O generație întreagă de copii olandezi a fost distrusă de muzica gabber

Internetul nu se mai satură de gabber – un fenomen rave olandez de scurtă durată, dar foarte important care face și cel mai dur dubstep să pălească prin comparație. De la colecția recentă a lui Tom Nijuis inspirată de stilul gabber și până la mixurile gabber încetinite de cei de la Soulwax, suntem invadați din toate părțile de cea mai dubioasă subcultură a muzicii dance.

Dar cel mai tâmpit dintre toate momentele gabber e Petrecerea Rave 1997 pentru Copii, level 1, un videoclip de pe YouTube care arată copii cu vârste de la șapte ani în sus dansând ca turbați pe muzică rave îmbrăcați în stilul de club al anilor '90.

După ce m-am uitat ieri 17 minute la clipuri cu copii care dansează în stilul hakken, mi-am dat seama că nu pot posta clipul ăsta fără să ofer informații suplimentare despre el, pentru că, după cum mi-a explicat un prieten, „evangheliștii ar pune bombe în mașini dacă așa ceva s-ar întâmpla în America.”

După ce am săpat un pic, am aflat că acest videoclip, postat altundeva cu titlul de Hakke and Zage Parties for Kids, conține filmări de la două petreceri gabber pentru copii – una din orașul olandez Zoetermeer și una din Zandaam, în apropierea Amsterdamului. „De fapt, a fost de ziua copilului, cu muzică și carusel”, spune Istvan Ertekes, un fan gabber maghiar care a încărcat filmările Hakke and Zage pe YouTube. Se pare că în timp ce noi ne jucam cu pistoale cu laser și băgam în noi felii de pizza, o generație întreagă de pre-puberi olandezi dansa ore în șir prin cluburi pe gabber și hardcore tehno. Poate că așa se explică de ce unii dintre cei mai buni DJ ai lumii sunt olandezi.

Să clarificăm: în Olanda de la sfârșitul anilor '90, hardcore și gabber nu erau niște genuri muzicale obscure, de nișă – erau chiar în centrul culturii olandeze populare. Piesele gabber erau distribuite de marile case de discuri, existau emisiuni întregi dedicate acestui gen muzical, iar festivaluri precum Thunderdome găzduiau câte 20 000 de raveri odată. „Organizatorii Thunderdome au făcut avere vânzând milioane de CD-uri la începutul anilor '90”, spune Aron Friedman, editor la THUMP Olanda. „Compilațiile Thunderdome i-au făcut milionari.”

ID&T, care organiza petrecerile anuale Thunderdome (și care se ocupă acum de evenimentele gigantice Sensation și Mysteryland) a asamblat niște compilații legendare de hardcore – în 1997, compilațiile se vindeau câte 3 milioane de exemplare pe an. Pentru comparație, gândiți-vă că al patrulea album al lui Katy Perry s-a vândut în doar un milion de exemplare și chestia asta a fost prilej de sărbătoare.

Dar să ne îndreptăm atenția asupra întrebării care ne bântuie pe toți: unde erau părinții acestor copii? Ce au păzit conservatorii olandezi de dreapta de n-au încercat să strivească sub bocanc această inițiativă depravată?

„Gabber era la un moment dat atât de mainstream încât oamenii n-o mai priveau ca pe o subcultură a drogurilor”, îmi explică Friedman prin e-mail. „Dar evident că s-au revoltat conservatorii! Sistemul de transmisiune Evanghelică (EO) a făcut tone de documentare despre trăsăturile satanice ale muzicii gabber. Și alea sunt la fel de isterice.” Pe lista neagră Thunderdome, corul de televiziune evangheliz Nederland Zingt figurează ca dușman de moarte.

Free Your Mind e un documentar produs de EO la începutul anilor '90 care explora muzica house din Olanda și încerca să-i pună pe fanii gabber într-o lumină nefavorabilă. „S-a stârnit o mică revoltă când a ieșit documentarul, pentru că era făcut de EO”, explică tipul care a încărcat videoclipul pe YouTube. „Când au luat interviuri, au pretins că sunt o altă echipă de transmisiune pentru că altfel, oamenii intervievați n-ar fi cooperat cu ei.”

Dar creștinii nu au fost singurii inamici ai muzicii hardcore în Olanda. În timp ce stilul muzica își înfășura tot mai strâns tentaculele în jurul culturii populare olandeze, mulți dintre haterii gabber au fost chiar trădători din interior.

Probabil cel mai urât dintre aceștia a fost Gabber Piet, o tornadă ariană cu cercei de pirat și cea mai lucioasă chelie pe care ați văzut-o vreodată. Hitul lui parodie după gabber a fost „Hakke and Zage”, un hit popular și printre copii care folosea tema melodică dintr-o emisiune pentru copii, Peppi en Kokki. Deși a fost unul dintre cei mai vizibili artiști de crossover, n-a fost singurul care a încercat să micșoreze prăpastia dintre gabber și pop. „Compania noastră dezvoltă încontinuu concepte noi”, a spus Robert Jan hertog, managerul companiei concurente cu ID&T, Mecado Records, într-un interviu cu Billboard din 1997. „Miștourile despre muzica hardcore e doar una din chestiile pe care le facem.”

Albumul l-a doborât pe Gabber Piet de pe locul de cinste din cadrul companiei ID&T Records și l-a înscris pe lista neagră a scenei de gabber care, prin 1997, deja era iritată că muzica harcore devenea tot mai comercială din cauza marilor case de discuri și a trupele bășite de pop. Piet a încercat să iasă basma curată și a scos un album de gabber ceva mai autentic în anul următor, intitulat Love U Hardcore (ultima piesă reprezenta o scuză directă pentru comunitatea din underground), dar deja căzuse prea mult din grațiile fanilor hardcore.

Ratații de la Vengaboys…

Unii susțin că soundul euforic, industrial, cu bază de trance a ucis gabberul. Succesul comercial al trupelor cretine de hardcore precum Vengaboys ilustrează perfect acest proces de comercializare și nu e de mirare că sunt pe lista de dușmani Thunderdome, alături de corul evanghelic Nederland Zingt și de Piet. Thunderdome și gașca lor au supraviețuit și în anii 2000, au început să se blegească prin 2010 și Dome și-a închis în cele din urmă porțile în 2012.

„Gabber Piet e considerat de majoritatea drept cel care i-a dat muzicii gabber lovitura finală”, îmi explică corespondentul meu olandez. Succesul lui Gabber Piet s-a datorat fluxului de fani din rândurile copiilor și a oamenilor obișnuiți, care – așa cum prevăzuseră casele de discuri – puteau deveni ușor noul public țintă al genulu muzical. Și doar orice angajat al unei companii de tutun ar fi de acord că cel mai bine e să-ți câștigi clienții de mici. Dar pentru apostolii gabber, campania de marketing concentrată pe copii a fost picătura care a umplut paharul.

„Am început să petrec acum patru ani, acum am îmbătrânit și am expirat”, admite un adolescentfanatic al muzicii gabber în documentarul din 1995 Lola da Musica. „De ce?” întreabă cel care ia interviul. „Petrecerile erau mai bune. Acum sunt prea mulți copii. Parcă am fi în emisiunea Telekids.”

Urmăriți-l pe Max Pearl pe Twitter: -@maxpearl

Traducere: Oana Maria Zaharia