Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

Cenzură versus ipocrizie

Uite o analiză pe conflictul ăsta. Tu ce părere ai?

de Ioana Moldoveanu
01 Aprilie 2013, 12:05pm

Ilustraţie: Mircea Pop

Acum două săptămâni, Casa Jurnalistului a luat foc virtual, atâțată de Grolsch, după ce le-a scos de pe platforma Experimentalist un text despre o autopsie, o pastilă macabră despre umorul cinic al medicilor legiști în relație cu mortul și studentele pițipoance, însoțită de o fotografie a unui cadavru cu mațele pe-afară. Supărați că asta ar fi cenzură, jurnaliștii au întrerupt contractul cu Grolsch care le plătea chiria la casă în schimbul a trei articole pe lună și și-au manisfestat supărarea, șifonând cât au putut imaginea brandului pe facebook, dar și prin manifeste trimise la mai multe site-uri. Este important să înțelegem problemele presei, ca să ne prindem de ce citim despre anumite chestii și nu despre altele, așa că am trimis întrebări părților implicate, dar și unor terți în măsură să-și dea cu părerea.

Cum o publicație jurnalistică funcționează după o politică editorială, un vehicul de promovare al unui produs, precum Experimentalist.ro, funcționează după reguli de comunicare comercială. Acestea nu pot fi amestecate cu cele specifice jurnalismului, pentru că scopurile urmărite sunt total diferite. „Jurnalismul a ajuns anexă de PR și BTL”, mi-a spus Vlad. E clar că a confundat jurnalismul independent cu conținutul plătit de brand, care se construiește pornind de la valorile mărcii și de la strategia ei de comunicare, chiar dacă brandul nu poate impune conținut, așa cum era stipulat în contractul dintre cele două părți. „Să nu ne amăgim că este vorba de altceva decât promovarea unui produs, chiar dacă ea se face prin intermediul unor texte și fotografii de la utilizatori. Dacă sponsorul intervine sporadic pe ele, nu avem de-a face cu jurnalism, ci cu un produs de PR”, spune Răzvan Martin, de la ActiveWatch, programul FreeEx.

Vlad și-a definit probabil platforma doar cu ajutorul DEX-ului: folosirea experimentului ca mijloc de cunoaștere și de creație. Iar cum experimentul creativ implică și chestii mai puțin facile, s-a așteptat ca limitele libertății de exprimare să fie mai permisive. Printre aceste limite enunțate în Termenii și condițiile de utilizare a siteului, pe care evident nu le citește nimeni, se află: „nu postați elemente care ar putea dăuna siteului” și „nu postați materiale care să fie nepotrivite în vreun fel”, ceea ce lasă loc la interpretări:cine decide dacă sunt nepotrivite și în ce fel sunt nepotrivite? „În baza unor astfel de exprimări, responsabilul editorial Experimentalist.ro a fost în drept să elimine articolul”, spune Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.

În plus, cenzură înseamnă interdicția prealabilă publicării, cu precădere a unor informații de interes public major, cum ar fi abuzuri, ilegalități, risipirea averii publice etc. Ori articolul jurnaliștilor prezenta doar un episod autentic într-o sală de autopsie, ceea ce face ca noțiunea cenzurii să devină și mai fluidă, iar interpretarea ei și mai subiectivă. „Poate că editorul, în cazul de față una și aceeași persoană cu sponsorul (o sitauție letală), are o simplă problemă de gust cu o temă anume sau cu un mod de exprimare pe care le consideră incompatibile cu imaginea brandului sau cu profilul publicului țintă”, explică Răzvan, ActiveWatch. Cum prima grijă a unei companii este să-și protejeze brandul, iar libertatea de exprimare vine natural după aceea, responsabilii Grolsch și Experimentalist au hotărât să nu republice materialul, la o zi după ce l-au scos de pe site.

Toată chestia asta s-a întâmplat mai ales pentru că nu există un set de norme care să definească relația sponsor-editor-furnizor. Dar și din ipocrizie. Experimentalist.ro vrea „să adune oameni cu idei îndrăznețe”, să promoveze „un hub de inspirație pentru cei care pun banalul la îndoială” și să dezbată chestii „outside the box”, dar au scos de pe site un material din afara cutiei, pentru că avea „un mesaj dur, care putea fi considerat ofensator de către cei care-l citeau și încălca anumite reguli sociale”. „Nu știu cum se împacă duritatea mesajului cu ideile îndrăznețe, gândirea din afara cutiei cu anumite reguli sociale, punerea la îndoială a banalului cu teama de a ofensa. Mă tem că tocmai aceste aspirații care sună frumos din punct de vedere PRistic, dar sunt atât de greu de instrumentat, au dus la situația asta”, e de părere Răzvan. 

Adevăratul motiv al presupusei cenzuri însă merge mult mai sus, la Consiliul Român pentru Publictate, care dă niște reguli generale de comunicare comercială, adoptate și de Asociația Berarii României din care Grolsch face parte. Pe ici pe colo, am asociat codul cu valorile creștine. Pentru că nu ai voie să ofensezi standardele acceptate de bun gust și decență, adică să nu fii lipsit de etică, ca medicul din articol și nici să nu folosești aluzii de natură sexuală, ceea ce articolul puncta foarte bine. „Persoanele nu trebuie să fie prezentate într-un mod degradant (...) sau în situații în care se înjosesc prin propriul comportament”. Iar dacă Grolsch nu scotea acel articol, Asociația Berarilor l-ar fi scos.  

Deci să crezi că faci jurnalism independent cu bani de la un brand este o prostie. Iar să crezi că faci o platformă de experimentaliști unde creativitatea n-are limite, cu astfel de reguli creștine, este o utopie.

Citeşte şi:

Un jurnalist de la Reuters plătește cu libertatea pentru că a colaborat cu Anonymous

Ziua Presei la Super Bowl... pe acid!

Cel mai tare ziar de pe pământ