Știri

Europarlamentarii români care au votat împotriva căsătoriilor gay mi-au zis de ce au făcut-o

Europarlamentarii români nu sunt homofobi, dar.
17.9.21
politiceni anti lgbt care au votat impotriva casatoriile gay, europarlamentari romani impotriva lgbt
CRISTIAN TERHEȘ (STÂNGA SUS), EUGEN TOMAC (DREAPTA SUS), MIHAI TUDOSE (STÂNGA JOS), MARIAN-JEAN MARINESCU (DREAPTA JOS)

Parlamentul European a adoptat pe 14 septembrie 2021, cu 387 voturi pentru, 161 împotrivă și 123 abțineri, o rezoluție care garantează familiilor LGBT+ și cuplurilor de același sex aceleași libertăți de circulație și aceleași drepturi de reîntregire a familiei ca și celorlalți cetățeni. Cu alte cuvinte, persoanele de același sex care s-au căsătorit într-o țară care permite asta, cum ar fi Țările de Jos, să poată fi recunoscute ca fiind căsătorite și să beneficieze de aceleași drepturi și într-o țară care nu oficiază căsătorii între persoane de același sex – România, de exemplu.

Conform rezoluției, statele membre UE ar trebui să recunoască adulții menționați în certificatul de naștere al unui copil ca părinți legali ai acestuia și să se asigure că el nu devine apatrid în momentul în care familia se mută în altă țară. Rezoluția vine în urma hotărârii Curții Europene de Justiție „Coman & Hamilton”. Parlamentul European cere Comisiei Europene să sancționeze România, Ungaria și Polonia pentru nerespectarea valorilor europene prin discriminarea comunității LGBTIQ.

România are 33 de europarlamentari. Pe chestiunea de acum, șapte au votat moțiunea, în timp ce 14 s-au opus, șapte n-au votat și trei s-au abținut. Toți cei care au votat pentru sunt de la USR-PLUS, care au avut și două abțineri, în timp ce europarlamentarii celorlalte partide au votat împotrivă, s-au abținut sau au lipsit. PSD a făcut notă discordantă în cadrul grupului social-democraților europeni (PES), care au votat majoritar pentru, alături de Renew Europe (grup parlamentar condus de Dacian Cioloș).

Publicitate

Am vorbit cu câțiva dintre europarlamentarii români care au votat împotriva rezoluției pentru a afla care au fost motivele acestora, apoi cu unul care a votat pentru. Primii spun că rezoluția e antiromânească, pentru că cere sancționarea țării noastre, și că au votat în acord cu electoratul pe care îl reprezintă. Adică „nu suntem homofobi, dar votanții noștri da”.

Eugen Tomac (PMP): Împotrivă

Eugen Tomac.jpeg

FOTOGRAFIE VIA CONTUL DE FACEBOOK AL LUI EUGEN TOMAC

„Este important să vă spun că pe 15 septembrie este Ziua Democrației și această uriașă valoare pe care o au societățile noastre ne permite ca pe anumite teme să nu fim de acord cu majoritatea, având propriile evaluări.

În primul rând, din punct de vedere politic, eu reprezint un partid creștin-democrat, Partidul Mișcarea Populară, iar cei care ne-au acordat încrederea consideră că agenda noastră principală nu trebuie să fie legată de ceea ce promovează celelalte partide. Respect toți cetățenii, indiferent de convingerile ideologice, politice sau de altă natură, nu sunt împotriva nimănui, dar din punct de vedere politic trebuie să țin cont de ceea ce așteaptă de la un om politic electoratul care i-a acordat încrederea. Nu o consider o prioritate.

Apoi, niciodată nu voi vota vreo rezoluție sau nu voi susține vreun document care vizează sancționarea României. Cred că dincolo de orice convingere de orice natură trebuie să fim loiali României și, când este pusă în situația justificată sau nu de a fi sancționată, trebuie să ne manifestăm ca atare. Prin urmare, am votat împotrivă din aceste două motive.

Nu am nimic cu nimeni, nu contest dreptul nimănui de a cere ceea ce consideră că merită să primească, dar la fel cum există oameni care cer, există și oameni care posedă altă opinie. În situația de față am altă opinie, cu atât mai mult cu cât este vizată România în această rezoluție cu propuneri de sancționare. Prin urmare, e un vot asumat.”

Mihai Tudose (PSD): Împotrivă

mihai tudose.jpeg

FOTOGRAFIE DE ANDREEA ALEXANDRU/ MEDIAFAX

„În primul rând, este o rezoluție împotriva României și ca român nu pot să votez împotrivă indiferent cine e la conducere. Doi, structura electoratului nostru nu acceptă așa ceva și cu asta cred că v-am răspuns. Cu toate că soluția, mai ales în speța dată, este recunoașterea unui parteneriat civil. Vorbim până la urmă de chestia asta, o recunoaștere a parteneriatului, o formă de recunoaștere legală, dar nu în sensul căsătoriei – acea formulă celebră a parteneriatului civil. Poate cândva, dar deocamdată în România e altă optică. Și atunci respect interesul României și respect interesul electoratului.”

Marian-Jean Marinescu (PNL): Împotrivă

marian.jpg

Fotografie de Walter Isack / Wikimedia Commons

„Pentru că e o regulă nescrisă în Parlament: «no name, no shame». O țară să nu fie menționată într-o astfel de rezoluție, lucrurile să fie generale, iar în această rezoluție era menționată România. Cutuma asta este de când sunt eu aici și, întotdeauna când au fost astfel de situații, s-a votat în consecință. S-a încercat un vot separat, astfel încât să evităm această situație. Din păcate n-au reușit colegii. Asta înseamnă să votezi separat acel text – votam împotrivă acolo și dup-aia, restul, votul final, putea să fie altceva. Din cauza acestui lucru, am votat împotrivă. Ăsta a fost motivul pentru mine, pentru ceilalți nu știu.”

Cristian Terheș (PNȚCD): Împotrivă

cristian terhes.jpg

Fotografie via contul de Facebook Cristian Terheș

„Un motiv pentru care am votat împotrivă a fost, în primul rând, faptul că e România criticată în rezoluția respectivă și i se cere Comisiei Europene să exercite presiuni asupra României. Un alt motiv pentru care am votat împotriva respectivei rezoluții este că se afirmă, dacă nu mă înșel, chiar la punctul 5, că dreptul UE ar avea întâietate în fața dreptului național inclusiv când e vorba despre chestiuni care țin de constituția țărilor membre. Asta încalcă evident noțiunea de suveranitate națională, suveranitate pe care toate statele care au intrat în această Uniune Europeană și-au păstrat-o chiar după ce au intrat. 

Să nu uităm că Uniunea Europeană nu este un stat, este o uniune unde statele membre de bună voie au acceptat să intre și de comun acord și-au pus împreună o serie de competențe care să fie exercitate în favoarea lor și nu contra lor.

Un alt motiv pentru care am votat împotrivă, nu rețin chiar acum articolul, dar se menționează despre promovarea în școală și tot ce ține de partea aceasta cu gender identity, identitatea de gen, în chestiuni ce țin de cartea de identitate. N-am în față textul exact, dar la un moment dat se face referire la identitatea de gen pentru persoanele transgender sau ceva de genul. Acestea au fost principalele trei motive pentru care am votat împotrivă.”

Nicu Ștefănuță (USR-PLUS): Pentru

nicu stefanuta.jpg

Fotografie via canalul de YouTube al lui Nicu Ștefănuță

„Pentru mine este vorba de drepturile cetățenilor europeni și despre legalitate. USR-PLUS este un partid care susține că iubește justiția și de aceea eu trebuie să fiu consistent cu această declarație în tot ceea ce fac. Și aici e vorba de o decizie a Curții Europene de Justiție, un preliminary ruling care declară că face parte din ambitul libertății de circulație și de rezidență și acest segment de populație căsătorit în anumite state membre care permit lucrul acesta, ei nu pot să fie recunoscuți ca nefiind căsătoriți. 

Căsătoria nu se oprește la graniță și dreptul de rezidență european recunoaște acest lucru. Și atunci pentru mine e o chestiune de recunoaștere a curților și tribunalelor europene și a deciziilor lor, deci e o chestiune care ține de statul de drept.

Sunt menționate mai multe state în rezoluția respectivă, sunt menționate și Ungaria și Polonia. Eu nu sunt fanul neapărat al rezoluțiilor care fac «name and shame», să dea nume și să arate cu degetul. Dar, în același timp, e vorba de un principiu de drept. Până la urmă, cazul acela (Coman și Hamilton, în detaliu aici - n.r.) implică un cetățean român. Eu sunt trimis aici să apăr cetățenii români, nu doar cei care ne plac nouă și ne sunt simpatici, ci toți cetățenii români. La fel am acționat când au avut probleme, de exemplu, în Germania în criza COVID, am sunat societăți de acolo când tratau cu discriminare cetățenii români, plătindu-i mai puțin decât au promis sau neasigurându-le condițiile de sănătate.

Cetățenia europeană, și drepturile care vin cu aceasta, este un concept intact și atunci trebuie să-i apăr pe toți cetățenii români, chiar dacă o majoritate nu iubesc populația LGBT.”

Rezoluția de acum e mai mult decât vor să vadă homofobii de serviciu

Cazul lui Coman a pus pe tapet, direct sau indirect, o chestiune absolut evidentă: recunoașterea căsătoriilor și, implicit, reducerea discriminării. Adrian Coman a rezumat situația în felul ăsta: „Politicianul român are de ales între a se uita astăzi în prezent și a cântări după diverse considerente sau a se uita puțin în viitor”. Deocamdată, viitorul a venit peste noi și acesta ar putea fi un moment definitoriu pentru ceea ce ar putea reprezenta și parteneriatul civil în România, util nu doar cuplurilor gay.

De partea cealaltă, e amuzantă activarea Bisericii. Textul rezoluției nu pomenește obligativitatea legiferării căsătoriilor între persoanele de același sex. Însă BOR, prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu, a ținut să menționeze că: „Nu se poate impune problema recunoașterii obligatorii a așa-ziselor căsătorii homosexuale în întreaga UE. Aceasta e o construcție politică democratică, nu totalitară”.

În fine, nuanța importantă pe care n-o vei regăsi în declarațiile politicienilor de mai sus, care au ales să se lege de o eventuală sancționare a României, și nu de cum țara nu respectă drepturilor unora dintre cetățenii săi, e că rezoluția pune accentul pe eliminarea obstacolelor care stau în calea persoanelor LGBT+ în UE (cu toate statele sale). Pentru că, da, oamenii care vor parteneriatele civile și căsătoriile cer drepturi egale, nu unele superioare.

Independent de ce i-a deranjat pe politicieni, conservatori și homofobi din România, în document sunt incluse mai multe constatări derivate din plângerile cetățenilor UE și din legislația diferită, cu accent pe reducerea discriminării. De exemplu, cuplurilor de același sex cu copii li se poate refuza recunoașterea juridică ca părinți comuni în țările care nu le recunosc căsătoria, iar părinților transgen li se refuză frecvent recunoașterea genului lor legal la trecerea frontierelor și asta duce la nerecunoașterea de către autoritățile de frontieră a acestora ca părinți ai propriilor copii.