FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

Bad trips & tips: ciupercile sunt de vină că vreau să fac sex cu prietenii ucigaşi

Te chinuie educaţia? Scrie-ne şi tu pe contact-romania@vice.com ca să ne vedem şi să-ţi îndosariem bad tripul, spre binele altora.
31.7.12

La sediul Politziei VICE s-a strâns un teanc de dosare cu tripuri psihedelice trăite de personaje reale, ale căror fapte se leagă în scenarii fascinant de hilare. Și cum această instituție acționează spre binele cetățeanului, s-a decis să le scoată de la naftalină pentru că e bine să știi ce-ai putea păți dacă te droghezi ca un cretin.

O prietenă a cumpărat odată mai multe porții de ciuperci pentru care ne-am strâns vreo opt oameni. Erau întregi, uscate și cu un pic de mucegai, cum le șade bine. Nu era prima dată când făceam asta, așa că ne așteptam la distracție. Numai că eu am luat din greșeală și porția nevesti-mii, care era la un loc cu a mea și de-aici confuzia.

Publicitate

TIP: Ce-i în mână nu-i minciună. Întreabă mereu câte porții ții în palmă, ca să nu înghiți mai mult decât poți duce.

Am simțit imediat că sunt mai tari decât de obicei. Când ai halucinații din primele 45 de minute, știi că this is goanna be a strong shit. Dar odată luate, nu le oprești decât cu-n xanax, ceea ce eu n-aveam. Cu toate astea, primele patru ore am râs să ne doară burta, iar eu m-am simțit senzațional. Până când am ajuns la concluzia că sunt the Alpha Male in the room, un fel de lup cu haita lui sau un babuin care-și bătea pieptul pentru că avea toate femeile și se caftea cu ăștia mai tineri. Părea logic: eu eram cel mai în vârstă dintre prietenii mei, dar și cel mai mare fizic, eu aveam în general mai multă experiență în orice și eram superior celorlalți pentru că eram mega smart.

De-aici n-a mai fost decât un pas să mă comport ca un Alpha Male. M-am dus cocoș la un prieten și i-am zis: „Ce mă, ești șmecher? Băi…", și l-am împins. Aveam nevoie să-mi impun dominația și de-aia mă comportam ca o gorilă de pe Discovery Channel. Până când am simțit puternic nevoia să fac sex și am început să mă dau la toate femelele din cameră, inclusiv la iubita prietenului sus menționat, care nu luase nimic și care se tot ghemuia în iubitul ei, cu privirile semi-îngrozite. Eu am interpretat toată faza ca fiind încurajatoare, nu voiam să o violez, voiam să fac sex cu ea, părea o idee excelentă, dar n-am avut succes. Așa că, mi-am întors atenția către bărbați.

Publicitate

Nu înainte de a intra într-o fază de clar viziune: știam exact cum e celălat, cum gândește, mă uitam la ei cu o rază laser care pornea din ochi și le citea direct în suflet. De-asta am început să le dau sfaturi la toți, ceea ce e oribil. I-am zis unuia să slăbească, altuia că e bine cum arată, dar ar trebui să treacă la următorul nivel professionally. Unui amic i-am spus că-i gay, doar voiam să fut orice, nu conta, eram horny. M-am dus în dormitor, m-am întins blană pe pat și-am zis: „Hai, cine vine să i-o trag?". În nebunia mea însă, am realizat că this is so wrong, încât n-o să vină nimeni, așa că m-am ridicat și mi-am spus: „Să trecem peste."

Lucrurile au devenit însă și mai weird: am realizat că am descoperit o crimă. Noi toți aveam un prieten care s-a sinucis acum zece ani, aruncându-se în fața trenului. A fost recunoscut după tatuaj. El avusese o iubită care se combinase cu un amic aflat și el în cameră la momentul tripului. Am pus a plus b împreună și a ieșit următorul raționament: omul s-a sinucis din dragoste, amicul nostru i-a furat prietena, de fapt n-a fost sinucidere, ci hoțul de inimi l-a ucis. Toate astea i le spuneam cu voce tare: „Ești un ucigaș, tu l-ai omorât și te-am demascat". La care prietenul meu, bușindu-l râsu, a zis: „Băi, mie uneori îmi vine să nu mă mai duc acasă - nu mai suport mirosul de cadavru. Am o prostituată de jumătate de an în lada frigorifică."

Publicitate

Brusc am ajuns la concluzia că urmează să fiu ucis. Am mai stat în casa aia maximum zece minute, în care am făcut haos. Toți se holbau în timp ce spuneam: „Toată lumea e parte din chestia asta, v-am demascat, nu-mi vine să cred că sunteți prietenii mei." Săracii tăceau, făceam niște afirmații grave. Pentru mine însă totul era atât de clar, prietenul meu fit the profile of a killer, nu m-aș fi gândit niciodată că nu ar putea fi ucigaș. Când cineva a încercat să mă potolească, m-am dat în spate și m-am ferit cu interjecții: „Ou! Ouuu…!" După care am sunat de două ori la 112, ca să reclam o crimă. M-a oprit acel 1% din mintea mea care a spus că poate greșesc, dor tot acel 1% mi-a sugerat să mă apăr singur.

Un prieten făcea floricele la bucătărie, iar mie mi se părea că miroase a gaze și că o să murim toți, așa că i-am oprit agresiv butonul la microunde de vreo cinci ori, în timp ce-i explicam că i-am salvat viața. Am vut să iau un cuțit și să omor pe oricine s-ar da pe lângă mine, dar mai mult eram fucking în stare să mă dau eu la ei. Le-am țipat: „Nu vă apropiați de mine, nu faceți nimic!" și am fugit. Am coborât scările blocului patru câte patru pe întuneric, după care m-am întors înapoi ca să-mi iau portofelul. Apoi iar am coborât în fugă, de data asta câte șase trepte odată, gândind paranoic: „Run for your fucking life sau realmente vei fi hackuit atunci!"

Ajuns în stradă, am realizat că toată lumea știa de crimă, toți erau de fapt pe urmele mele și voiau să mă ucidă pentru că eram un martor incomod. La benzinăria din spatele Teatrului Național m-am ascuns după un autocar unde am stat ghemuit și terorizat vreo jumătate de oră, ca să nu mă audă nimeni. Orice mașină trece, pe mine mă urmărea. M-am hotărât totuși că cel mai safe loc este acasă, așa că mi-am călcat pe inimă și am luat un taxi, nu înainte de a întreba săracul taximetrist dacă este unul de-al lor. Iar când am auzit că-i zdrăngăne ceva în portbagaj, l-am întrebat dacă are pe cineva acolo - evident, eram sigur că sunt bine oraganizați și voiau să mă ucidă din portbagaj. Dar șoferul a fost foarte neutru, nu s-a angajat în nicio discuție.

Am intrat în casă fugind, după ce mi-a deschis nevastă-mea, umflată de somn, neștiind ce-am făcut toată noaptea. Pentru prima dată în viața mea am închis și cea de-a doua ială a ușii. Am zis: „Sunt după mine, vor să mă omoare", și-am început să-mi enumăr prietenii. Nevasta m-a îndemnat să m-așez și m-a ascultat cum am descoperit crima, cum toată lumea vrea să mă omoare și cum am fugit. După care m-a întrebat: „Auzi mă, dar de câte ori au mai încercat prietenii tăi să te omoare până acum?" „Niciodată". „Și acum ai luat ciuperci și au vrut să te omoare?" Ăla a fost primul moment când logica a început să kick back. M-am calmat cu adevărat după două cuie și după ce soția mi-a promis că, dacă sună cineva la la ușă sau la telefon, va chema poliția imediat. Eram ca într-o zonă de conflict, iar etnicii veneau după mine.

Când m-am trezit, am râs de mine. După care m-a cuprins așa o rușine să mai dau ochii cu oricine. Singura chestie bună pe care-o vedeam era că nu mă dezbrăcasem și nu-mi fluturasem genitalele.

Citiți și alte intervenții ale Politziei VICE
Iarba românului
Foiţele românului
Ketamina românului