Suedia a găsit o soluție pentru ambulanțele care întârzie

Imagine via 

Când cineva are atac de inimă în Stockholm, s-ar putea ca ambulanța să apară la câteva minute după cea mai apropiată persoană cu telefon mobil și certificat de resuscitare cardio-pulmonară. Asta e o chestie bună.

Dacă ți s-ar opri inima și ai fi în România, uite ce s-ar întâmpla: Ai cădea jos și ți-ar sări din mână telefonul de pe care citești chestia asta. Dacă ești lângă cineva, persoana respectivă s-ar panica, apoi ar suna la 112, iar aia ar trimite o ambulanță. Deja a trecut un minut de când ți s-a oprit inima.

Adică un sfert din cele patru până la șase minute pe care le ai înainte ca creierul să înceapă să moară. Dacă ambulanța e deja în cartierul tău, s-ar putea să ajungă la timp că să-ți facă resuscitarea. Crezi că sunt șanse să se întâmple asta?

Nu prea sunt. Poate apare în opt minute, dacă ai noroc. Nu există legi care să stabilească cât de rapid ar trebui să ajungă ambulanța la tine, pentru că dacă ar fi, tribunalele ar fi ocupate non-stop cu cazuri din astea. Există înțelegeri între guvernele regionale și spitale, dar sună cam așa: „Opt minute sau mai puțin în 90% din cazuri”, ceea ce înseamnă că nu e o crimă dacă ajung în zece minute, când deja ești o legumă. În zonele aglomerate din California de Sud, regula spune că ambulanța ajunge „in 12 sau 15 minute în 90% din cazuri”. Deja te-ai dus până ajung ei la tine. Și nu spun asta doar așa, că să vă alarmez. Așa a murit Corey Heim. Medicii spun că în fiecare minut în care nu-ți bate inima, șansele tale de supraviețuire scad cu 10 procente.

Pe scurt, chestia cu ambulanța nu e potrivită pentru oamenii cărora li s-a oprit inima. Nu din cauză că șoferii sunt leneși. Sunt oameni și ei. Sunt exact că tine când te grăbești, navighează pe străzile aglomerate ale orașului cu ajutorul GPS-ului, doar că ei au voie să treacă pe roșu la semafoare.

Dar, ca în toate situațiile, Suedia are o idee mai bună.

Institutul Karolinska, școala medicală în cadrul căreia un comitet oferă în fiecare an Premiul Nobel pentru medicină, a înființat un sistem numit „SMSlivrA¤ddare” sau „Salvatorii prin SMS”. Când o ambulanță din Stockholm e anunțată că cineva a făcut atac de cord, acest program experimental trimite un mesaj tuturor voluntarilor înscriși în program care se află în vecinătatea persoanei respective.

  
via Google Maps    

Voluntarii care primesc mesajul s-au înscris în program și au dovedit că sunt capabili să efectueze o resuscitare cardio-pulmonară. Imediat ce sunt anunțați, primesc indicații și informații despre cum să ajungă în zonă, care de obicei e la maxim jumătate de kilometru distanță.

Un utilizator Reddit din Suedia, cu pseudonimul Dalecarlian, e un voluntar care ne-a povestit cum e să primești o astfel de misiune:

„Am primit un telefon de la un număr necunoscut la oră 10 p.m. Un robot mă anunța că „un atac de cord a avut loc în apropierea dvs. Veți primi adresa prin sms”. Apoi a urmat un mesaj cu adresa, cu numele de pe ușa apartamentului și un link de la Google Maps.   

Am ezitat 10-30 de secunde pentru că era foarte târziu. Prietena mea mi-a zis: „Hai, du-te.” Mi-am imaginat că oricum n-o să pot dormi, o să mă simt groaznic dacă cineva va muri, iar eu aș fi putut face ceva să schimb asta. Mi-am luat niște pantofi și am fugit pe ușă.   

Când am ajuns pe strada respectivă, am văzut o ambulanță care gonea în sens invers, probabil din cauza semnelor de circulație din cartierul acela. Dar eu am reușit să mă descurc cu hartă. 

Am ajuns acolo imediat după o fată care și ea era voluntară în programul Salvatorii prin SMS. Se întâlnise și ea cu ambulanța și-i făcuse semn să oprească. Un tip deja începuse resuscitarea, dar am sărit și i-am luat locul. Au durat 20-40 de secunde până când a venit ambulanța și poliția. După ce au preluat ei controlul asupra situației, am plecat acasă.    

Nu știu dacă omul a supraviețuit și nici nu vreau să știu. Sper că ce am făcut a contribuit la salvarea vieții lui.”

Dacă experiența vi s-a părut mișto, să știți că există totuși și dezavantaje. Un alt utilizator Reddit cu pseudonimul Fentonquest i-a avertizat pe toți cei care vor să se implice în program: „Uneori veți da peste o persoană care a murit deja. Trebuie să știți asta înainte să va înscrieți.” La fața locului, spune Fentonquest, autoritățile vor fi preocupate de persoana bolnavă, nu de sensibilitățile voastre. „Nimeni nu va avea timp să te întrebe cum te simți sau să te ajute să te relaxezi.”

În ciuda șanselor ca voluntarii să se aleagă cu mici traume, experimentul pare să funcționeze foarte bine. Potrivit studiului oficial, voluntarii au ajuns la locul incidentului mai rapid decât ambulanța în 44% din cazuri și au început resuscitarea.

screencap via   

De ce nu există un astfel de sistem și în State? S-ar putea să nu fim chiar așa de înapoiați. Există o aplicație numită Pulsepoint care funcționează pe un principiu similar, dar interfața se încarcă mai greu decât Salvatorii prin SMS. Aplicația e aglomerată cu informații despre incendii, accidente de mașini și orice alt tip de urgență din tot orașul. Dar reclama ne dă impresia că aplicația e soră cu Salvatorii prin SMS.

Dacă Pulsepoint ar avea o misiune mai clară, ar putea fi un mare pas înainte în problema cu ambulanțele, dar nu cred că o să prindă prea curând. Ar trebui să introducă o aplicație separată pentru atacuri de cord. Eu aș numi-o „Heart Signal” și aș pune piesa din coloana sonoră de la Batman când ești chemat la acțiune, ca să te simți un erou când pleci în misiune. Sunt sigur că ar salva multe vieți.

@MikeLeePearl

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
Ghid de supravieţuire: în lipsă de SMURD, îngrijire medicală cu pulanul
Cu ambulanţa până în Mongolia