Raport despre droguri: cocaina legală!!!

Mephedrona este un drog  pe care-l poți cumpăra de pe internet și care a fost descris ca fiind undeva între cocaină și MDMA. Nu a fost încă declarat ilegal, iar șase grame costă doar 60 de lire. Unul dintre cititorii noștri a tras și s-a comportat puțin ca Bender. Interviul de mai jos a fost dat la două zile după ce a luat prima linie și la trei ore după ce au intervenit halucinațiile și atacurile de panică.

VICE: De unde ai cumpărat-o?

Tipul care a tras: Un site ca un fel de versiune online a acelor standuri de la festivaluri, care vând pălării de vrăjitor, și poppers, și bețe fluorescente de luminat în întuneric. Şase grame au costat 60 de lire, au venit într-o pungă mare și arătau ok. Nu arătau deloc rău.

Cum este, în comparație cu heroina?

Îți înțeapă nasul destul de nasol. Și e destul de densă, deci se blochează acolo sus. Deci când vorbești cu oamenii, sună ca Ringo. Ceea ce nu e ok, pentru că eu am vorbit mult.

Deci e ca și cocaina. Devii anxios și vorbești prea mult?

Cumva, dar nu chiar. Calitățile halucinogene sunt slabe. M-a făcut să-mi dau ochii peste cap, lucrurile au devenit confuze. Pleoapele au început să-mi fluture și m-am trezit că mă holbez la lucruri, vedeam cum ies din ele valuri de căldură. Dar nu era intensitatea halucinațiilor de pe pill sau MDMA. Ultima dată când am luat MDMA am făcut un cucui de toată frumusețea și m-am topit într-o băltoacă. A trebuit să vină prietena mea să mă ia de acolo.

Unde erai când ai luat mephedrona?

A fost un stil clasic de a lua droguri, o porcărie de fashion party cu băutură gratis şi o grămadă de oameni enervanţi.

Tare. Şi o ardeai pe-acolo vorbind ca Ringo şi holbându-te la valuri de căldură.

Da, şi dădeam prafuri la toată lumea pe care o cunoşteam, iar pentru că eram în prima oră de high le spuneam cât de bună e. Acum când mă gândesc, mi-e ruşine.

Ouch.

Da, dar asta a fost partea bună a experienţei.

Care a fost partea rea?

M-a lăsat cam după o oră de la prima linie. M-am trezit că ajung în tot felul de locuri, în case ale unor persoane la care de obicei nu m-aş duce, numai pentru că avem chestia asta în buzunar şi mă simţeam obligat să le ofer şi oamenilor pe care nu-i mai cunoscusem niciodată şi, desigur, să iau cât mai mult posibil.

Cât din cele şase grame ai reuşit să tragi?

Toate. Mai luam o linie, mai tuşeam, mai vorbeam ca Ringo. După care am făcut chestia aia când bei orice are o dâră de alcool. Am atins pahare începute de alcopop (n.r.: băutură slab alcolizată, mai mult citronadă), vin roşu şi alb combinate într-o halbă, apoi vodcă şi limonadă caldă şi dietetică dintr-un pahar de plastic. De asemenea, îmi aduc aminte că am sorbit puţin wiskey dintr-o sticlă ce avea şi nişte scrum de ţigară.

Mmmm.

Până a doua zi la şase dimineaţa am luat toat toate cele şase grame. Plus un gram de cocaină ilegală care, în comparaţie cu cea legală, a fost nemaipomenită.

Cum v-aţi simţit tu şi nasul tău, a doua zi?

Foarte, foarte nasol. Era clasicul mix de tristeţe şi teamă, dar mă simţeam şi mai ieftin, şi mai murdar decât m-aş fi simţit dacă aş fi tras cocaina corectă. Cred că ăsta e preţul pe care-l plăteşti pentru coca: un simţ rarefiat de depresie suicidală şi de ruşine. Erau încă o gramadă de lucruri înghesuite acolo, amestecate într-un haos de mizerie şi durere de urechi, nas şi gât. Mă doare gura de mor.

Trebuie să spun că nu sună atât de rău.

De asemenea, a fost şi o manie total paralizantă. Mă simţeam complet nebun. Îmi aduc amintă că stăteam în picioare, în sufragerie, mă holbam la jaluzelele de la ferestre, trăgeam cu ochiul printre ele. Tot pe acolo intrau valuri de căldură. Eram îngrozit de fiecare maşină care trecea. Fiecare suna ca şi cum ar fi fost un grup de oameni ce veneau să mă viziteze şi să-mi spună de toate lucrurile rele pe care le-am făcut în viaţă sau să mă omoare sau mai ştiu eu ce.

Eek.

Să fii de unul singur într-o casă goală intensifică toate lucrurile rele. Şi a devenit şi mai rău când am căutat pe Wikipedia despre substanţă. Erau toate chestiile plictisitoare despre diferiţi compuşi ştiinţifici din care e făcută, dar ceea ce într-adevăr mi s-a lipit de creier a fost mica secţiune intitulată „MOARTE”, care conţinea chestii precum „Vineri, 18 decembrie, tânăra de 18 ani şi prietenii săi au luat substanţa în combinaţie cu cannabis. La puţin timp, a fost chemată la Bandhagen o ambulanţă, pentru că fata a intrat în convulsii, iar faţa ei a devenit albastră.”

Un fel de hai să ne imaginăm cum ar fi să mori şi să fii lăsat acolo arătând ca un ştrumf axfisiat. Ce efect a avut Wikipedia asupra ta?

Panică, regret, ruşine, teamă. Am sudat ţigările. De obicei nu fumez. Exista acolo puţină frică de moarte, dar tristeţea era atât de intensă, încât frica nu mai conta.

Ce ai învăţat din experienţa cu mephedrona?

De fapt, nu m-am mai atins de droguri de mai multe luni, pentru că acum câţiva ani am avut nişte mici probleme cu nişte chestii. Şi cred că datul ăsta în cap cu şapte grame a fost o modalitate de a-mi aduce aminte cât de gri este lumea băuturii gratuite, energizantelor de rahat şi oamenilor nasoi. Oricum, este unul dintre motivele pentru care am devenit dependent în primă instanţă. Nu mă mai întorc acolo niciodată. Asta este scuza mea. Acum pot să mă duc acasă?

Traducere: Mara David