Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Chestii

O revistă urbană despre ortodoxie

De revista Orthograffiti, o publicaţie care combină ortodoxia cu graffiti, am aflat când eram mahmură.

de Iris Opris
08 Februarie 2012, 1:00pm

De revista Orthograffiti, o publicație care combină ortodoxia cu graffiti, am aflat când eram mahmură. Mi se părea c-am visat sau că n-am înțeles bine despre ce se vorbea. Apoi am dat un search pe net și-am realizat că nu, n-am tripat, am înțeles bine. Nu e niciun fel de secret că în 2011 religia, o materie care în România este băgată pe gât elevilor în detrimentul orelor de biologie, este exact cursul ăla hilar în timpul căreia îți asculți talentul de a lua peste picior tot ce poate fi luat peste picior în lumea asta.

Undeva, există o echipă inimoasă de oameni școliți într-ale celor sfinte și din elevi cuminți și ascultători care vor să explice că ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca job description să te chinuie în mod special pe tine. Ei cred ca pe cât este ortodoxia de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti. Iar pentru că mentalitatea Bravo, Cool Girl, Popcorn sau Playboy nu reprezintă aspirațiile de viață ale tuturor tinerilor, ei au creat această revistă, care se dorește a fi o punte între ortodoxie și modernitate, în egală măsură în opoziție și la egalitate cu graffitiul. Ea există din 2008, sub directa protecție a primului sfânt care nu a fost martir, Martin de Tours, și are o arie de distribuție solidă. O găsiți prin școli și pangare ale bisericilor, dar și librării de profil, cum ar fi Sophia, în București.

Articolele, în general, nu se învârt în jurul unei teme dedicate fiecărui număr, deși răzbate uneori o oarecare aplecare spre o tematică anume. Singurul numar care s-a învârtit vreodată asupra unui singur subiect a fost cel dedicat rock-ului, cu bunele și relele lui (pentru că și rockerii pot fi vindecați). Altfel, prin paginile revistei, pe lângă articole din care înveți că devastatoatoarele efecte ale evoluționismului pot duce la fenomene de genul Hitler, că fericirea nu vine de la piercinguri și tatuaje, iar consumul de carne predispune la agresivitate se mai afla și articole utile, ca de exemplu cel care-ți povestește că noi, oamenii, bem Cola ca să ne îngrășăm, ca să ne cadă dinții, ca să facem diabet, ca să avem puțină energie și ca într-un final, să facem cancer. Pentru a avea un appeal egal atât în fața tinerilor cuminți, cât și în cea a rebelilor și teribiliștilor, există rubrici fixe, de genul răspundem cititorilor, în care superstaruri ale creștinismului din România precum maica Siluana sau Dumitru Staniloae împărtășesc în detaliu și pe înțelesul tuturor cum să faci să te întorci la cele drepte și să-ți găsești calea.

Laurențiu Dumitru, editorul coordonator al revistei povestește că s-a creat o comunitate în jurul publicației, mai ales de când s-a înființat și o asociație care poartă numele revistei Ortograffiti, prin care desfășoara diverse activități în folosul tinerilor. Pe Facebook au vreo 1.500 de like-uri, iar blogul aferent are și el cititori constanți. În curând speră ca distribuția să se întindă și prin Inmedio sau rețele similare, așa că am ținut să-l întreb pe Laurențiu câte ceva despre această nouă revistă care s-ar putea afla în centrul vieților noastre urbane, la toate vârstele dar mai ales între 9 și 99 de ani.

VICE: Care este legătura dintre graffiti și ortodoxie?

Laurentiu Dumitru: „Ortho” – înseamnă drept sau corect, iar „graffiti” – a zgâria – derivă din grecescul γραφειν (graphein) care înseamnă „a scrie”. Orthograffiti înseamnă „scriere dreaptă”, „scriere corectă”. Graffiti-ul, ca metodă de exprimare prin „mâzgălire” pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaţii, drept vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea şi markerele permanente deranjează lumea, ci şi cuvântul ortodox scris. Asta ar fi deci legătura între graffiti și Ortodoxie, ambele deranjează!

Ce-i drept nu prea am văzut foarte mult graffiti în paginile revistei. Voi ce înțelegeți prin graffiti?

Am avut imagini reprezentând graffiti-uri pe câteva coperți ale revistei, dar și în interiorul ei, în special. Cred că aproape jumătate din imaginile revistei sunt graffiti-uri clasice sau stencil graffiti-uri. Am avut chiar și un concurs adresat cititorilor noștri grafferi.

Description: http://viceland-assets-cdn.vice.com/blogs/ro/wp-includes/js/tinymce/plugins/wordpress/img/trans.gif

Elevii de liceu nu prea mai citesc, lucru care s-a văzut și în rezultatele de la Bac de anul acesta. Cum reacționează la Orthograffiti?

Într-adevăr, se citește mai puțin ca-n alte vremuri. Dar nu putem generaliza, peste tot sunt tineri dornici să se informeze corect și să afle răspunsuri la frământările lor. E mai mult o chestiune de încredere, suntem pentru mulți o sursă de informare credibilă, pentru că facem trimitere la valorile din veac ale Bisericii, la cuvântul Evangheliei, tradus pre limba lor.

Crezi că scoaterea evoluționismului din materia de studiu din liceu e un lucru bun?

Nu neapărat. Dar mi-așdori să fie prezentat onest, ca pe o teorie, nu ca pe un adevăr de netăgăduit. Așa cum mi-așdori să fie prezentat în paralel și creaționismul științific care poate să facă trimitere la adevărurile credinței, dar nu musai.

De fapt, ce crezi că îi strică pe tinerii români din ziua de astăzi?

În timp ce ei caută să se dumirească ce-i cu viața asta clădindu-și rosturi, vise și încredințări lăuntrice, noi, maturii, îi stricăm de fiecare dată când le punem înainte tot felul de nimicuri sau nu luăm atitudine în fața kitsch-ului deșănțat care se propagă de peste tot. Tinerii sunt victimele prejudecăților, modelor și trendurilor, iar noi le dăm de înțeles că tot ce strălucește e aur.

Adică ţi se pare că trăim într-o lume în care normalitatea a început să devină nebunie și nebunia normalitate?

Cred că am depășit zilele acelea, s-a făcut un pas înainte. Trăim timpurile pe care le pomenea cuviosul Antonie cel Mare care zice într-o carte numită Pateric că „va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva care nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”. Cu toate astea eu am nădejde!

Dacă ne-am dori să fim mai credincioși, cum ar trebui să privim religia?

Putem să fim din lume, fără să fim ai lumii. Putem să fim onești, curați, morali și în timpurile noastre. Nu putem da vina pe vremuri pentru alegerile noastre nefericite care ne pot uneori îndepărta de credință. Cred că Ortodoxia trebuie să găsească limbajul potrivit pentru vremurile noastre, dar cred totodată că Hristos este același ieri și azi și în veci, deci și noi trebuie să venim înspre realitățile pe care El ni le pune înainte.

Vrei, ca prin această revistă, să aduci o schimbare?

Nu cred că putem schimba pe cineva, Da, ne-am dori să pună pe gânduri. Dumnezeu schimbă oamenii. Noi suntem datori să mărturisim, să nu tăcem. Aruncăm sămânța, cum spune Biblia, iar Domnul va face să răsară roadă când va socoti de cuviință, în taina inimii fiecăruia care-L caută sincer.