Opt lucruri pe care le ştii degeaba despre Eminescu

De vreo doi ani BAC-ul rupe viitorul tineretului debusolat din România. E deja a doua oară când au picat aproape jumate din elevii care au dat examenul de sfârşit de liceu. Şi anul ăsta, ca şi anul trecut majoritatea au eșuat la matematică, lucru de înţeles cât de cât. Mulţi dintre cei care citesc asta acum probabil că n-ar fi ajuns s-o ardă aiurea prin facultate, dacă aveau camere video montate în săli la mate. Mai penali sunt cei care pică la română. Cum frate să nu fii în stare să toceşti zece comentarii şi să-ţi dai cu presupusul argumentativ în propria limbă?!

Anul ăsta cu toţii s-au plâns c-au picat examenul din cauza subiectului cu Luceafărul la care nu se aşteptau. Mă rog, acum, dacă e să zic sincer, pentru mine Eminescu e cel mai greu, pentru că m-a hărţuit prin tot ciclul şcolar. Într-a doua mă lua cu zăhărelul prin „Somnoroase păsărele", într-a şasea se holba cum îmi sparg coşurile prin „Scrisoarea a III –a", într-a opta mă învăţa cum să mă ling sub umbra „Lacului" şi într-a 11-a mă instruia cum să mi-o trag pe un trip cosmic în „Luceafărul."

Oricum, cu toţii îl considerăm cel mai mare poet pentru că aşa ni se spune constant şi pentru că majoritatea n-au apucat să citească altceva decât textele de mai sus. S-a holbat la noi atâta vreme dintre paginile manualelor alternative în momentele importante ale vieţii, că am ajuns deja să-l consider un apropiat. Când ne pică la BAC realizăm că ştim foarte multe despre el, dar mai nimic din ce ştim nu prea e digerabil pentru corectori. Poate de-asta s-a picat pe capete.

Tot de-asta mi-am propus să fac o listă cu subiectele tabu despre Eminescu, pentru tura care dă bacul din nou pe 20 august . Iată ce nu trebuie să scrieți:

1. „Eminescu era cam gay." Cam aşa reiese din texte: un plângăcios, așteptând mereu o iubită imaginară care nu vine, o masturbare lirică eternă. Tipul pare a fi în faza de negare după prea multe respingeri. Dacă mai apuca să mai scoată un volum probabil recunoștea că vrea să i-o tragă lui Maiorescu. Din păcate senzațiile mele nu se bazează pe nicio dovadă concretă, așa că Mihăiță putea fi doar cam labagiu și de-asta îl cam tratau fetele cu fundul. Nici asta să nu scrieți.

2. „Eminescu era curvar."  Cam umblă vorba că omul avea sifilis. Știm cu toții că povestea că sifilisul se ia de pe toalete publice e o vrăjeală de spus nevestelor. Doar părinții noștri cred asta când e vorba de noi. Probabil a avut de-a face cu niște domnișoare mai deocheate din Lipscani şi Mătăsari, dar noi n-avem voie să vorbim despre asta, că e subiect tabu. Lucrurile s-ar schimba dacă am avea ore de educație sexuală în școli: „Copii, nu e obligatoriu să folosiți prezervativ. Uitați, Eminescu a avut sifilis și totuși ce bine a ajuns. Sifilisul înnobilează spiritul creator! Puteți să scrieți despre asta la BAC!". Neah…slabe șanse. Nu fă asta niciodată.

3. „Eminescu i-o trăgea Veronicăi Micle." Nicio altă exprimare similară nu e permisă. Eminescu nu i-o punea, nu făcea sex, nu-i dădea sub coadă, nu-i băga rațele-n curte, n-o babardea. Nimic. De asemenea, Eminescu nu era un girlfriend fucker. Știu ce vă gândiți, toată lumea știe oricum toate astea. Nicuşor Dan a reuşit naibii să blocheze demolarea unei faţade în paragină doar cu zvonul că acolo se întâlnea Mihai cu Micle pentru o porţie bună de copulaţie, dar la BAC nu pot să zici asta.

4. „Eminescu era xenofob." Cine a avut ocazia să răsfoiască puţină publicistică din perioada aia ştie că era mai puţin sensibil şi melancolic şi mai mult un naţionalist vehement care-şi vărsa frustrările sexuale prin blesteme xenofobe la adresa celorlalte seminţii de pe teritoriul ţării. Dac-o zici p-asta la BAC îi e clar profei că nu eşti patriot şi urăşti ţara.

5. „Eminescu lua mită." Da, știm povestea despre prietenia lui cu Creangă. Cum că la un moment dat Mihăiță a fost în inspecție la Nică și-au stat la o băută în casă la cel din urmă unde și-au povestit vrute si nevrute, Creangă fiind încurajat să-și scrie amintirile. Totuși, nu există nicio luare de poziție oficială a DNA privind acuzațiile de luare de mită, pentru că nu se știe natura cinei și dacă a rezultat în avantaje ulterioare nemeritate de Creangă, intermediate de Eminescu. În fine, evitați subiectul. N-ați vrea să fiți acuzați de calomnie.

6. „Eminescu făcea miştouri proaste." Şi asta se leagă tot de Ion Creangă. Se ştie că cei doi erau cam cei mai săraci şi lipsiţi de educaţie dintre cei de la Junimea. Niţel frustraţi de colegii lor aristocraţi, veneau cu texte precum Povestea Pulii a lui Creangă şi poezioare porcoase întocmite de Mihăiţă pe care le recitau la cenaclu, pentru a-i oripila pe snobi. Evident că profelor nu le-ar plăcea să scrii asta, pentru că inspiră la rebeliune împotriva celor cu studii superioare. Fără scutul diplomei luate pe vremea lui Nea Nicu, corectoarele se simt dezgolite, aşa că, dacă dai de înţeles că Eminescu ştia să înjure, te vor bloca la stadiul de absolvent de liceu.

7. „Eminescu era sinistru de arogant." Probabil puţini dintre voi aţi citit Scrisoarea a II-a. Asta în principiu, pentru că nu apare în manualele de română. Motivul pentru asta e unul simplu: în ea Mihăiţă le răspunde vehement detractorilor spunându-le pe scurt că e Dumnezeu pe Pământ. Asta fără să mai zic de Luceafărul în care se compară cu un zeu nemuritor prea rece şi şmecher pentru femeile care nu-l vor. Evident e stupid să scrii asta la examen, pentru că e arogant ca un elev să facă poetul naţional arogant. Te pică instant şi ajungi să prăjeşti cartofi la McDonald's.

8. „Eminescu era original, ca Victor Ponta." Știu că în eseuri e o idee foarte bună să construieşti o paralelă între două personalități, dar, din nefericire, asta este imposibilă. Eminescu nu și-a trecut numele pe traducerile din Schiller.

Dacă evitaţi astea în toamnă, probabil tot o să picaţi bacul, pentru că nu ştiţi nimic altceva de spus despre marele poet şi opera sa în afara celor de mai sus. Puteţi însă să vă faceți oricând politicieni. Acolo nu-ţi trebuie nici diplomă, nici limba română.