FYI.

This story is over 5 years old.

AM LANSAT PRIMUL NUMĂR VICE

Fotografii cu acrobații străzii din Popești Leordeni

Copii ai străzii care fac circ şi o ard pe popice, pe bune, la centrul de zi al Fundaţiei Parada.
17.5.11
Fotografii de Riorio Rio

În poza asta nu sunt prietenii cu care fac circ noaptea când ieșim dărâmați de la club ca niște popice , ci sunt copii ai străzii care fac circ și o ard pe popice, pe bune, la centrul de zi al Fundației Parada. Ba unde mai pui că se duc și-n turnee prin diverse țări, cum ar fi în Cambodgia, unde eu n-am ajuns niciodată plecând de la club. I-am însoțit în timpul stagiunii de iarnă la un spectacol și-am realizat că avem foarte multe-n comun. În principiu, la fel ca ei, am și eu nevoie de un ONG, să mă adune de pe străzi, și de pe ringurile de dans, și să mă-nvețe să ajung, pe monociclu, dacă nu la Berlin, măcar la timp la serviciu.

Circul se ține în comuna Popești Leordeni, organizat de o fundație care nu știm exact cu ce se ocupă, dar am decis toți că face ceva cu tineri. Noi două fete, și ei șapte acrobați ai străzii gata machiați și costumați, ajungem aici într-o dubiță pe care scrie „Un nas roșu împotriva indiferenței". Deși, când ți-e indiferent cât de roșu ai nasul, nu mai poți fi împotriva indiferenței.

Trec pragul locaţiei, am senzaţia că am intrat în club: cuierul garderobă stă să cadă de atâtea haine, iar din camera alăturată - să-i zicem scena unu – se aud chiote. Îmi dau însă repede seama că e eronat, după crucifixul ce atârnă pe perete.

Main act la scena unu este o piesă de teatru despre Iisus. Așa că, până să le vină rândul la performance, toți acrobații se reped la jocurile de la scena 2. După care intră într-o scurtă ședință și încep warm-up-ul.

Ricardo este mezinul grupului. Mixează mingile precum DJ Villalobos paharele: mereu concentrat. Dacă-l întreb de vorbă, este monosilabic, dar zâmbește euforic. Când îl strig Ricky însă, se ambalează puțin și mă trimite din priviri la gară, pentru că doar prietenii din Circoloco îi spun așa. El este și vârful piramidei umane.

Iar de vreun an, Mustafa îl susține și are grijă de el când e high. „Circul e viața mea, e distractiv, e și riscant", îmi spune Mustafa. La fel cred și eu despre clubbing. Iar câteodată devine și greu, deși din exterior nu se vede, mai ales când sunt spectacole în fața a 700 - 800 de oameni.

Gabi este singurul dintre cei șapte care stă într-un apartament, ultima fază de integrare socială. Are buletin, vecini și vine acasă în fiecare noapte, ceea ce eu nu fac. A avut și prietenă, dar acum n-are cașcaval. A avut și job, dar acum caută. E cunoscut ca Instalatorul, pune softuri pe PC, costă 200-300 de lei. L-am întrebat, n-avea Ableton Live.

Marian are 22 de ani și e cu Parada de 17. A terminat școala de asistenți sociali și-acum învață trupa combinații de popice cu acrobație. Aici explică soundtrack-ul spectacolului, depozitat pe mobil. El este liderul de grup și cel care conduce mașina. În fața lui nu mișcă nimeni. Nici măcar noi, după ce ne-a spus că nu-i plac ziariștii. Zici că nimeriserăm greșit la un after.

Liderul deține și actul central al spectacolului: magicianul. Când joacă, Marian își pierde orice urmă de godfather. Toată sala se animă ca atunci când DJ-ul intră cu bass-ul.

Asta nu este valiza din Fear and Loathing in Las Vegas, este trusa de magie a lui Marian, cocoțată pe un geamantan în care stă toată logistica spectacolului: popice, mingi, un monociclu și niște șervețele pentru bebeluși, destinate demachiatului.

Marian 2 este succesorul lui Marian 1. Da, sunt doi. Mi s-a părut că funda lui este cea mai tripantă.

Alin știe să bată la darabană și citește Caragiale, așa că e pe ritm și pe glume. De-asta are mereu niște izbucniri de breakdance, mai ales când vorbește Marian 1.

„Când am văzut popicele am zis aia e, rămân", spune Alin și realizez că la fel am făcut și eu cu circul meu.

Adrian a plecat de-acasă pentru că „nu erau condiții". N-are buletin, deci nu există, deci nu are job, așa că se duce la Parada de luni până vineri, de la 9 la 5. Ascultă „manele și de-astea rock" dar, de fapt, mai mult îi place muzica rock decât manelele.

Adrian nu performează, e cu administrativele: cară, ajută, stă ascuns după cortină și dă next la soundtrack-ul spectacolului de pe un mobil. Timp de 30 de minute, cât durează show-ul, oferă nenumărate gherle: încurcă ordinea pieselor sau le oprește subit. Restul merge brici, iar cei șapte acrobați ies din scenă, epuizați, dar fericiți. I-au ciuruit!

După spectacol primesc cadouri, dar mai ales țigări.

Și se fac poze ca după premieră. Facem și schimb de mail-uri, ceea ce, evident, ne impresionează cel mai mult. În timp ce mi se dictează pe litere, Ricardo, mezinul, face şi el o glumă: „I-aţi dat mă şi parola?".

Pa!

Urmărește VICE pe Facebook