Șase jandarmi, șase protestatari şi șase jurnalişti populau de dimineaţă trotuarul de la Guvern. Nu, nu e banc. Toată lumea aştepta cu interes flash mob-ul de protest împotriva legii amnistiei, eveniment pornit de la ideea turcului care stătea înţepenit în mijlocul unei piețe şi se uită urât, fără să se agite, ca să nu-și ia amendă.Urât s-au uitat şi protestatarii noştri, fără să scandeze nimic, spre încântarea jandarmilor care dădeau relaxaţi prin staţie pulsul pieţei - „protest paşnic, nu scandează nimeni nimic, situaţia e liniştită"- şi care la sfârşit au fumat o ţigară cu participanţii, ca o pipă a păcii încheiată cu urări de bine şi cu „pe data viitoare, cu drag!".
Publicitate
make action GIFs like this at MakeaGif„Vă aşteptaţi să vină mai multă lume?", îl întreb pe Florin Bădiţă, băiatul cu organizarea. Aflu că nu e deloc dezamăgit. Şi pe bună dreptate. Tipul ăla din Turcia era singur, iar în Bucureşti protestul ăsta a avut de şase ori mai mult succes. „E irelevant, nu era vorba de numere", mi-a explicat el. „Era vorba de idee. Că suntem cu ochii pe ei."Mă gândesc însă că poate alegerea orei 11, într-o zi de lucru, i-a sabotat oarecum. De ce n-au făcut asta la ora șase seara, de exemplu? „Că acum sunt la muncă, în Guvern. Şi ar trebui să muncească pentru noi."Pentru o secundă, mi l-am imaginat pe Dragnea cum se uită pe geamul Guvernului, pe după o perdeluţă. Îl traversează un frison şi apoi respiră uşurat: „Bine că n-au început să danseze, că dracu mă lua!"
