De ce România este cel mai mişto loc din lume

Ştii engleză, pentru că nu se dublează serialele.

|
30 aprilie 2015, 1:32pm

Îţi zic din start că n-o să găseşti aici niciun naţionalism cretinoid legat de Simona Halep, de tăbliţe dacice, de piramida holografică din munţii Ceahlău, de ăia zece olimpici la matematică din ţară sau de faptul ca suntem una din alea o sută de ţări care au impresia c-au inventat pixul şi avionul.

Nu mi se pare nimic în neregulă să-ţi placă locul din care vii, dar se strică lucrurile când îi flegmezi pe alţii doar pentru că nu le place la fel de mult, dintr-un simţ stupid de mândrie. Pe de altă parte, e normal să treci printr-o fază de-asta de furie naţionalistă, când eşti puştan şi ai juma' de neuron în cap. În copilărie, şi eu eram genul care se urca pe schelele de la platformele televiziunilor, ca să vadă mai bine parada de 1 Decembrie, de pe Kiseleff. Dar m-am lăsat rapid de sporturile astea de epatare a patriotismului, după ce mi-au furat unii tricolorul cât m-am dus la budă într-o cârciumă, tot de Ziua Naţională.

Imediat după faza asta am trecut, ca orice tânăr român, prin faza de ură intensivă faţă de ţară şi de popor, pe care le vedeam ca responsabile pentru problemele mele. Ceea ce era şi este o idioţenie. Apoi am ajuns la vârsta aia în care vine momentul să laşi melodrama la uşă, să nu te mai crezi cel mai deştept, să nu te mai cerţi cu toţi idioţii înfometaţi de contact uman de pe internet şi să priveşti pragmatic locul în care te-ai născut.



Suntem în lumea a doua şi asta e-n regulă

Serios, pe cât de complexaţi suntem ca popor, că nu avem autonomia englezilor, educaţia francezilor sau pistele de bicicletă ale danezilor, chiar avem scuza asta cu lumea a doua. Între lumea întâi (Occidentul) şi lumea a treia (Africa, America Centrală şi Latină), exista lumea a doua (ţările aflate sub URSS sau China), acum mai bine de 50 de ani, când se făceau împărţelile astea cretine. Toate ţările din spaţiul ăsta au rămas cu sechele după perioada sovietică. În Germania, toată jumătatea estică a ţării a fost multă vreme în lumea a doua şi a rămas şi-n zilele noastre cu economia mai neperformantă şi şomajul dublu faţă de jumătatea din Vest. Este normal ca o ţară precum România, care oricum n-a fost niciodată atât de bogată sau evoluată în perioada interbelică pe cât mănâncă rahat nostalgicii, s-o ducă mai prost. Nu zic că e bine să ne complacem cu asta sau să nu evoluăm, dar nici nu ar trebui să ne așteptăm să se petreacă peste noapte.

Internetul merge blană, chit că nu-l folosim prea mulţi

Fotografie de Miron Ghiu

România se află în top zece, în lume, la viteza maximă a internetului. E adevărat, tot în România, doar jumătate din populaţie are acces la internet, dar şi-n zonele rurale din America tragi chestii cu viteze de dial-up. La prima vedere, motivul pentru care ne merge atât de bine e că reţeaua de la noi e mai nouă ca aia din State, dar, conform Uniunii Internaţionale a Comunicaţiilor, un factor foarte important la noi au fost reţelele de cartier. Aparent, faptul că orice Gheorghe putea să-şi tragă cablu prin bloc şi să-l lege de stâlpii din zonă, fără să-l întrebe nimeni de sănătate, a dus la superfibra optică din prezent. Deci, data viitoare când încerci să faci o poză artsy cu mobilul şi te plângi că-s mănunchiuri de cabluri peste tot care-ţi strică imaginea, aminteşte-ţi că datorită cablurilor ălora ţi se încarcă totul blană.

Piratăm enorm, dar asta ne ajută să evoluăm

Fotografie de Sinatra via Flickr

Partidele Piraţilor au din ce în ce mai mult succes în state precum Islanda sau Suedia. Chiar şi cel din România, care teoretic nu e partid încă, a avut un succes la Curtea Constituţională legat de legea înfiinţării partidelor, care a fost declarată neconstituţională. Aceste partide susţin ideea c-ar trebui să împărţim toate informaţiile culturale disponibile, de la filme, la literatură. Asta înseamnă o mare ţeapă pentru producători şi autori, dar înseamnă şi un acces liber la cultură pentru ţări mai sărace precum România. Faptul că descărcăm aceleaşi filme, seriale şi ebookuri, imediat cum sunt produse în SUA sau Europa, ne leagă mai mult de restul popoarelor din lume, ne ajută să avem o cultură comună, deci ne ajută să relaţionăm şi să funcţionăm în alte părţi ale lumii civilizate. Ăsta e un lucru bun, oricât de ilegal ar fi.

Aproape nimeni nu moare împuşcat

De pe Facebookul fraților Corduneanu

Serios, eu nu cred că am auzit de o ţară atât de sigură sau atât de banală în violenţa ei, precum România. Nu auzi niciodată focuri de armă aici, toţi mafioţii noştri nu prea depăşesc stadiul de cuţite, săbii şi bătăi, orice ai fi văzut tu în Umbre. Sigur, ştirile de la ora cinci sunt pline de morţi şi tot felul de foşti CAPişti beţi care-şi omoară nevestele prin Moldova, dar dacă iei statisticile Eurostat, vezi că stăm destul de bine. În 2012, au fost aproape la fel de multe omucideri în România precum în Belgia, Norvegia şi ceva mai puţine decât în Spania. Când birourile VICE din jurul lumii au făcut ghiduri turistice pentru fiecare capitală din Europa, România a ieşit singurul stat în care nu rişti să te împuşte dealerii din Centru pe stradă. Eu pun acest lucru atât pe regimul armelor şi muniţiilor, care e destul de strict la noi, cât şi pe faptul că noi aplică mantra aia autohtonă de „merge ş-aşa", deci şi interlopii sunt o glumă aici, ceea ce e minunat.

Nu se dubleaza filmele şi serialele, deci toţi ştim engleză

Una din chestiile care m-a surprins cel mai tare, când am avut prima dată canale străine pe cablu, e că se dublează tot, de la cel mai banal desen animat, la cel mai intraductibil film de artă. Şi nu vorbesc de ţări precum Ungaria sau Bulgaria, ci de Germania şi Franţa. Cei din urmă au şi o politică de stat în care te obligă să ai cât mai mult conţinut francez, deci la ei nici nu prea ai de ales. Eu am învăţat engleză de la Cartoon Network atât de bine, că ai mei aveau problemă la grădiniţă că refuzam să reţin chestii în Română. Şi, cum lucrez la o revistă americană unde traduc mult dintr-o parte în alta, nu pot să zic că-mi pare rău. Mereu auzi străini care spun ce bine vorbesc românii engleza şi naţionaliştii se grăbesc să laude şcolile româneşti pentru asta, dar mănâncă rahat. Faptul că tu auzi de mic numai engleză peste tot este motivul pentru care înveţi atât de bine limba, că la şcoală înveţi doar gramatică.

Există tot felul de industrii mai mici sau mai mari despre care nu prea se vorbeşte

Fotografie de Ștefan Munteanu

Dacă zici cuvântul „industrie", toţi nostalgicii ceauşişti o să-ţi spună de ce bine mergea industria minieră, de câte fabrici sovietice superbe de rulmenţi avea România şi cum produceam porţelan sau alte tâmpenii care se cumpără mult mai ieftin din China. Puţini o să-ţi vorbească de industriile noi care merg relativ bine în România. De exemplu, nu cred că ştii de orăşelul Jibou, unde am dat de o fabrică japoneză de volane, numită Takata. Ăia produc volane pentru Audi, BMW, Chrysler, Daimler, Ford, Fuji Heavy, Industries, GM, Honda, Hyundai, Mazda, Mitsubishi Motors, Nissan, Toyota, VW. Ştiu, sună penibil faţă de miturile alea comuniste cu producţie masivă de cărbuni, tractoare şi alte căcaturi, dar e vorba de nişte produse care se caută pe bune pe piaţa internațională, faţă de toate porcăriile inutile pe care le făceam în România, că aşa i se năzărise lui Ceauşescu. Pe lângă ele, ai o fabrică de cauciucuri în Zalău, o fabrică de frigidere de succes în Găeşti şi multe multe altele peste care n-am dat eu din greşeală, când mă plimbam telelu prin ţară. Asta ca să nu mai vorbesc de fabricile de armament de la noi care scot bani grei de la tot felul de ţări din lumea a treia, dar şi de la aliaţi NATO. Şi la producţia de maşini stăteam destul de bine, eram locul opt în Europa, dar a cam luat-o în jos treaba de când nu le-a făcut Ponta autostrada promisă.

Plecăm capul, apoi facem tot ca noi şi întoarcem armele

Fotografie de Vlad Brăteanu

Noi avem o istorie lungă de plecare a capului. În ciuda câtorva curajoşi care s-au dus să lupte în munţi de nebuni, românii mereu au ştiut când să se predea în faţa unui duşman mai puternic. Hai să nu ne îmbătăm cu apă rece, Vlad Ţepeş a venit să domnească în România cu acordul turcilor. A plecat de la curtea otomană, după ce s-a înţeles cu sultanul. Dar, ca un adevărat predecesor de român ce era, a domnit în Ţara Românească tot cum a vrut el, în ciuda înţelegerilor. Şi totuşi a fost o situaţie mai tolerabilă, decât în alte ţări balcanice precum Serbia, unde turcii aproape au desfiinţat creştinismul cu totul. Apoi, când i-a convenit, a întors armele şi s-a dat cu maghiarii. Această buclă se repetă de-a lungul istoriei noastre. De-asta şi fascismul la noi a fost nasol, dar nu chiar atât de nasol ca-n alte părţi, că tot am făcut ce-am vrut noi şi n-am avut un Holocaust la fel de brutal ca alte state din Axă. Apoi am întors armele, am trecut la comunism, am făcut ca ei, dar apoi iar ne-am sucit şi-am făcut ca noi. De-asta regimul nostru comunist a fost atât de ateu, încât a conectat mânăstirile la reţeaua de curent electric. Bucla asta ne-a menţinut cumva în viaţă, deşi am fost mereu înconjuraţi de state mai puternice. Deci, poate cel mai frumos lucru la ţara asta, în ciuda tuturor rahaturilor, a furturilor şi a trădărilor este că ştim mereu ce să facem ca să supravieţuim. Şi, dacă se poate, s-o facem cât mai comod posibil, ceea ce-mi convine.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește mai multe despre România:
Povestea cavalerului fără cap care bântuie România
În pușcăriile din România se bea apă filtrată prin șervețele umede
Fost comisar al Gărzii Financiare: „În România se fură anual miliarde de euro cu sprijinul politicienilor"

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE