Am protestat cu romii evacuați ca Gabriela Firea să-și citească programul de guvernare
Fotografie de Eli Driu
Chestii

Am protestat cu romii evacuați ca Gabriela Firea să-și citească programul de guvernare

Am ieșit la protest cu romii evacuați din Vulturilor și Sfinților ca să le arătăm tuturor celor de la putere că strada nu-i acasă.
8.4.17

Astăzi e Ziua Internațională a Romilor. Numai că romii din România au puține motive de sărbătoare. Un studiu arată că 47,4% dintre români nu i-ar vrea vecini și 20,8% și-ar dori să-i dea afară din țară. Și poate că una dintre cele mai arzătoare probleme e injustiția locativă.

Deși România e țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe din Uniunea Europeană - 96,1%, 60% dintre romii din România nu au o locuință proprie. Și când te gândești că 70% trăiesc sub limita sărăciei, nu e greu de să înțelegi ce poziție vulnerabilă au oamenii ăstia în societate.

Publicitate

Într-un raport recent, Amnesty International atrage atenția asupra evacuărilor abuzive. Ce-i drept, în ultimii ani parcă am văzut tot mai multe evacuări forțate, fără să conteze câte grade sub zero arată termometrul și fără să li se ofere nicio alternativă.

Să ne înțelegem, nimeni nu așteaptă pomană - asta e legea și legea ar trebui să fie pentru toți, nu? Doar că în România există foarte puține locuințe sociale. Avem iepurași spânzurați pe străzile urbei, avem talangă de 500 000 de euro cu moaca lu' Daniel în 3D , dar unii oamenii dorm cu rândul, ca să nu fie mușcați de șobolani.

Citește și: Am fost să văd unde ajung familiile din București care-s date afară, iarna, din casele în care locuiau

Cu ocazia Zilei Internationale a Romilor, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire și E-Romnja a organizat ieri un marș în fața Primăriei Municipiului București. Am fost acolo pentru că îmi place să cred că trăiesc într-o societate în care și alții ar ieși în stradă pentru drepturile mele, chiar dacă ei sunt bine-mersi.

Fotografii de Eli Driu.

E 11 și puțin, e destul de frig și bate vântul. Nici n-au apucat să apară toți oamenii, că a venit primul jandarm. O femeie nu înțelege intervenția jandarmilor. Se întoarce spre o altă femeie și se întreabă retoric:

„De ce a venit jandarmeria, că nu se bate nimeni. Nu furăm…"
„Deci cu romii", se lămurește jandarmul. Ne-a rugat să păstrăm orele de desfăsurare, și a plecat. Ba nu, s-a întors.
„Ce cereți?"
„Dreptul la locuire", îi răspunde Veda Popovici, unul dintre organizatori.
„Mulțumim pentru colaborare."

La 12 am plecat în marș spre Primăria Generală. Am strigat cât am putut de tare, doar-doar ne-o auzi cineva: „Drepturi egale, fără culoare", „Azi suntem noi, mâine veți fi voi" sau „Locuințe și spitale, nu catedrale". Am sperat să o văd și eu pe Doamna Primar. Aș fi invitat-o să-și citească naibii programul ei de guvernare, că parcă erau câteva referințe pe acolo la locuințele sociale pe care le va face.

Pot să jur că am văzut fix jumătate din capul Gabrielei Firea, pe la un geam de la etajul trei al Primăriei Capitalei, dar oricine o fi fost, până s-o pozăm, s-a dat înapoi.

După ce mai mulți angajați ai primăriei s-au minunat de pe la geamuri, viceprimarul Aurelian Bădulescu s-a îndurat să-i primească pe organizatori, să vadă care-i treaba. Am întrebat-o pe Veda Popovici ce au discutat și dacă a reușit să rezolve ceva:

„Ne-am certat cu vicele Bădulescu și a rămas că ținem legătura, să venim la ședința de consiliu", îmi spune Veda.

Am stat de vorbă cu oamenii, unii dintre ei evacuați din Vulturilor 50 sau Sfinților 13. Câteva femei mai în vârstă au izbucnit în plâns când au vorbit cu mine. I-am întrebat cum s-au descurcat de când au fost evacuați, unde dorm și ce-i cer Gabrielei Firea. E 2017, e Ziua Internațională a Romilor, și oamenii ăștia cer doar puțin respect. Nu prea am văzut presă și lucrul ăsta mă face să cred că în continuare romii nu prea contează și că o să mai dureze ceva timp până să realizăm că probleme romilor din România, sunt problemele României.

Elena, 47 de ani

Autorul în discuție cu Elena.

Am venit aici să protestez pentru că sunt evacuată și nu m-a ajutat nimeni cu nimic, nu mi s-a dat casă. Am fost evacuată din Sfinților, numărul 13, sector 2. De două luni stau pe Viilor, într-un centru social, mamă și copil. Nu ne-a ajutat nimeni cu nimic. Autoritățile spun că nu au cum și că nu au cu ce. Ne descurcăm foarte greu. Nu sunt condiții, nu avem unde să facem mâncare, nu avem unde să spălăm rufe… nu avem condiții. Avem copii mici.

Izabela, 17 ani

Sunt aici pentru că mâine, 8 aprilie, e Ziua Internațională a Romilor. Am venit ca voluntară E-Romnja, tocmai din Mizil, ca să demonstrez pentru dreptul unor oameni la locuințe. Nu e pentru prima dată când vin, am mai venit. Nu știu cum s-ar putea soluționa treaba asta, dar mă gândesc că putem să-i ajutăm venind aici și vorbind despre problema asta, pentru asta sunt aici. Poate iese ceva, ceva. Vreau s-o rog pe doamna primar să nu-i mai alunge.

Duceau o viață grea în Vulturilor. Nu aveau apă, nu aveau curent, nu aveau posibilități. Dar acum dorm în stradă, nu au unde să se ducă. Poate primăria le poate da locuințe. Cred că dacă mai multă lume află despre problemele lor, le va păsa.

Dennis, 25 de ani

Am venit din solidaritate cu frații și surorile mele, romi și rome, și pentru dreptate locativă. Problemele, din punctul meu de vedere, sunt probleme instituționale și structurale. Adică, ce facem aici e într-un fel frecție, dar problema e mult, mult mai adâncă. Statul trebuie forțat. Cunoșc oameni în situația asta - rudele mele. În Constanța, când s-au făcut retrocedările, prin 2009, 2010. Atunci, s-a făcut presiune pe primărie, primăria cumva s-a implicat și acum sunt ghetourile de la Henry Coandă, din Constanța, unde au fost relocați, practic. E greșit, dar măcar li s-a oferit o soluție, cât de cât. În cazul Bucureștiului văd că nu se prea oferă soluții.

Gherghina, 64 de ani

Sunt aici pentru că ne-au dat afară ilegal. Stăteam pe Sfinților. Ne descurcăm foarte rău, locuiesc la un cămin pentru trei luni. Și apoi, ne dă afară și de acolo. Gata. Nu știu unde mă duc. Mă duc pe străzi, mă duc prin Gara de Nord, nu știu. După evacuare am stat în stradă, șapte zile, pe viscolul ăla mare. A fost foarte frig. Venea o salvare, alta pleca. Una venea, alta pleca. Doamna Firea să ne dea și nouă o locuință socială. Ce-o vrea dânsa să ne dea.

Elena, 56 de ani

Eu stau pe Pallady. Este foarte greu. Am un nepot mic, de un an jumate. N-am putut să-l aduc, că e răcit. L-am lăsa la o vecină și am venit aici pentru că ne-au dat afară din locuința din Sfinților, numărul 13 fără nicio notificare de evacuare. Nimic. Și vrem casă socială, dacă se poate. Dacă nu, o să protestăm în continuare. O să stam în față, la noi acasă. O să ne luăm corturi și o să stăm acolo. Ne descurcăm foarte greu. Nu avem apă caldă de nicio culoare, spălăm cu mâna. Stăm cu copil mic, suntem 10 persoane. Avem 10 paturi și atâta tot. Nu avem cu ce să face mâncare la copii. Nu am unde să fierb niște apă.

Niculai, 38 de ani

Eu sunt de pe Sfinților. Ne-au evacuat în forță, fără un mandat, nimic. Ne-au dat afară. Am lăsat și mâncarea în frigider. Am lăsat frigiderul cu totul acolo. Vrem să cerem explicații că de trei luni de zile suntem anapoda. De atunci am stat la nevastă-mea, la scară, la ghenă. Au primit-o la serviciu, i-au dat o cameră acolo să stea. Am stat în stradă, am stat la cort șapte zile.

Acuma, a dat căldura, m-au gonit și de la cort. Doamna Firea să se gândească că e pusă la primărie de Bucureșteni. Să ne dea și nouă explicații de ce ne-a închis lucrările cu japca acolo. Ce-a avut de gând să facă cu noi? Ne-a dezbinat familiile. Să ne dea măcar o explicație, că nu văd nicio soluție.

Nicoleta, 32 de ani

Sunt aici pentru că am fost evacuată în 2014, 15 septembrie din strada Vulturilor, sectorul 3. Sunt încă pe lista de așteptare ceea ce nu mi se pare corect atâta timp cât eu mi-am făcut datoria mea de cetățean și mi-am depus actele. Dar am avut necazul ca oamenii de la spațiul locativ să-mi facă manevre la dosar și să-mi scadă tot timpul din puncte și astfel să fiu în continuare pe lista de așteptare și să nu primesc casă. Mi-au spun că nu le-am dus actele la timp, ceea ce nu este adevărat. Mi-au ascuns ancheta socială. Am căutat-o singură și am dus-o la dânșii. După un timp, după ce am depus documentele, mi le-au mai cerut încă o dată, spunând că nu le-au văzut în dosar.

Am stat în stradă doi ani de zile. Am protestat, am stat cu copiii în frig, în ploi, în vânt. Acum ne-am mutat într-un centru de adăpost, Theodor Pallady. Acolo avem tot felul de evenimente - oameni care mor și stau în fața noastră și a copiilor până vin cei de la IML. Doamna Firea e mamă. A promis că va face case pentru oameni. Să facă case acum, nu mâine, nu poimâine. Să dea case la oameni indiferent de etnia pe care o au - că e român, că e maghiar, că e țigan, nu contează.

Publicitate

Suntem români. Ne-am născut în România. Vrem și noi să trăim un trai decent.

Vezi mai multe fotografii de la marșul de protest de ieri.

Citește mai multe despre condițiile romilor din România:
În România drepturile omului pică precum o casă de cărţi de joc ONG-urile de romi sunt prea ocupate cu fondurile UE, ca să discute cu cei pe care-i reprezintă Cum a ajuns ura față de romi singura formă de rasism acceptabil din Europa