Cine deține drepturile pentru selfie-ul cu maimuța?

Foto via

Aristotel spunea că legea este rațiunea eliberată de pasiune. Dacă legendarul grec ne-ar fi fost luat la bani mărunți, ar fi existat mai puțini oameni revoltați. Această contradicție ne-a determinat să contactăm unul dintre amiciii noștri avocați, pentru a lămuri una dintre cele mai ciudate dispute juridice a timpurilor noastre retarde. A fost de acord să vorbeaască cu noi sub anonimat, pentru că avocații sunt niște fetițe timide.

Dintodeauna maimuțele au avut un comportament neastâmpărat. Courious George, Bonzo, maimuța aia nazistă din Raiders of the lost Ark, și mai nou macacul negru cu crestă din Indonezia care a butonat aparatul fotografului David Slater și și-a tras niște selfie-uri în junglă. În 2011, când pozele au apărut prima oară, au atras un nivel global de atenție ce ar trebuie să ne jeneze pe toți. Rânjetul tâmp al maimuței (drăguț, ce-i drept) a apărut pe toate site-urile din lume și a făcut turul buletinelor de știri naționale. David Slater era fericit. Probabil, făcea o cârcă de bani pe spinarea maimuței și din impresionanta sa abilitate de a captura esența unei vietăți în jungla indoneziană, în 2011. Viața era frumoasă.

Dar Wikimedia, societatea mamă a Wikipedia, nu doar că a uploadat pozele în galeria lor de fotografii ce aparțin domeniului public, dar a și oferit link pentru download al pozei la rezoluție mare. Imaginile au fost uploadate, iar apoi înlăturate de diferiți editori, în urma plângerilor lui Slater de-a lungul anilor, dar în final fotograful s-a decis să acționeze în instanță. „Argumentul lor principal este că  maimuța a făcut poza și ea are drepturi, nu eu. Ce ar trebui să înțeleagă este că judecătorul va decide asta ”, a declarat Slater pentru Telegraph.

Asta e totuși o precizare succintă a poziției Wikimedia. În pagina de discuții a imaginii, unul dintre editorii care au uploadat pozele spune: „Poza a fost făcută de maimuță, care a ridicat camera scăpată de un fotograf ”, în concluzie nu își poate revendica drepturile de autor, iar mai muți utilizatori susțin teoria că aparatul a fost scăpat și furat de maimuțe. Cand Telegraph a abordat subiectul acum trei ani, spuneau  că „macacul a furat camera și și-a făcut pozele”. Dar ieri, în aceeași publicație, într-un nou video, Slater spune: „Voiam acel cadru cu toată fața, dar era posibil doar dacă maimuțele se pozau singure. Și am făcut asta prin montarea unui trepied controlat de la distanță prin telecomandă pe fir. M-am îndepărtat câțiva metri, le-am lăsat să se apropie și să-și vadă reflexia, să se joace cu camera și cu telecomanda, și bingo, s-au pozat singure.”

Își umflă fotograful contribuția la imagini sau maimuța a tras cadrele singură, fără stimulul omului? Contează? Deține Slater drepturile de autor sau locul imaginii este în domeniul public? Tablourile pictate de animale aparțin tuturor? Pentru raspunsuri, am consultat un avocat.

VICE: Adevărat sau fals: În mod normal, persoana care face poza este considerat autorul și are drepturile asupra fotografiei rezultate.
Avocat anomim: În general, este adevarat. Creatorul imaginii este de obicei propietarul drepturilor de autor, dacă nu există o relație contractuală care cedează drepturile unor terți. De exemplu, un anagajat poate ceda fotografia unui anagajator printr-un contract.

David Slater a declarat că „maimuța a apăsat butonul, dar eu am făcut toate pregătirile”,  variantă care ar susține că asistentul fotografului ar putea să revendice drepturile de autor asupra imaginilor la care a  contribuit. Ține argumentul asta?
În mod normal, persoana care apasă butonul deține drepturile, în lipsa unui contract care le cedează unei alte părți. Probail argumentul lui Slater stârnește o discuție despre dacă animalele pot avea drepturi de autor pentru fotografii, potrivit legilor.

Legea drepturilor de autor din Statele Unite precizează că „autorii non-umani“ nu pot deține drepturi de autor. Există un precedent pentru acest caz? De ce ar exista mențiunea asta cu „autori non-umani”.
Nu cred că există un precedent direct legat de legea drepturilor de autor. În alte situații, cum ar fi moștenirile și proprietățile, legea precizează că animalele nu au capcacitatea legală de a deține proprietăți. Așa că, dacă vrei să lași prin testament o proprietate câinelui tău, va trebui să o lași unei persoane care va avea grijă de câinele tău. Dacă aplicăm logica asta în acest caz, se pare că animalele nu pot deține drepturi de autor.

Există vreo mențiune în legea drepturilor de autor, care implică că fotografia aparține propietarului aparatului, în cazul în care nu e clară identitatea sau specia fotografului?
Nu cunosc vreun precedent care sugerează că o fotografie care nu este rezultatul unui om, devine proprietatea deținătorului camerei.

Ar avea Slater un caz mai bun dacă intenționat a determinat animalele să se pozeze, decât dacă animalele s-au pozat singure cu aparatul nesupravegheat?
Nu cred că există vreun precedent legal pentru această situație, dar Slater ar putea argumenta că el a dictat direct acțiunile maimuței, așadar este responsabil pentru realizarea fotografiei și implicit deține drepturile de autor. Iar maimuța a fost instrumentul pentru a realiza acea fotografie.

Aceste imagini sunt realizate în Indonezia. Se supun legilor indoneziene care privesc drepturile de autor?
Dacă un  proces  asupra drepturilor de autor este inițiat de un reclamant, legea relevantă depinde de relațiile inculpatului cu un anume tribunal, de jurisdicția din care face parte, nu de locul unde a fost efectuată fotografia. În acest caz, niciuna din părți nu are vreo legătura cu Indonezia pentru a invoca legile indoneziene.

Dacă Slater câștigă acest caz, are drepturi bănești de la toate publicațiile care au folosit imaginile sub prezumția că aparțineau domeniului public?
Da. Slater va deține drepturile de autor și va putea da în judecată pe toți cei care au utilizat fotografia fără autorizație.

Wikimedia a răspuns cererilor lui Slater: „Pentru a revendica drepturile de autor, fotograful ar fi trebuit să facă contribuții substanțiale imaginii finale și chiar și atunci, ar deține drepturile pentru acele modificări, nu pentru imaginile de bază, așadar aparțin domeniului public.” Cât de substanțiale ar trebui să fie modificările pentru ca altcineva în afara fotografului să revendice dreptul de autor?
Din moment ce creatorul fotografiei deține dreptul de autor, a treia parte ar trebui să adauge ceva original imaginii, care ar modifica considerabil estetica, pentru a revendica dreptul de proprietate pentru elementele originale adăugate. Chiar și așa, celui care contribuie i-ar fi dificil să revendice drepturile, dar ar avea o șansă să sugereze că drepturile de autor sunt comune.

Teoretic, să spunem că cineva ar fi propietarul maimuței. S-ar transfera drepturile de autor propietarului maimuței?
Puțin probabil, deoarece maimuța nu ar avea capacitatea legală pentru a deține drepturi de autor, așadar dintre Slater și maimuță, Slater ar avea șanse mai bune să revendice drepturile de autor.

Toate creațiile animalelor devin bunuri ale domeniului public? De exemplu, o organizație precum Elephant Art Gallery are drepturi de autor și poate profita de pe urma tablourilor pictate de către elefanți?

Nu cred că tribunalele din Statele Unite s-au confruntat cu asemenea probleme. Există o mică diferență între un animal care apasă un buton și camera fotografiaza automat și un elefant care face singur o pictură în nume propriu, pentru că intervine liberul arbitru de partea elefantului. Elephant Art Gallery ar putea invoca că dresorii au învățat elefanții să picteze și că execuția tabloului este o reproducere automată a lucrurilor învățate în timpul dresajului. Astfel, elefanții fac parte din mediul în care și dresorii pictează.

În opinia ta de de jurist, crezi ca Slater are șanse?
A contribuit considerabil la fotografii. Din moment ce maimuța nu poate revendica drepturi de autor asupra imaginilor, deoarece îi lipsește capacitatea legală de a avea un asemenea drept, argumentele lui Slater sunt de luat în considerare.

Prietenul nostru avocat a dorit să vă spunem că acest articol are scop informativ și nu constituie consultanță juridică. Vorbele sale ar trebui luate ca o indicație pentru rezultate viitoare, iar intenția nu este de a crea o relație avocat-client. Orice ar însemna asta.

Slater și Wikipedia nu au răspuns solicitării de a comenta pe marginea subiectului.