Oamenii de știință au găsit iarbă într-un altar din timpuri biblice

Regatul lui Iuda, o civilizație din Epoca de Fier concentrată în jurul Ierusalimului, e des menționată în Biblia Ebraică drept centru cultural important.

Dar mai nou, arheologii au rezolvat întâmplător un mister care n-a fost vreodată predat la orele de religie: Da, unii iudei inhalau intenționat vapori de canabis și le plăcea să se spargă.

Această descoperire incredibilă e rezultatul unor studii cromatografice ale unor reziduuri descoperite pe un altar care datează din secolul 8 î.e.n. Rezultatele reprezintă prima dovadă cunoscută a unei substanțe halucinogene descoperită în Regatul lui Iuda și cea mai veche dovadă a utilizării canabisului în Orientul Antic, conform unui articol publicat recent în ziarul Tel Aviv.

„Dovada utilizării canabisului e cea mai veche din regiunea noastră”, a confirmat într-un e-mail unul dintre conducătorii studiului, Eran Arie, curator specializat pe arheologia din epoca fierului și perioada persană la Muzeul din Israel. „Descoperirea a fost, evident, o surpriză uriașă”, a adăugat el.

Altarul din calcar care păstrează urmele de canabis a fost găsit în Sfânta Sfintelor, un spațiu sacru din Tel Arad, o fortăreață străveche din Valea Beer-sheba din Israel. Săpăturile în Tel Arad au început în 1960, iar reziduurile de pe altar au mai fost analizate și atunci, cu rezultate neclare. Sfânta Sfintelor a fost transportată la Muzeul din Ierusalim, unde a reprezentat, timp de decenii, una dintre atracțiile principale.

Arie și Dvory Namdar, cercetător la Centrul de Cercetări Agricole Volcani și unul dintre liderii studiului, a hotărât că e timpul să reanalizeze reziduurile cu ajutorul tehnicilor moderne mai precise. Pe lângă faptul că a identificat rămășițele de canabis, echipa a testat și reziduurile de pe un alt altar mai înalt și a descoperit că erau de tămâie.

Așadar, cine era dealerul de iarbă din Regatul lui Iuda? E o întrebare provocatoare, având în vedere cât de unică e descoperirea.

„Deocamdată nu avem nicio informație despre cum ar fi ajuns canabisul în Arad în general și în special în Regatul lui Iuda. Dar cum știm că tămâia provenea din Arabia de Sud (Yemenul modern și sudul Arabiei Saudite), aceste regiuni ar fi putut fi și o sursă de canabis”, a zis Arie.

„În timp, vom găsi răspunsul la aceste ghicitori”, a adăugat el.

Într-adevăr, o altă ghicitoare ar fi: ce rol aveau tămâia și canabisul în ritualurile de la templu? Conform rezultatelor studiului, plantele erau amestecate cu alte substanțe ca să ardă și să emită vapori: grăsime pentru tămâie și posibil fecale de mamifere pentru canabis.

Canabisul din altar nu pare să aibă urme de semințe sau de polen, spre deosebire de alte urme de iarbă străvechi găsite în situri arheologice din Rusia și China. Din acest motiv, Arie și colegii lui speculează că probabil a fost importat la Tel Arad ca rășină uscată – cu alte cuvinte, hașiș.

„Toate aceste detalii sugerează că iarba era folosită intenționat ca substanță psihoactivă, ceea ce are sens, având în vedere utilizarea frecventă de materiale halucinogene în scopuri religioase în Orientul Antic”, conform studiului.

„Putem presupune că mirosul de tămâie contribuia la atmosfera ritualică din altar, în timp ce canabisul îi transporta pe clerici și evlavioși într-o stare de extaz religios”, a zis Arie. „E logic să presupunem că aceasta era o parte importantă a ceremoniilor care aveau loc în templu.”

Deși sună ca o experiență religioasă intensă – sau cel puțin ca o petrecere interesantă – dimensiunile mici ale altarului sugerează că la aceste ceremonii erau prezente puține persoane, probabil elita din Tel Arad. E posibil ca restul locuitorilor fortăreței să fi ținut ritualul într-o curte deschisă din apropiere, a speculat Arie.

Oricare ar fi fost natura acestor ceremonii cu canabis, ele par să fi durat timp de cel puțin două generații. Studiile arheologice ale altarului sugerează că acesta ar fi fost folosit din 760 sau 750 până în 715 î.e.n., înainte să fie îngropat intenționat și să rămână neatins mii de ani.

Sunt mai multe presupuneri cu privire la faptul că iudeii din Tel Arad au îngropat altarul, de la reforme religioase în timpul domniei Regelui Hezekiah până la încercarea de a proteja spațiul de invadatorii asirieni. Oricare ar fi fost motivul real, „îngroparea altarului a fost o mișcare bună pentru posteritate, pentru că a conservat materialele organice de pe altare”, conform studiului.

Așadar, care sunt șansele să mai găsim niște iarbă antică în această regiune arheologică bogată? Arheologii au găsit cel puțin cincizeci de altare de piatră legate de artefactele din Tel Arad, care își au originile în regatele antice Israel, Iuda, Moab și statele filistine, conform lui Arie.

„Problema e că, din cauza climatului umed din Israel, materialele organice se deteriorează și nu pot fi conservate”, a zis el.

În orice caz, o altă echipă de arheologi a descoperit material organic ars în două altare din Iordania. Acesta n-a fost încă testat. E posibil ca studiile viitoare ale altor mostre să ne ofere mai multe detalii despre originea, transportul și utilizarea substanțelor precum canabisul în Orientul Antic.

Deocamdată, e de ajuns să apreciem unicitatea acestei descoperiri într-un regat pierdut.

„Prezența canabisului la Arad dovedește că substanțele psihoactive aveau un rol important în ritualurile religioase din Regatul lui Iuda”, a concluzionat echipa în studiu. „Plantele detectate în acest studiu pot servi ca sursă extrabiblică pentru identificarea materialelor organice în ritualurile religioase nu doar din Arad, ci din tot Regatul lui Iuda, inclusiv din Ierusalim.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.