Reacțiile absurde ale românilor la situația din Afganistan îți arată că extremismul nu știe carte

La 20 de ani după ce talibanii au fost îndepărtați din fruntea statului de o coaliție internațională condusă de SUA, aceștia au recăpătat puterea. Estimarea americanilor, în 10 august, era că guvernul de la Kabul va pica în 30 până la 90 de zile. În realitate, capitala a fost cucerită în cinci zile. După ce s-au instalat la Kabul, în Afganistan a izbucnit o criză umanitară fără precedent. Cel mai cumplit se anunță că va fi pentru cei care au colaborat cu fostul guvern și cu misiunile militare occidentale, pentru activiști, jurnaliști, studenți care învățau în străinătate și, mai ales, pentru toate femeile din țară care, după ce au reușit să își câștige dreptul să meargă la școală, să voteze și să lucreze, vor fi obligate să renunțe la toate libertățile lor și să se întoarcă la principile impuse de legea Sharia.

Femeile acelea care mai ieri visau că vor ajunge doctori, judecători, avocați au fost nevoite să părăsească acum instituțiile de învățământ, să se îmbrace în straiele tradiționale și să-și acopere trupurile și chipurile cu burka. Au fost trimise de la muncă acasă, de unde nu vor avea voie să iasă neînsoțite de un bărbat și au fost trecute pe listele cu femeile necăsătorite, liste pentru sclavie sexuală fiindcă asta sunt mariajele forțate. 

Speriați de regimul opresiv, mii de afgani au căutat o șansă de evadare. Unii și-au riscat viețile să se îmbarce spre un zbor în afară. Nu se știe câtă răbdare vor avea talibanii, așa că fiecare avion care pleacă de pe aeroportul din Kabul este tratat ca ultimul. Imaginile cu afganii care se agață efectiv pe avioane, cu cele 640 de persoane înghesuite la bordul unui avion american sau cele cu câțiva bărbați care au picat din avionul aflat deja în zbor sunt de-a dreptul șocante. 

S-au pierdut vieți și o lume întreagă a amuțit în fața disperării acelor oameni. Nu și românii, tho, pentru că se știe că nu ai cum să fii român adevărat, dacă nu ai o opinie pe internet – și eventual una care să fie contra curentului, că altfel n-are rost. 

Când viața nu ți-a fost niciodată amenințată decât de colesterolul de la shaorma și ai avut noroc să te naști într-o țară unde chiar și în comunism aveai mai multe drepturi decât într-un stat condus după legea islamică e foarte simplu să-i acuzi de lașitate pe oamenii aceia care fug din calea morții. 

Bine că luptă ai noștri din fața tastaturii pentru femeile care sunt ucise la noi nu de talibani, ci de parteneri, și pentru democrație, libertate și toleranță, cu condiția să nu fie pentru gay pe Calea Victoriei.

Alții sunt de părere că nu ar trebui să dăm dovadă de empatie la adresa afganilor, pentru că ei sunt de vină că nu și-au format un stat puternic. Așa cum știm, cetățenii sunt responsabili de acest lucru, în niciun caz conducătorii. Trebuiau și ei să facă cum am făcut noi. Uite ce stat puternic și lipsit de corupție am consolidat! Suntem așa puternici și frumoși, mai puțin când vine vorba de-a alege politicieni care să nu fie extremiști, habotnici sau anti-europeni. 

Oamenii aceștia vorbesc de parcă, dacă mâine cineva ar da mare atac armat peste România, ne-am lua toți kalashnikoavele din sertarul cu pungi și am porni la luptă, așa cum ne tot învață americanii să facem din 2004 până în prezent, de când suntem în NATO. 

Zecile de comentarii despre măsurile anti-COVID, la postările legate de tragedia din Afganistan, arată că, de fapt, românul nu dă doi bani pe ce se întâmplă cu alții, că el trăiește deja drama vieții lui când trebuie să poarte mască de protecție și să prezinte un certificat de vaccinare în unele locuri.

În condițiile în care România nu mai e în lockdown sever din primăvara lui 2020 și că e recunoscută ca una din țările cu cele mai puține restricții, anti-vaxxeri și în care gașca cu „Jos botnița” continuă să ducă o lupte pe viață și pe moarte pe internet prin care cere, în continuare, dreptul să umple spitale. Stai să vezi cum vor reacționa când vor afla că Noua Zeelandă a declarat lockdown general timp de trei zile, după un singur caz confirmat de Covid. 

Ba mai mult, unii vociferează că de ce afganii, care caută cu disperare să fugă din țara lor ca să nu fie omorâți, au dreptul să circule liber și ei nu pot aduce liniștiți virusul de la Nisipurile de Aur în mijlocul Bucureștiului. 

Tragic e că, pe de o parte, oamenii ăștia au dreptate cu ceva. Am putea cădea oricând în hăul încălcării drepturilor omului și a asupririi sub un regim tiran, dar nu din cauza măștilor, ci a fanaticilor religioși și a conservatorilor care mărșăluiesc liber pe străzi, fac proteste și stau în Parlament pe banii noștri.

Mai există o categorie de români care nu doar că se bucură pentru situația din Afganistan, dar care și-ar dori așa ceva acasă.

Valul de extremism în România ia amploare și acest lucru s-a văzut cel mai bine la alegerile din 2020 în care AUR, reprezentantul naționaliștilor, homofobilor, rasiștilor și xenofobilor, a luat nouă la sută la alegeri. Atunci, analiștii politici au sperat că a fost doar un val de moment, că majoritatea celor care i-au votat căutau doar o alternativa anti-sistem și că partidul va dispărea la fel de repede cum a apărut. 

În realitate, deși au pierdut cel mai vocal lider al lor – senatoarea Diana Șoșoacă – AUR a crescut ca nivel de încredere și-a ajuns acum, conform sondajelor, la 14 la sută. Este al treilea partid în preferințele românilor și asta arată clar că sămânța naționalisto-creștino-extremistă a fost plantată în societatea românească și înflorește cu fiecare comentac care mai cere o Revoluție cu vărsare de sânge, în numele patriei și al religiei.  

Pe lângă cei care le-ar construi statuie, mai sunt halucinant de mulți români care consideră că, totuși, talibanii nu sunt atât de nașpa cum scrie presa. Probabil au fost influențați de videoclipurile cu soldați talibani care se distrează în mașinuțe electrice cu armele în mână sau trăiesc paranoia aia că toată presa e rea și manipulatoare, iar adevărul e mereu altul. Să spui că talibanii sunt chiar băieți de treabă, când ei deja au trecut la arestări și amenințări cu bazooka în plină stradă, este de noaptea minții.

Românii iar stau cu morcovu-n cur că se islamizează Europa, că vin musulmanii să le fure job-urile, să le abuzeze femeile și să le otrăvească fântânile, cum credeau și acum câțiva ani când organizațiile creștinopate protestau față de refugiați. De la căderea comunismului încoace, au plecat și trăiesc în străinătate mai bine de patru milioane de români.

Italia, Spania, Marea Britanie sunt doar trei dintre țările care-ți vin imediat în minte când te gândești la comunități mari de români în afară. Chiar și așa, unii dintre cei rămași aici nu vor să accepte în ruptul capului că cineva, de altă naționalitate, etnie sau religie ar putea să vină să trăiască pe teritoriul sacru al foștilor daci. 

Spre deosebire de alte state civilizate, precum Marea Britanie, Italia, Suedia, Belgia și Cehia, unde diplomații au rămas în Kabul pentru a face vizele jurnaliștilor, studenților, activiștilor pentru drepturile omului și pentru cei care au ajutat țările respective și misiunile NATO, România, care nu mai are Ambasada la Kabul din 2019, abia se chinuie să-și aducă propriii cetățeni acasă – deocamdată, avionul a plecat cu un singur om. 

Da, există refugiați afgani în România - 42 la număr, pentru că atâția au primit o formă de protecție din partea statului, din cele 2 381 de cereri depuse în 2020. Numărul cererilor de azil respinse este atât de mare, pentru că majoritatea migranților nu vor cu adevărat să rămână în România. Ei cer azil să aibă un anumit grad de protecție, dar nu au intenția să rămână apoi ca refugiați. 

Așa că tu, ca român, să te plângi că nu mai poți de atâția refugiați e ca și cum te-ai plânge că habar nu ai ce se întâmplă în Afganistan, că nimeni nu vorbește despre asta. 

Oficial, în Afganistan erau 60 de români. Pe 16 august, premierul Florin Cîțu a spus că mai trebuiau ajutați să plece din țară 35. Aceştia sunt angajaţi ai delegaţiei UE în această ţară, ai ONU, UNAMA, respectiv ai unei companii de securitate şi unui ONG. Inițial, MAE le-a recomandat acestora să părăsească țară cât pot de repede, cu aeronavele aliaților UE, pentru că România nu avea nicio misiune trimisă în zonă. O parte dintre românii blocați în Afganistan, contactați de presă, și-au spus povestea și au relatat momentele de groază pe care le-au trăit. Reacția românilor în comentarii: Lăsați-i acolo!

În fine, ca să închei într-o notă de prostie în formă continuată. Oricine care nu a descoperit internetul azi a văzut în online zeci, sute de povești ale cetățenilor afgani rămași sub teroarea talibanilor. Zilele trecute una din primele femei afgane care a ocupat funcția de primar a spus că așteaptă în orice moment să vină talibanii să o omoare. Alți activiști, jurnaliști sau simpli cetățeni au povestit despre frica pe care o resimt și cum se tem pentru viața lor. De la imaginile cu oamenii disperați care voiau să prindă o portiță de scăpare până la poveștile celor care au rămas, toate acestea nu au cum, dacă nu ești un psihopat, să nu-ți stârnească un sentiment de tristețe, milă, îngrijorare, compasiune. 

Mai este varianta să fii un român stupid pe internet și să te hăhăi cu poftă că locuitorii din Kabul nu vor putea să organizeze Pride, că fix despre asta era vorba. Ca să nu mai zic de ăia care apreciază ideea că acolo „au mai rămas ceva bărbați”, în timp ce la noi „stau la pensat și la epilat”.