FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Ibiza era la fel de distractivă și până să vină generația rave

Înainte de ecstasy și Paul Oakenfold, Ibiza a fost cu totul altceva: o insulă somnoroasă din arhipelagul Balearelor, cunoscută ca destinația de vacanță preferată a hipioților celebri și bogați care trăiau din muzică.

Înainte de ecstasy și Paul Oakenfold, Ibiza a fost cu totul altceva: o insulă somnoroasă din arhipelagul Balearelor, cunoscută ca destinația de vacanță preferată a hipioților celebri și bogați care trăiau din muzică. Însă, a existat o scurtă perioadă de schimbare între anii boho și era Ibiza Uncovered, un interval de timp care a durat aproximativ de la mijlocul anilor ’70 și până la sfârșitul anilor ‘80.

Publicitate

În perioada aia, în loc să fie invadată de turiști englezi care se îmbracă în cea mai bună pereche de pantaloni scurți ca să arunce 15 lire pe o băutură luminoasă în Pacha, Ibiza era plină de oameni frumoși din Europa, îmbrăcați ciudat și care dansau în cluburi de noapte în aer liber. Era un fel de Berlin în anii 2000, dar mai degrabă cu soare și plajă, decât vânturi arctice și arhitectură sovietică rigidă.

Fotograful Derek Ridgers a fost într-o vacanță de familie în Ibiza, în 1983, când a dat peste toți acești clubberi europeni de pe care n-a mai putut să-și ia aparatul foto – tocmai terminase de fotografiat skinheads britanici. Nicio publicație nu i-a cumpărat fotografiile la momentul respectiv, așa că au stat ascunse zeci de ani până când, în urmă cu o lună, le-a expus sub titlul „Ibiza: Moments in Love”.

Așa că l-am sunat pe Derek și am vorbit despre fotografiile lui.

VICE: Salut, Derek. Spune-mi, ai fost parte a scenei timpurii de clubbing din Ibiza sau doar un observator?
Derek Ridgers: Eram într-o vacanță de familie, aveam 33 de ani și am fost mereu un observator. În perioada aia făceam o mulțime de fotografii în cluburile de noapte londoneze, cum ar fi Camden Palace și Batcave, iar când am ajuns la Ibiza în 1983, am văzut că pe străzile de aici se întâmpla un lucru similar.

De ce considerai că trebuie imortalizat ce se petrecea acolo?
Era chiar excepțional. Parcă erai într-un club de noapte din Londra, dar pe străzile din Ibiza. Ziua nu diferea față de orice alt oraș de vacanță de la Marea Mediterană, dar pe timp de noapte erau câteva străzi care pur și simplu erau cluburi în aer liber. Nu m-am gândit că trebuie să imortalizez asta, pur și simplu nu m-am putut opri din fotografiat.

Publicitate

Toate decorațiunile alea artistice și flyerele nu afectau aspectul locului în timpul zilei? Sau încă era totul foarte hippie și când ai fost tu?
Mai erau hipioți bătrâni prin barurile din orașul Ibiza, dar nu la fel de mulți ca în alte părți ale Mediteranei. Magazinele vindeau îmbrăcăminte de tip hippie - știi, haine din tifon, fuste, ciucuri și chestii. Afișele și decorul nu au fost ceva pe care să le observ atunci; doar în retrospectivă genul ăsta de lucruri încep să prindă contur.

Cultura crezi că a fost diluată de invazia britanică de la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90?
Prin '84 deja se diluase puțin, dar nu cred neapărat că era din cauza englezilor. La începutul anilor '80, oamenii frumoși din Europa mergeau la Ibiza în prima parte a verii și erau deja plecați până veneau britanicii în vacanță. Dar europenii sunt cei care conduceau scena pe care am fotografiat-o. Erau mai mulți spanioli și nemți acolo decât englezi.

Ecstasy-ul era răspândit pe scară largă atunci când ai făcut fotografii acolo?
Nu cred. Asta se întâmplase cu doi ani înainte să lovească într-adevăr cluburile. Prima data am auzit de ecstasy de la Grace Jones, când am fotografiat-o în '84 sau '85.

Scena de club era ceva ce urmăreai și fotografiai și în Marea Britanie?
Nu chiar. Am încetat s-o mai urmăresc când a început scena rave. Totul s-a schimbat. Căutam genul de oameni „uite-la-mine”, fericiți să-și expună ținutele și să se lase fotografiați. N-am observant imediat schimbarea în scena rave britanică. Totul era foarte dark, pe câmpuri și în depozite, care oricum erau greu de fotografiat. Unele petreceri erau în zone pline de noroi, iar oamenii nu se mai îmbrăcau special pentru ele.

Publicitate

Păcat. În cele din urmă, spune-mi de ce ți-a luat atât de mult să expui aceste fotografii?
Înainte de expoziția asta, fotografiile n-au mai apărut nicăieri. La momentul respective am încercat să le bag în revista The Face, dar au spus că cititorii englezi nu sunt interesați de ceea ce se întâmplă în Ibiza. După asta am uitat de ele și m-am concentrate pe următorul lucru.

Vezi pe paginile următoare mai multe fotografii făcute de Derek în  Ibiza.

Traducere: Andra Olteanu