Diabeticii tineri se omoară cu slăbitul

Având în vedere că momentan există în lume 377 de milioane de diabetici în lume, înseamnă că fie eşti unul dintre ei, fie cunoşti o persoană care e nevoită să-şi injecteze insulină şi nu poate mânca dulciuri. Ce s-ar putea să nu ştiţi despre această boală multîntâlnită e faptul că un număr mare de suferinzi de tipul 1 au dezvoltat o tulburare alimentară încă necunoscută numită diabulimie. Şi anume, folosesc injecţiile cu insulină pentru a-şi modifica forma corpului. Se pare că în Marea Britanie, o treime din femeile diabetice cu vârste între 15 şi 30 de ani sar peste o parte din injecţiile cu insulină pentru a slăbi. În America, procentul e de patruzeci la sută, iar în Australia, în mod incredibil, de 80 la sută. Am vorbit cu Jacqueline Allan, fostă diabulimică şi fondatoare DTA (Diabetici cu Tulburări Alimentare), ca să aflu cât de serioasă e problema.

VICE: Salut, Jacqueline. De ce ai început să sari peste injecţiile cu insulină?

Jacqueline Allan: Păi, eu sufeream deja o tulburare alimentară când am fost diagnosticată cu tipul 1 de diabet, deci aveam mari şanse să dezvolt diabulimie. Evident, când eşti diagnosticat cu diabet, te afli deodată într-un mediu în care totul are legătură cu mâncarea, exerciţiile şi numerele. Deci dacă ai probleme cu una dintre chestiile astea, e dificil. Eu mă recuperam de un an după bulimie când am fost diagnosticată cu diabet, aşa că m-a lovit din nou şi am început să renunţ la injecţii imediat.

Câtă vreme a trecut până să-şi dea seama cei din jur că faci asta?

A fost drastic. În 18 luni, am făcut infarct. Aveam 24 de ani. Chestia e că unul dintre primele simptome ale diabetului de tip 1, înainte să fii diagnosticat, e pierderea de greutate, deoarece corpul tău nu produce insulină. Când am observat că slăbesc, am fost foarte entuziasmată. Dar cum am început să iau insulină, am început să mă îngraş la loc.

Infarct?

Da. Când am început să nu mai fac injecţiile, ştiam că o să am complicaţii, dar nu mi-a păsat. Când ai o tulburare mintală, ştii că nu e ok ce faci, dar nu te poţi abţine. Anorexia şi bulimia pot fi fatale după o perioadă lungă de timp. Dar când ai diabet, poţi muri într-o singură zi. Lucrez cu persoane în scaune cu rotile, persoane care sunt pe dializă…toate sunt femei cu vârste în jur de 25 de ani.

Jacqueline Allan.

Ce ţi se mai poate întâmpla dacă nu-ţi faci injecţiile cu insulină?

Poţi deveni infertilă, poţi face neuropatie periferică (distrugerea nervilor de la mâini şi de la picioare), neuropatie autonomă, poţi dezvolta tensiune foarte scăzută, probleme cu inima şi rinichii. Glicemia crescută poate duce la retinopatie, în urma căreia poţi orbi. Diabetul e principala cauză de orbire în Marea Britanie în momentul de faţă şi afectează mai ales femeile între 15 şi 30 de ani. Mai e gastropareza, în care nu mai funcţionează nervii stomacului. Ceea ce înseamnă că mâncarea nu-ţi mai trece prin intestine, o vomiţi încontinuu. În spital, toţi cred că eşti bulimică. Nici sistemul urinar nu mai funcţionează cum trebuie şi ajungi să te scapi pe tine – cunosc destule fete tinere care sunt obligate să poarte scutece pentru adulţi.

Deci simptomele sunt la fel de rele ca şi la tipul 1 de diabet nediagnosticat – practic, groaznice. De ce nu se ştie despre tulburarea asta?

Momentan, diabulimia nu e recunoscută ca tulburare mintală, dar DTA speră s-o introducă în Manualul de Diagnostic şi Statistici care va ieşi în luna mai. În prezent, majoritatea persoanelor sunt diagnosticate greşit cu anorexie şi li se dau mâncăruri bogate în zaharuri, care sunt foarte periculoase pentru diabetici!

Se pun des astfel de diagnostice greşite?

Am avut o prietenă care era internată şi îi ţineau sub observaţie mesele, dar nu se asigurau că-şi face şi injecţiile, aşa că ea slăbea în tot timpul ăsta. Până la urmă a murit, înconjurată de doctori care nu ştiau ce să facă. O altă prietenă de-a mea avea gastropareză şi a fost internată în spital timp de opt luni pentru bulimie. Era cât pe ce să moară. Noroc că i-au făcut o ecografie şi i-au descoperit adevărata problemă. Două săptămâni mai târziu, a ieşit din spital.

Îţi faci griji că presa ar putea contribui la răspândirea acestei tulburări alimentare printre diabetici?

Ca să fiu sinceră, mereu trebuie să avem grijă ce discutăm cu presa pentru că e periculos. E ceva ce te poate ucide în trei zile. Au venit la mine persoane care mi-au spus: „Am văzut chestia asta într-o revistă şi m-am gândit s-o încerc.” Aşa a făcut o prietenă de-a mea care a murit acum doi ani – îşi slăbise organismul atât de tare încât pur şi simplu într-o noapte s-a culcat şi nu s-a mai trezit.

Sună îngrozitor. Aţi primit reacţii pozitive când aţi înfiinţat DTA?

Da. La început, eram doar 30, acum suntem 2 000 în toată lumea. Când cineva vine la noi cu o problemă, luăm legătura cu clinica lor pentru diabetici, cu medicul personal, aflăm unde vor fi trimişi pentru tratamentul bulimiei şi încercăm să îi educăm, dându-le informaţiile necesare pentru diabulimie.  Am avut mult succes până acum, acţionând astfel.

Deşi sună apocaliptic, nu e niciodată prea târziu să te vindeci. Eu am avut retinopatie destul de severă şi am suferit un infarct –dar acum sunt pe cale să-mi dau doctoratul şi conduc o asociaţie umanitară. Chiar dacă vă închipuiţi că deja sunteţi pierdute, să ştiţi că nu e cazul; puteţi fi salvate. Dacă suferiţi de aşa ceva, vă rugăm să ne contactaţi şi vom face tot posibilul să vă ajutăm.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:

Ghidul VICE pentru grași

E timpul să declarăm război parantezei

Vezi și Lacrimi de krokodil