Am întrebat un expert dacă virusul Ebola o să ne omoare pe toți

Medicii din Guineea transportă un cadavru. Foto via European Commission DG ECHO

Deja avem un ritual planetar: odată la câțiva ani, ne apucă paranoia că o nouă boală letală din Africa sau Asia de Sud-Est se va răspândi și pe continentele noastre. Acum zece ani, eram îngroziți de SARS, după alți câțiva ani, ne făceam griji să nu murim de gripă aviară.

Cea mai recentă paranoia e de fapt una veche: virusul Ebola, care a fost identificat prima oară după ce o febră misterioasă s-a răspândit în tot Zairul (care între timp a fost rebotezat Republica Democrată Congo) în 1976. Richard Preston a introdus spectrul Ebola în lumea occidentală cu un articol în New Yorker în 1992 pe care l-a extins și l-a transformat într-un thriller non-fiction intitulat The Hot Zone. Cartea, la rândul ei, a fost o inspirație pentru filmul Outbreak din anii '90 – deși eu prefer filmul lui Steven Soderbergh din 2011, Contagion, care are o abordare mai puțin senzaționalistă a aceleiași teme.

Victimele virusului Ebola sângerează de obicei pe nas, ochi și gură și suferă și alte simptome mai puțin bizare, cum ar fi starea de greață și vomă. Epidemia actuală e cea mai mare din istorie – deja a ucis 700 de persoane în țările vest-africane precum Guineea, Liberia, Nigeria și Sierra Leone. La toată drama s-a adăugat moartea doctorului expert în Ebola din Sierra Leone și vestea că un american a călătorit în Nigeria, unde s-a îmbolnăvit și a murit. Marea Britanie și Hong Kong-ul i-au băgat în carantină pe pasagerii care vin din regiunea problematică și tot mai mulți asistenți medicali au început să plece de pe coasta vest-africană. Chiar și în România a fost un suspect de Ebola, un tânăr sosit de la muncă din Nigeria, care prezenta aceleași simptome ca boala. Așa că problema începe să capete proporții globale.

Ca să aflu dacă Ebola o să ajungă la noi, am sunat-o pe doamna doctor Diane Griffin, șefa departamentului de Microbiologie Moleculară și Imunologie la Universitatea de Sănătate Publică Johns Hopkins.

VICE: Cum arată virusul Ebola?
Dr. Diane Griffin: Oamenii se îmbolnăvesc rapid, vomită, au diaree, hemoragie – e o febră hemoragică. Nu știu dacă ai putea alege din mai mulți oameni cu boli diferite care suferă de Ebola. Nimeni n-a putut să-și dea seama cum s-a infectat prima persoană.

Care e rata de mortalitate?
Tulpina care a cauzat epidemia actuală din Zair e Ebola Zaire, una dintre tulpinile originale. Rata de mortalitate a tulpinilor variază, dar aceasta are rata de 70 de procente.

Numărul morților are legătură sau nu cu starea medicinei și a infrastructurii din țara unde izbucnește virusul?
Nu știm asta, pentru că toate epidemiile acestea izbucnesc în Africa. Una dintre primele epidemii a început într-un spital de misionari unde lucrau călugărițe belgiene și singurul mod în care a aflat despre lumea occidentală a fost când călugărițele au fost evacuate în Belgia. Dar tot au murit la aceeași rată odată ce au ajuns acolo. E un exemplu care dovedește că lumea occidentală nu știe de aceste probleme și nu-i pasă de ele până când nu sunt afectați de ele și cetățenii ei.

Cum se răspândește virusul Ebola?
Spre deosebire de alte infecții care ne îngrijorează, se răspândește prin contact apropiat între persoana infectată și cea neinfectată. Originea virusului sunt liliecii și boala s-a transmis la oameni din greșeală. Se răspândește prin spitale și orice alt loc unde sunt tratați pacienții. Cel mai dificil de controlat sunt situațiile în care pacienții sunt tratați acasă de către familiile lor. Se răspândește în toată familia. Mulți medici din Africa de Vest sunt înspăimântați și nu vin la lucru. E foarte greu să-ți iei toate precauțiile necesare, să lucrezi cu halat, mască și mănuți pe care să le schimbi tot timpul.

De ce e diferită această epidemie?

S-a răspândit foarte ușor – de obicei sunt mai localizate – și a fost foarte greu de controlat. Singurul mod de a stopa răspândirea virusului e izolarea pacienților și crearea unui mecanism de bariere ca oamenii neinfectați să nu intre în contact cu bolnavii. Doctorii americani care lucrează în aceste zone se infectează foarte rar, dar totuși, orice caz de acest gen ajunge imediat în presa din afara Africii și panichează restul populației.

Cam pervers.
Așa e. Sunt sute de cazuri, iar epidemia durează de luni întregi, dar deodată, în ultimele două zile, oamenii au aflat de ea din două motive: s-au infectat niște americani și o persoană care a călătorit în Nigeria, așa că acum toate țările care au aeroport își fac griji. Am auzit zvonuri că au început să scaneze oamenii care părăsesc zona ca să se asigure că nu-i vor îmbolnăvi pe alți pasageri în avion. Asta e o precauție rezonabilă care ar putea stopa răspândirea virusului. Țările care au avioane care vin din zona respectivă ar putea testa toți pasagerii care coboară din avion ca să le depisteze eventuale simptome de febră și să stabilească dacă sunt sau nu infectați.

Crezi că personalul medical ar reacționa în același mod la o izbucnire a epidemiei de Ebola aici?
Cred că ar fi o problemă mult mai mică în Statele Unite și în multe alte țări în care personalul medical înțelege mai bine atât precauțiile care trebuie luate cât și modul în care se transmite infecția. Dar asistenții medicali din aceste zone rurale nu sunt foarte bine pregătiți și când văd că le mor rudele și vecinii, se panichează.

Ce fel de precauții ar trebui să-și ia oamenii din afara Africii de Vest? Ar trebui să-și schimbe planurile de călătorie?
Nu cred, pentru că turiștii sau oamenii de afaceri nu vor intra în contact cu oamenii bolnavi – deși au exixtat cazuri izolate de îmbolnăvire și în orașe. Dacă mergi acolo ca să-ți oferi ajutorul într-un spital, atunci ar trebui să știi foarte bine în ce te bagi.

Am impresia că eviți pe cât posibil să declanșezi o situație de panică. E din cauza eticii profesionale?
Dacă aș fi panicată, ți-aș spune. Dar nu cred că e cazul. Avem motive de îngrijorare și trebuie să fim prudenți. Una dintre probleme e că Africa de Vest nu a avut experiențe serioase cu Ebola până acum, în timp ce Uganda și alte țări au trecut prin multe epidemii și deja au experiență în domeniu.

Urmăriți-l pe Matt Taylor pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia