Odiseea Spaţială a lui Paul Vîrlan îl digitalizează pe Sfântul Gheorghe

Paul Vîrlan este un absolvent de grafică de 23 de ani, din Iaşi, care a făcut o lucrare de licenţă atât de tare, numită Odiseea Spaţială, c-a trebuit s-o dăm pe VICE. Deşi e inspirată şi din filmul lui Kubrik, povestea grafică te duce într-o călătorie ceva mai largă prin istoria omenirii şi haosul vieţii cotidiene, cum e de așteptat din partea unui om care a luat contact prima dată cu grafică prin desene bestiale ca The Tick şi Samurai Jack. A început să-şi șlefuiască talentul când a decis să lucreze ca ilustrator freelancer, ca să scape din cameră. I-am scris lui Paul, ca să aflu cum poate să îndese atâta simbolistrică în câteva ilustraţii.

VICE: Cum ţi-a venit ideea acestui proiect?
Paul Vîrlan: Căutam o temă de licenţă şi nu găseam nimic care să-mi placă, dar până la urmă mi-am făcut timp să scriu ceva printre orele de birou. Sunt introvertit, plin de idei şi mă interesează antropologia, aşa că m-am gândit ce oameni de valoare îmi plac şi ce oameni incapabili şi fără vlagă văd zilnic. Am conturat ceva în jurul ideei ăsteia cu un prieten foarte bun, apoi am lucrat vreo cinci-şase luni la partea de ilustraţie.

Am observat că proiectul are mai mult elemente comune cu Odiseea Spaţială 2001 a lui Kubrik.
Odiseea mea are fantasticul în comun cu Odiseea lui Homer şi evoluţionismul cu Odiseea lui Kubrick. În film se simte o stare de anxietate transmisă prin muzică, sunetul respiraţiei din casca de cosmonaut, sunete de tablă, iar eu am redat asta în conceptele ilustraţiilor. Am una sau două compoziţii inspirate din film, dar cel mai mult m-a influenţat în redarea adâncimii imagini. D-asta unele ilustraţii d-ale mele amintesc de tehnici cinematografice cum ar fi mutarea atenţiei în prim-plan sau în plan-secund. Dar conceptele ilustraţiilor, cromatica şi firul epic nu au legatură directă nici cu filmul, nici cu Odiseea Spaţială a lui Arthur C. Clarke.

Foarte multe dintre ilustrații par inspirate din opere de artă celebre, precum sculptura Lupoaicei și Sf. Gheorghe cu Balaurul. De ce ai introdus aceste paralele artistice in odiseea ta?
M-am gândit că aşa îl apropii pe om de trecutul său. Omul capătă motivaţie când i se prezintă scene cu impact precum crearea lui Adam sau lupta lui Sf. Gheorghe cu balaurul. Proiectul e menit sa te facă să-ţi pui întrebări, să-ți aminteşti de fapte şi gânduri de mult uitate, e despre om şi scopul lui în univers. Cât despre artă, am făcut interpretări pentru Crearea lui Adam, Vitruvianul lui da Vinci, Lupoaica cu Romulus si Remus, Sf. Gheorghe şi am ridiculizat alte două lucrări, Placa Pioneer si Discul Voyager.

Între ilustraţiile artistice ai introdus şi text. Care e legatura dintre el şi imagini?
Am parafrazat şi citat din tot ce mi s-a părut că are legătură. Unele dintre ilustraţii au fost lucrate chiar după citatul respectiv. De exemplu, ilustraţia de final prezintă omul în somnul cel de moarte, pe care am legat-o de Nuntă în cer a lui Eliade: „Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are niciun sens…”

De ce este împărţită Odiseea în trei părţi?
Că-i din şirul lui Fibonacci, ha ha. Pentru mine e destul de simplu, mă nasc, mă plimb pe-o sferă turtită, după care sper să mă mai plimb şi în alta parte. E ca o plimbare prin trei camere, pe care încerci să le decorezi frumos. Tocmai de asta nu am prezentat moartea în ultimul capitol, ci l-am intitulat „Destinatii“, unde-i haos si mult violet.

Care e semnificaţia acelui haos?
E haos pentru că nici eu nu ştiu încotro să o apuc. Capitolele astea au fost lucrate după nişte reguli impuse de mine, iar regula pentru capitolu' trei a fost să folosesc cât mai multă linie haotică şi linie frântă. Capitolul acesta e staţia de tren în care te dai jos, că nu ai bilet să mergi mai departe.

Deşi temele şi imaginile sunt destul de clasice, stilul este clar legat de maparea digitală. Care e influenţa digitalului asupra operei tale?
La urma urmei eu sunt un ilustrator digital. Proiectele în tehnici tradiţionale sunt puţine, iar Odiseea aşa trebuia făcută, nu funcţionează altfel. Poate o variantă animată ar fi ajutat, dar ar fi fost prea aproape din punct de vedere tehnic de filmul lui Kubrik. E povestea mea şi a celor ca mine şi asta-i era noastră.

Înțeleg. Până la urmă în viață trebuie să-ți trăiești Odiseea personală. Mersi, Paul.

Urmărește-l pe Paul pe pagina lui de Facebook sau de Behance.

Citește și:

S-a întors Iepurele Mizantrop

Am furat nişte pagini din manualul hoţilor

Prâslea cel Voinic între Tesla, Jung şi Marie Curie