Cele mai oribile lucruri pe care le-au făcut părinții copiilor lor

Drama de pe HBO poate explora multe tematici cuprinzătoare - goana după putere, toxicitatea bogăției, influența coruptă a visului american -, dar în principal, este despre ce se întâmplă când părinții își fut total și iremediabil copiii. 

Înainte ca patriarhul brutal al serialului - spoiler- să moară dramatic în acest sezon în avionul său privat, a aderat la convingerea strictă că mita, șantajul și intimidarea sunt toate abordări rezonabile pentru creșterea copiilor. 

Sigur, poate că a creat o viață de ultra-bogăție, influență și privilegiu pentru cei patru copii ai săi, Connor, Kendall, Roman și Siobhan. Dar a construit și o dinamică familială în care copiii săi sunt incapabili să primească o cutie de gogoși de la el fără panică traumatizantă. 

Batjocură? Absolut. Intimidare mentală? Bineînțeles. Confruntare fizică? Ei bine, de ce nu? E dificil să simți orice simpatie pentru cei patru copii ai săi. Dar te întrebi totuși: Ar mai fi fost niște ratați dacă n-ar fi avut atât de mult de îndurat din partea tatălui?

Puțini dintre noi, din fericire, trebuie să facem față unei asemenea brutalități din partea părinților. Dar cine dintre noi nu are o poveste de rahat despre părinți nașpa? Am vorbit cu cinci oameni despre cele mai oribile lucruri pe care le-au făcut părinții lor. 

„Când mă uit în urmă, cred că mama a avut probabil o mică criză a vârstei de mijloc când eu și sora mea am plecat la universitate. Avea în jur de 45 de ani și, de când plecase tata cu zece ani în urmă, tot ce a făcut a fost să aibă grijă de noi. Când am plecat și casa a devenit brusc goală, nu a știut ce să facă, așa că s-a întors în timp când avea 20 de ani. Și-a făcut niște tatuaje, și-a descărcat Tinder și a început să iasă la party-uri - ba chiar și-a pus și piercing în sfârc. 

În al doilea Crăciun din timpul facultății, mi-am chemat toți colegii de apartament să stea la mine două nopți. Când ne-am întors din pub la miezul nopții, mama încă era la băută cu o vecină - totul este puțin în ceață după asta. Mama flirta, cum a făcut-o mereu, apoi pe la vreo trei noaptea am intrat în camera de utilități și am prins-o că se săruta cu amicul meu. Vreau să zic că se giugiuleau ca lumea. 

Există un nivel de disonanță cognitivă când vezi așa ceva. N-am făcut scandal sau ceva de genul, cred că am făcut o glumă despre faptul că mă așteptam ca amicul meu să se combine cu soră-mea - dar cu maică-mea? S-a dus la culcare imediat după asta și aia a fost tot, dar m-a deranjat. 

Ulterior mi-a spus că a fost doar un sărut, dar a fost un sărut despre care a trebuit să aud multe glume tot timpul cât am fost la facultate. S-a simțit ca o trădare. Și nu i-am mai invitat niciodată la mine pe colegii de la facultate.” - James, în vârstă de 27 de ani, Nottingham

„Când mama mi-a cumpărat primul meu telefon, mi-a spus că nu am voie să-l folosesc ca să vorbesc cu băieți - era foarte protectoare în privința asta. Locuiam într-o zonă din Abbey Wood, în sud estul Londrei, unde erau infracțiuni și găști, iar ea era determinată să ne mențină în siguranță și pe drumul cel bun. 

Ținea sub patul ei un topor fiindcă în casă nu eram decât eu, ea și sora mea. Dacă intra vreodată cineva crezând că trei femei sunt o țintă ușoară, ar fi descoperit altceva: Nu te puneai cu mama mea. 

La 14 ani împingi limitele, nu-i așa? Mi-am făcut primul iubit și, bineînțeles că am vorbit cu el la telefon - nimic nașpa, doar flirturi adolescentine. Dar iată-mă chicotind în dormitorul meu când apare mama la ușa mea. Nu știu cum de și-a dat seama că era vorba de un băiat, dar mi-a luat telefonul și a dat buzna în camera ei, a luat toporul și mi-a făcut literalmente țăndări telefonul. Cred că băiatul încă mai era pe fir și se întreba ce se întâmplă când lama a pătruns în carcasă. 

După aceea, evident că a trebuit să spun prietenelor că nu mai am telefon și s-a dus vorba despre ce s-a întâmplat. S-a aflat că mama are un topor și că nu se teme să-l folosească. E amuzant că de-a lungul anilor cred că fiecare casă de pe strada noastră a fost jefuită, mai puțin a noastră. Mereu m-am întrebat dacă avea vreo legătură.” - Zohra, în vârstă de 32 de ani, Londra

„Când părinții mei au plecat într-o seară de sâmbătă când aveam 15 ani, mi-au spus că pot să invit câțiva prieteni la mine - evident că am dat în schimb o petrecere. A fost una mișto, doar că la un moment dat s-a vărsat niște vin roșu și florile tatei au fost călcate în picioare. Plus că cineva l-a făcut pe un vecin moș idiot când ne-a rugat să dăm muzica mai încet. 

Când mama a deschis sertarul ei de lenjerie intimă a doua zi, a descoperit patru doze goale de bere printre chiloți. N-am aflat niciodată cine naiba le-a pus acolo. 

Evident că și ea și tata au fost furioși. Câteva zile s-au gândit ce să facă și au decis că o să cumpere o canapea nouă - pentru plata căreia o să ajut și eu. Îmi amintesc că le-am spus «E, na? Cu ce să plătesc? Cu alocația?» Și mama mi-a spus: «Nu, cu PS4».

L-au pus pe eBay la vânzare, împreună cu șase sau șapte jocuri. Am rămas mască. Le-am spus: «Dacă le vinzi, o să mă mut naibii». Au făcut-o oricum și se pare că la 15 ani nu prea poți să te muți de acasă. 

Chiar și acum mi se pare o pedeapsă din ciudă. Înțeleg că cineva le-a stricat canapeaua, dar nu mai face copii dacă nu iei lucrurile astea în considerare. Dacă ai un adolescent, acceptă că se pot vărsa chestii pe canapea.” - Harry, în vârstă de 22 de ani, York

„Lucrul pe care încă mi-l amintesc cel mai bine e fața tatălui meu - roșie, transpirată și pulsând de furie. Tâmpitul tocmai fugise pe terenul unde avea loc meciul meu de fotbal (cu copii sub 15 ani) și urla la arbitru pentru un gol neluat în considerare. A fost îngrozitor, l-a apucat brusc pe tip și l-a pocnit. Arbitrul încerca să se apere cu mâinile deasupra capului. 

Îmi amintesc foarte clar cum toți colegii mei - băieți cărora le plăcea să asiste la încăierări - stăteau acolo într-un șoc total. Tații lor au fost nevoiți să intervină și a trebuit să abandonăm meciul. Tata a primit interdicție să nu mai vină niciodată acolo. 

Dacă sunt sincer, n-a fost un tată grozav. Nu era violent (cu excepția fazei cu arbitrul), dar faptul că a avut copii a părut un inconvenient pentru el. Cu excepția meciurilor de fotbal de duminică dimineață, nu a fost niciodată prezent în copilăria noastră. Nu prea era interesat. Când eram mici, prefera să fim deja în pat când venea acasă de la muncă. 

A murit în urmă cu câțiva ani după o boală pe termen mediu. Poate că faza cu arbitrul i-a bântuit mintea, fiindcă la un moment dat a început să vorbească despre asta - să râdă de fapt. Poate că voia să-și ceară scuze, deși nu a făcut-o. 

Dar până la urmă, cine sunt eu să judec? Aveam destule să-i zic, dar n-am făcut-o niciodată. Cum ar fi, în toți acei ani din copilărie, cum nu ne-ai dus nici măcar o dată la cinema? Cum de n-am fost niciodată împreună la McDonalds? Cum de ai tulit-o și nu mi-ai lăsat nicio amintire cu tine făcând ceva distractiv?” - Alex, în vârstă de 35 de ani, Liverpool

„Când aveam 11 ani, tata a apărut în ziarul local. A intrat cu Audi-ul cu 80 de kilometri la oră într-o mașină parcată într-o zonă cu limita de viteză de 50 de kilometri pe oră. Eu eram pe scaunul pasagerului. Am avut patru coaste rupte, o gleznă fracturată, splina ruptă și hemoragie internă. Apoi am petrecut două săptămâni în spital, în timp ce el a fost acuzat de conducere periculoasă. 

Probabil că ar trebui să ducă la un fel de traumă faptul că ești aproape ucis de un bărbat care ar trebui să aibă grijă de tine, dar n-am văzut-o niciodată chiar așa. Evident că n-ar fi trebuit să conducă cu viteză, dar până la urmă a fost un accident - lucrurile astea se întâmplă. 

Ca să fiu sincer, mi-a plăcut mult că n-am fost la școală în perioada aia: Era vara Cupei Mondiale din Africa de Sud, așa că am stat pe canapea și m-am uitat la toate meciurile. Și cred că experiența l-a făcut pe tata să fie mai blând pentru totdeauna. În adolescență, probabil că a trecut cu vederea mai multe lucruri decât ar fi trebuit. Când am fost prins că chiuleam în clasa a 11-a, ca să beau acasă la un amic, abia dacă a ridicat vocea. Când am fost prins cu 55 de kilometri la oră într-o zonă de maximum 50 în urmă cu un an, a plătit amenda. 

De asemenea, nu a mai condus niciodată așa - sau cel puțin, nu cu mine în mașină -, așa că cred că și-a învățat lecția. Cred că asta e tot ce poți să le ceri părinților când o dau în bară: să învețe și să meargă înainte.” - Jemma, în vârstă de 24 de ani, Sunderland