Publicitate
jocuri video

Un budist totalitar a învins jocul Sim City

Oraşul este sub o dictatură perfectă care va ține 50 de mii de ani.

de Mike Sterry
17 Martie 2015, 8:31am

Tot ce mai ţin minte de când aveam 12 ani şi eram în şcoala generală e ora de tehnologie. Asta pentru că atunci stăteam câte doi la un calculator şi ne jucam primul Sim City, probabil ca să luăm o pauză de o oră pe zi de la bătăi.

Atunci a fost prima dată când am jucat Sim City. Mai târziu, mi-am cumpărat primul calculator și aveam Sim City 2000 pe el. M-am prostit cu el timp de vreo săptămână, până când mi-am dat seama că preferam să împușc naziști în Spear of Destiny, decât să construiesc zece kilometri pătrați de canalizare pentru niște cetățeni tăcuți.

Dar asta nu i se aplică lui Vincent Oscala. Vincent a făcut ecuaţii şi a lucrat pe hârtie milimetrică vreo patru ani ca să construiască un iad totalitar în Sim City, denumit Magnasanti. Acolo a adunat o populație de șase milioane de locuitori și pretinde că a învins un joc pe care nu ai cum să îl termini. Uită-te la asta și sperie-te:

Am văzut clipul ăsta acum vreo lună, dar numai de curând am reușit să dau de Vincent pe Facebook. Are 22 de ani, e student la arhitectură și locuiește în Filipine. M-am simțit un pic mai bine după ce am descoperit că e doar un tip obișnuit, nu un fel de Krang din Țestoasele Ninja.

Vice: Cred că reacția naturală a majorității celor care ți-au vizionat clipul ar fi respect, urmat de frică.
Vincent: Sunt de acord. Asta a fost și parte din intenția clipului pentru cei care cunosc și iubesc jocul.

Presupun că te-ai distrat cât ai construit și devoltat Magnasanti, dar abordarea ta dezvăluie că nu mai tratezi Sim City doar ca pe un joc.
Pentru mine, Sim City 3000, este mai mult decât un joc. A devenit un instrument sau un mediu pentru exprimare artistică. În timp ce majoritatea jocurilor din ziua de azi se axează mai mult pe distrus și pe ucis alți jucători, Sim City îți permite să îți folosești imaginația, să creezi și să te exprimi. Mulți spun „Eh, e doar un joc!" Dar se înșală.

Se pare că filmul Koyaanisqatsi al lui Godfrey Reggio a fost o importantă sursă de inspirație pentru tine.
Într-adevăr, l-am văzut prima dată în 2006. Filmul prezintă lumea într-o perspectivă pe care nu o luasem în considerare până atunci și m-a captivat. Secvenţele din el m-au ajutat să îmi exprim progresia gândurilor și aşa am ajuns să creez aceste orașe în SimCity 3000. Aș fi putut probabil să fac ceva similar, să prezint înregimentarea și brutalitatea incredibilă a societății noastre printr-o serie de desene pe pânză sau prin câteva modele arhitecturale hidoase. Dar nu ar fi fost la fel ca realizarea acestei distopii în joc, pentru că am dorit să prezint ambițiile extraordinar de bolnave și egoiste ale dictatorilor politici, elitelor de la conducere și ale arhitecților, urbaniștilor și inginerilor sociali care sunt de-a dreptul nebuni.

Un citat dintr-o postare de a ta pe Facebook spune: „Sclavul economic nu realizează niciodată că este ținut într-o cușcă, se plimbă în cercuri împreună cu alte câteva milioane ca el." Crezi că asta ar fi o descriere pe scurt a vieții cetățenilor din Magnasanti? (Apropo, ar trebui să îți faci pagina de Facebook privată.)
Exact. Practic, nimeni nu iese și nu intră în oraș. Creșterea populației stagnează. Cetățenii nu au nevoie să călătorească prea departe, pentru că locul lor de muncă e foarte aproape. De fapt, nici măcar nu trebuie să își părăsească cartierul. Peste tot e la fel, oriunde ar merge.

Dureros.
Există o sumedenie de probleme în oraș ascunse sub iluzia ordinii și a măreției. Poluarea sufocantă a aerului, rata mare a șomerilor, lipsa unităților de pompieri, a școlilor și a spitalelor, stilul de viață regimentat, ăsta e prețul pe care locuitorii trebuie să îl plătească pentru că locuiesc în orașul cu cea mai mare populație. E un țel destul de bolnav și nenatural. Ironia face că locuitorii tolerează aceste lucruri. Nu fac rebeliuni, nu încep revoluții și nu provoacă haos social. Nimeni nu ia în considerare provocarea sistemului prin mijloace de forță din moment ce poliția de stat hiper eficientă îi pune la punct. Toți au fost prostiți, îmbolnăviți, înrobiți și controlați mental astfel încât sistemul să funcționeze timp de mii de ani. 50 de mii ca să fim mai exacți. Toți sunt prizonieri în spațiu și timp.

De ce a durat un an și jumătate doar să elaborezi teoria în spatele orașului Magnasanti?
În faza de planificare am fost ocupat și cu construirea altor orașe mari, care au pus bazele teoriei pentru Magnasanti. Am pus în practică noile metode de dezvoltare, doar după ce le-am testat, ca să verific ideile și mi-am luat notițe cu fiecare experiment nou. Pe lângă asta, a trebuit să experimentez ca să aflu dacă există modalități mai bune de a rezolva o problemă. Construcția orașelor și experiementele necesită timp pentru a obține rezultatele dorite. În plus, mai aveam și alte lucruri de făcut și lucram doar în timpul meu liber, deci progresul a fost treptat. Nu am lucrat 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an.

Ai menționat că Magnasanti este proiectat după Bhavacakra, Roata Vieții și a Morții la budiști. Ești un practicant al budismului?
Am fost. Roata Vieții, cunoscută și ca Roata Timpului sau Roata Istoriei, se întâlnește în numeroase religii, filosofii și culturi care au considerat timpul ca ceva cyclic, format din mai multe epoci care se repetă. Sunt fascinat, în special, de geometria sacră. Simetria orașului folosește o versiune modificată a simbolului pentru a reprezenta intenția sinistră de înrobire a tuturor cetățenilor pentru totdeauna. Dar în ce privește credința mea, astăzi mă consider un simplu liber cugetător.

Joci și altceva în afară de Sim City? Mi-e groază să îmi imaginez ce ai face cu o familie din The Sims.
Când eram școlar obișnuiam să joc Populous, Age of Empires și câteva MMORPG-uri ca Galactic Conquest. Cât despre The Sims, mi-a plăcut și ăla, deși simşii de obicei o iau razna și mor grotesc în mâinile mele, după câteva minute. Nu mai joc nimic de genul ăsta. Nu prea le mai văd rostul.

Dacă e să ne luăm dupa statisticile referitoare la Magnasanti, niciun cetățean nu trece de vârsta de 50 de ani.
Sănătatea locuitorilor nu a fost o prioritate pentru obiectivul meu principal. Aș fi putut să decretez câteva ordonanțe care să favorizeze sănătatea şi să crească speranța de viață, dar am decis să nu fac asta din motive practice. Se observă că dacă te concentrezi pe un singur obiectiv s-ar putea să fii nevoit să sacrifici alte elemente mai importante. În mod similar, (în lumea reală) dacă maximizarea profiturilor este obiectivul nostru absolut, nu reușim să luăm în considerare consecințele sociale și de mediu.

Mai vrei să adaugi ceva?
În caz că e cineva curios, nu sunt autist, savant și nici nu sufăr de tulburare obsesiv compulsivă sau de vreo altă boală mentală.

OK, mersi.

Traducere: Adrian Puha

Urmărește VICE pe Facebook

Citeşte mai multe despre jocuri:
Cum să te îmbogăţeşti jucându-te pe calculator
Armele din jocuri video sunt complet greşite
Simulator de sex cu Mohamed 2015