Cu ce ticuri periculoase se aleg adolescentele din cauza pandemiei

Jodie, 16 ani, urcase în mașina bunicilor să meargă cu ei la prânz, când a început să urle incontrolabil. Freya, 15 ani, a fost trimisă acasă de la școală după ce a început să-i zvâcnească gâtul. Profesorii și-au făcut griji mari pentru Charlotte, 11 ani, când aceasta a început să dea ochii peste cap fără să se poată controla. Două zile mai târziu, a avut o criză ca de epilepsie. Sadie, 14 ani, nu se poate opri să nu scoată limba încontinuu.

Fetele astea sunt o parte dintre adolescentele din Marea Britanie care au dezvoltat, în timpul pandemiei, ticuri nervoase similare cu tulburarea Tourette, caracterizate prin mișcări și sunete repetitive involuntare.

Great Ormond Street și spitalul de copii Evelina au dezvăluit într-un raport recent că primesc câte trei sau patru fete pe săptămână. Înainte de pandemie, veneau la ei cu astfel de probleme doar șase fete pe an. Psihiatrii au zis că se poate vorbi de o explozie de ticuri.

Sadie, 14 ani, din Somerset, s-a îngrozit când a realizat că nu își poate controla gâtul sau limba cu o noapte înainte să reînceapă școala în septembrie. „M-am speriat rău de tot. Am crezut că o să mor. Atunci am hotărât că trebuie să mă ascund.”

Sadie a încercat să se ascundă inclusiv de părinți și și-a înăbușit ticurile până a ajuns la epuizare. „E ca și cum ai încerca să nu clipești”, a zis ea pentru VICE.

După o lună de secrete și încurajări din partea prietenilor și a profesorilor ei, Sadie i-a scris mamei ei o scrisoare. „Am crezut că glumește”, a zis mama ei, Kate.

Sadie i-a povestit de niște mișcări involuntare și răbufniri vocale, care se intensificaseră în săptămânile în care încercase să le ascundă. Acum arunca obiecte prin clasă și striga tot felul de propoziții aiurea. „Sunt la fel de șocată ca și dumneavoastră de ce îmi iese pe gură”, le-a zis ea profesorilor.

Până acum, s-a presupus că la baza acestor ticuri stă anxietatea. Dr. Holan Liang, psihiatra de la spitalul Great Ormond Street, care a întocmit studiul, a zis: „Multe adolescente sau părinții lor spun că au identificat o stare de anxietate înainte de declanșarea ticurilor”.

Mai sunt suspectați și alți factori de natură personală, cum ar fi tulburări neurologice nediagnosticate, ca autismul sau ADHD. „E important ca persoanele afectate să cunoască istoricul de boli neurologice din familie”, a explicat ea.

În mijlocul pandemiei, aceste tulburări adolescentine pot trece neobservate. E greu să te uiți la știri, să afli mereu cum crește numărul deceselor și numărul infectărilor, mai ales când ai 14 ani, a zis Suzanne Dobson de la organizația caritabilă Tourette's Action. „Poate că anxietatea copilului nu pare semnificativă, dar pentru creier este.”

Pediatra Sharryn Gardner spune că orice emoție intensă poate fi la fel de semnificativă: „Parțial e din cauză că ești stresat și izolat. Mai e și faptul că nu ți-ai văzut prietenii de un an. Chestia asta cu ticurile la fete e ceva foarte nou și nimeni nu știe încă răspunsul”.

Sadie, Freya și Charlotte s-au întors toate la școală când ticurile au început sau s-au intensificat. Pe lângă faptul că epuizarea le-a întrerupt educația – Charlotte și Jodie nu mai fac față decât la câteva cursuri pe săptămână – sunt afectate și de alți colegi care au dezvoltate aceleași probleme.

„Și alte persoane de la școala Freyei au început să le aibă în aceeași perioadă. E ciudat, pentru că ticul unei fete declanșează ticul altei fete și amândouă încep să aibă o conversație pe care nu o pot controla.”

E un fenomen diferit de isteria în masă, care se manifestă prin halucinații și leșinuri la un grup mare de persoane stresate. Dar un raport recent susține că nu s-au făcut suficiente cercetări ca să se constate dacă nu cumva rețelele sociale au și ele un efect de „contagiere”.

Persoanele care au ticuri se pot molipsi de la alte persoane pe care le văd pe un ecran. Tourette e atât de popular pe TikTok – hashtag-ul are 3,2 miliarde de vizualizări – încât platforma a fost poreclită „tic tok” în comentarii. „Unele adolescente au zis că au văzut multe astfel de videoclipuri înainte să li se declanșeze simptomele”, susține raportul. Dr Liang a confirmat într-un e-mail pentru VICE că e clar că și rețelele sociale sunt un factor de luat în considerare și că vor încerca să investigheze asta în viitor.

Dobson critică și videoclipurile de pe TikTok, și rețelele sociale. „Sunt o sabie cu două tăișuri. Tinerii intră pe ele ca să aibă companie, dar, de fapt, le perpetuează problemele.”

„Trăim într-o eră în care toată lumea se autodiagnostichează pe baza informațiilor de pe site-uri medicale. E dificil să trăiești cu o boală pe care nu o înțelegi”, a zis Sadie, care are ticuri de cinci luni și încă nu a reușit să ajungă la un pediatru.

„Există prea puțini medici. Listele de așteptare se întind până la doi ani. Nu sunt suficiente servicii. Trebuie să mergi la doctorul de familie de patru sau cinci ori până să te pună pe lista de așteptare. Durează șase, opt, nouă luni...”, a zis Dobson.

Așteptarea e atât de lungă încât mulți părinți cheltuie mii de lire la spitale private din Marea Britanie. „Am cheltuit deja peste două mii de lire doar ca să o diagnosticheze. Analizele de sânge mai costă și alea o mie de lire”, a zis tatăl lui Charlotte, Andy.

„Doctorul de familie mi-a zis să caut pe Google despre tulburare”, își amintește mama lui Jodie, Janine, care susține o petiție în care îi cere parlamentului mai multe fonduri pentru cercetările despre Tourette, după ce s-a chinuit să își programeze fiica la un specialist. „Niciun părinte nu ar trebui să se chinuie atât de mult să obțină ajutor pentru copilul lui”, a zis ea.

În timp ce așteaptă, multe fete au încercat tot felul de tehnici, de la numărat până la zece până la încordarea corpului atunci când simt că urmează să se manifeste un tic. Sadie a învățat niște tehnici de respirație. Freya a observat că nu are niciodată ticuri atunci când e concentrată pe coregrafie la cursul de dans.

„Exercițiile fizice, un regim echilibrat, eliminarea factorilor declanșatori precum foamea, oboseala sau deshidratarea pot ajuta mult”, a zis terapeuta și neurologul Kim Storey. Dar e aproape imposibil să recomanzi niște tactici universale pentru că fiecare caz e diferit și ticurile, cât și factorii care le declanșează, se pot schimba de la o zi la alta. „O fată începea să aibă ticuri când mânca brânză”, a zis Storey.

Metodele de liniștire li se par inutile tinerilor care au ticuri mai agresive. „Freya nu poate găti, pentru că ticul ei o face să atingă toate tigăile fierbinți și să bage mâna în apă clocotită. Trebuie să ascundem toate cuțitele, în caz că vrea să se înjunghie. Își dorește să fie o adolescentă normală, dar i s-a dat viața peste cap”, a povestit mama ei.

Fetele își fac griji pentru viitorul lor. Jodie se teme că nu va putea conduce niciodată o mașină și se stresează să meargă la un curs de inginerie spațială la un colegiu nou, unde nu cunoaște pe nimeni. Sadie se teme să mai devină asistentă veterinară. „Cum o să operez un animal dacă o să-mi vină să îl trag de intestine sau să îl arunc cât colo?” se întreabă ea.

Dobson, de la Tourette's Action, a zis că ticurile nu te împiedică neapărat să-ți trăiești viața. Poți conduce, poți zbura cu avionul, poți avea ce job vrei tu. „Cunosc un chirurg cu Tourette. Există mulți artiști, cântăreți care suferă de asta. Inclusiv Billie Eilish. Nu e un capăt de lume”, a zis ea.

Dar celor care sunt afectați puternic de ticuri în prezent le e greu să fie optimiști. E sfâșietor, a zis tatăl lui Charlotte, Andy, care simte că fiica lui e cu totul altă persoană.

„Nu am mai văzut-o pe Charlotte a noastră din noiembrie. A regresat și se poartă ca un copil de cinci ani în corp de adult. Simțim că am pierdut-o”, a zis el.