu toți elevii. Notele echivalate vor fi probabil mai mari decat cele dintr-un posibil Bac. Acest lucru nu este neapărat corect, dar nici să ne riscăm viețile nu este corect. Și nu-mi spune ca Bacul nu e obligatoriu. Este. Dacă nu-l dau anul ăsta, pierd un an din viața mea. Vreau să plec în Marea Britanie, nu pot să mai aștept, taxele s-ar mări, s-ar putea să nu mi se mai acorde împrumutul pentru care aplic, iar din punct de vedere financiar, nu-mi permit nicio altă cale.

Colegi din alte licee au cerut, printr-un document trimis Ministerului Educației, ca examenele de Bac de anul acesta să fie anulate. Eu, însă, consider că Ministerul ar fi trebuit să ofere posibilitatea susținerii examenelor online. Desigur, nu toată lumea are acces la calculator și internet, dar dacă permiți persoanelor care au facilitatea asta să susțină examenul acasă, poate că riscul îmbolnăvirii ar fi mai redus, numărul persoanelor din sala de examen fiind mai mic chiar și de zece, cum cerea legea la ora la care am scris acest articol. Între timp, modificarea s-a modificat din nou și limita de zece elevi în clasă a fost eliminată, deși unii medici contestă decizia asta și spun că este în dezacord cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Examenul online nu este o chestiune SF sau poate este în România. Prietenul meu este leton și la școala lui, dintr-un oraș mic de provincie, se dau teste online în care sunt cronometrați și filmați. Letonia, țară care are sub zece cazuri de coronavirus pe zi, la momentul actual, conform Worldometers, nu își asumă riscul de a chema elevii la cursuri, în timp ce România ne promite școală pe vară în vârful pandemiei.

Ministerul vuiește că ar fi scos jumătate din materia de Bac din programă, dar asta înseamnă trei opere la română și nimic la sociologie, logică sau psihologie.

Bacul e văzut ca testul suprem, examenul maturității, eu nu cred însă că maturitatea mea este dată de cât de bine memorez comentarii la opere scrise acum zeci de ani, multe dintre ele care promovează violul, lupta după avere, degradarea femeilor, supremația bărbatului.

Gurile rele vor spune că nu trebuie sa memorez comentarii și că le pot scrie și singură. Ei bine, nu pot, comentariul meu, o elevă de 18 ani, nu se compară cu cele ale unor profesori doctori care publică mii de culegeri.

Pe foaia de examen la limba română scrie „redactați un eseu de minimum 400 de cuvinte”, dar la școală ni se spune să scriem cel puțin dublu sau nu vom primi punctajul suficient. Mai scrie și să ilustrăm prin două trăsături/secvențe, dar profesorul îmi spune din nou să scriu minimum patru sau nu primesc punctaj. De ce?

Lumea se plânge că generația de azi nu mai e critică, citește un text și nu înțelege nimic, se spune că suntem alfabetizați digital, dar analfabeți funcțional. Atunci mai întreb eu, critic:

Și lista poate continua la nesfârșit.

Nu cred că este ușor să pleci la facultate în altă țară. Pe lângă despărțirea de familie, prieteni și tot ceea ce a însemnat acasă până acum, aplicarea la o facultate în străinătate este un proces lung și costisitor pe care eu l-am început încă din clasa a 11-a.

Am ales să plec ca să studiez Film and Media. În România, acest lucru nu este posibil. La UNATC, de exemplu, trebuie să alegi ori una, ori alta. Eu vreau să fac o combinație, pentru că e greu să-ți știi specializarea, la 18 ani, după patru ani de liceu care n-au avut treabă cu domeniul. În plus, o facultate de profil în afară mi-ar crește șansele să intru în industrie.

Dar nu sunt singura care ia calea străinătății. Majoritatea prietenilor mei vor pleca afară. Statul român ne urăște pentru asta. Dincolo de faptul că nu există niciun ajutor financiar din partea României pentru studenții care pleacă, mai suntem tratați și ca niște trădători.

Cand pandemia a început, eu deja primisem răspunsuri de la facultățile la care am aplicat. Am fost acceptată cu condiția de a lua Bacul. Pentru marile facultăți din Scoția, nota de la Bac nu este relevantă. Asta nu înseamnă însă că locul meu este sigur, trebuie să trimit diploma până la o dată anume, care n-a fost amânată.

Tocmai d-asta, suceala Ministerului Educației cu privire la examene m-a făcut să mă întreb serios dacă șansele îmi sunt afectate din cauza asta.

În ceea ce privește balul de absolvire, părerile sunt împărțite. Mulți sunt triști din cauza anulării, dar mai toți elevii sunt mai degrabă dezamăgiți că nu va exista o ceremonie de absolvire. Ni se pare incorect, fiind unul dintre ultimele momente plăcute pe care o clasă, ce a petrecut ultimii patru ani împreună, le împărtășește.

Mama mea încă are în șifonier toca de la absolvire, eu nu voi avea așa ceva niciodată. Deși clasa mea a decis să nu anuleze comanda de tocă, firma care se ocupă cu asta și-a schimbat oferta și a încercat să ne vândă măști dintr-un material prost, cu un slogan ridicol: #wedidit2020. Nu am acceptat. Oamenii încearcă să facă bani din ceea ce este de fapt o traumă colectivă. Toate generațiile de până acum au avut parte de aceste lucruri specifice și simbolice.

Într-adevăr, riscul unei festivități nu merită asumat, dar asta nu înseamnă ca nu ne va lăsa un gol în suflet.

Coronavirusul ne-a arătat încă odată cât de stricat și ireparabil e sistemul educațional românesc. Ne-a arătat cât de mare e problema sărăciei, cum majoritatea profesorilor nu știu să folosească un calculator sau sunt prea dezinteresați să o facă. Cum poate funcționa un sistem care nici într-un astfel de caz nu vede o posibilitate de a anula examenele? Sistemul ne pune piedici, nu se interesează cu adevărat de noi, vrea doar sa iasă cu cămașa curată din aceasta situație extremă.

Se spune că se vor face reglementări de la anul, dar cu noi, elevii de acum, cum rămâne? Până la urmă, Bacul este doar formalitatea care ne deschide poarta spre facultate, anul ăsta se poate găsi o variantă care să nu ne pună viețile în pericol.

Așa că, rog Ministerul să se gândească la noi, elevii, măcar de data asta.