Chestii

Ce am învățat despre viață de la oamenii care au plâns la mormântul lui Ceaușescu

Vizita la mormântul lui Ceaușescu mi-a arătat că, în România, comunismul e un izvor nesecat pentru imaginația celor care refuză să înțeleagă prezentul.

de Răzvan Băltărețu
28 Ianuarie 2017, 11:53am

Spiderman a venit să salveze țara, cât călărește un mormânt. Fotografie de Eli Driu

De la nașterea lui Nicolae Ceaușescu se vor împlini 100 de ani când și România va face primul secol ca țară întregită. În acești ani, el e singurul conducător care a reușit să atragă adulație și ură, oarbe amândouă. La 27 de ani de la moartea lui, oameni încă se strâng la mormântul lui, recită poezii, se ceartă între ei și cu alții și vorbesc despre binele de „dinainte". 

După câteva ore de stat între morminte, paznici și alții mai mult sau mai puțin ca ei, pleacă cu speranța că mai prind și anul ăsta până la următoarea venire. Pentru unii, anul începe la Revelion. Pentru mulți dintre ei, începe pe 26 ianuarie, la prânz.

GIF de Răzvan Băltărețu

De pe la 9.30 până după 12, am văzut cum într-un spațiu cât sufrageria vilei unui baron local poți să vezi și să auzi despre patriotism, daci adevărați, credință în comunism, Donald Trump, noua ordine mondială și lupta contra sistemului (oricine ar fi acest sistem și orice ar fi făcut el). Prima mea vizită la mormântul lui Ceaușescu s-a încheiat cu poezia De ce-ai plecat? scrisă pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul lider comunist înaintea lui Ceaușescu. 

Prima strofă e așa: „Ai plecat, Gheorghiță-al meu / Și-ai lăsat în locul tău / Un tâmpit, un zăpăcit, / Un cizmar nenorocit, / La noi nu te-ai gândit?"

Valentin Hurduc împarte o revistă în care e povestea lui. Fotografie de Eli Driu

Mi le-a recitat chiar Valentin Hurduc, bărbatul care a dat foc comunismului. Vorbea repede, grăbit să împartă foi și revista Acțiunea Petarda, și să vorbească despre cea mai populară creație a lui: revista Luneta. A apărut între 29 aprilie 1988 și 22 decembrie 1989 și este atât un act de curaj, cât și un mare noroc că nimeni nu l-a prins. S-a scris despre asta în câteva capitole ample. Eu ți-am scris câteva însemnări scurte despre viață, capitalism și iubire, așa cum le-am învățat de la oamenii cu care m-am întâlnit pe lângă mormântul lui Ceaușescu.

Noua ordine mondială a început (din nou)

Sunt câteva cuvinte și fraze la care oamenii reacționează ca niște câini dresați să saliveze de fiecare dată când vine mâncarea. Din mulțime s-a auzit la un moment dat „americanii, securiștii globulului", dar un bărbat între două vârste a vrut să fie mai nuanțat. Purta o mască chirurgicală pe față și striga din când în când că noua ordine mondială a început odată cu venirea „comunistului de Trump în America". 

El era preocupat și să le spună celorlalți că are probleme, e schizofrenic, ceea ce, indirect, îi scuză toate problemele și lucrurile pe care le-ar spune.

Citește și: Am petrecut o zi cu liderul Partidului Comunist Român

Prezența lui a fost completată de Aurelian. Era și greu să nu-l remarci, după ce a strigat la capătul aleii care duce spre Ceaușescu: „Binele va învinge!" Este același care, în 2013, s-a urcat pe o macara și a vrut să știe o capitală și o țară că e nemulțumit de actuala clasă politică. Toate manifestele și opiniile le pune pe Facebook, că blogul i-a fost închis sau nu știe exact, dar i-a dispărut din online.

O poză din care nu înțelegi dacă indică bannerul sau sloganul unui magazin. Fotografie de Răzvan Băltărețu

El putea fi în sine o mulțime, cu probleme din toate ariile care ar putea interesa cetățeni: cutremurul mare care va veni peste țară (l-a prevăzut), nevoia unui salariu de cel puțin patru mii de lei per angajat, benzină mai ieftină, că în Spania e 90 de cenți litrul (de fapt, costă 1,24 euro un litru), dosare penale nesoluționate de procurori și curți de judecată și trădători de țară care au tupeul să vorbească despre umanitate.

Toate aceste cuvinte erau aruncate peste mormântul lui Ceaușescu, cum arunci idei pe Facebook, doar-doar prinzi ceva like-uri. Remarc însă munca din spatele actului de protest: banner, fular tricolor (primit gratis de la un supermarket, care și-a marcat prezența prin logo), zeci de foi, fluturași, dosare și cărți cărate în geantă și pungă. Finalul (și după slujba preotului) a fost cu el, trăgându-și o mască de Spiderman pe față și călărind mormântul cum ai face cu o scenă prea mică pentru talentul tău.

Adevărata poezie despre țară: era de muncă, erau bani

Cel mai sensibil subiect al comunismului e traiul de zi cu zi, care era jalnic. La căpătâiul ultimului lider, iarba este mereu verde, chiar dacă e acoperită de zăpadă sau noroi. „Și 20 de milioane de locuitori dacă erau, aveau locuri de muncă asigurate. L-am ucis ca să mergem la cules de căpșuni, la construcții", mi-a spus unul dintre admiratori destul de sigur că știe globalizare și economie.

Citește și: Viaţa de zi cu zi în România comunistă

Cel mai interesant interlocutor a fost însă Lucian, un om dispus să discute despre tot și toate, despre Mega Image și afacerile cu statul, despre fotbalul de dinainte de '89 și procurori. După fiecare frază, era ceva de învățat. „Suntem proști. Eu am fost la toate protestele în afară de ăla cu Ponta. Eu sunt vrâncean, educația pe care mi-a dat-o Ceaușescu mă face să nu ies în stradă. Dar eu am ieșit la toate. Am văzut că vorbeam cu tine, voiai ceva, mai erau unii cu altceva, unii cu jos capitalismul, alții cu jos comunism, alții cu afară din țară. Ori așa, ori așa?".

Stan împarte cărți de vizită și calendare. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Simpla economie de piață, și poate cea mai importantă lecție pe care au învățat-o românii în comunsim, e că totul merge cu o mică hoțomănie. „Dacă românii voiau să se unească (cu moldovenii) în '90, păi, ce făceau, făceau o escrocherie", mi-a mai spus Lucian.

„Nu valorează pământul la țară, eu am 20 de hectare și nu fac nimic cu el. E o mare afacere și ăsta, numai că afacerile se distrug prin alte afaceri. Ai văzut Hitler cum a distrus, a băgat bani falși în economie. Eu mă mai plictisesc, m-am mai uitat pe Discovery. Dacă bagi o mână de gunoaie în orez, ori îl arunci, ori îl alegi, n-ai cum. Așa și acum. Dacă un om e cultivator de grâu, pentru un salariu pe care îl ia Isărescu trebuie să vândă grâu pentru juma' de țară".

O sticlă de Cola lângă mormântul celui care ura imperialismul american. Fotografie de Eli Driu

Stan a fost una dintre prezențele simpatice ale zilei. Are cam un metru jumate și purta după el o foaie A3 pe care scria că Donald Trump a vrut să cumpere Casa Poporului. Nu i s-a permis. Pe cap, același Stan a venit cu o pălărie de dandy australian. Într-o parte explică că rușii se ceartă cu americanii pe piața de desfacere, nu pe doctrină, din alta voia o poză pentru Facebook și mie îmi spunea povestea pălăriei: a costat un milion jumate (de lei vechi), nu e kitsch, că e de la antichități, a căutat-o mult.

Pălăria din Australia și portretul pentru Facebook. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Acum, o poartă mândru. Are și de ce, a înțeles comunismul: „Respectarea dreptului e comunismul. Ce, au zis comuniștii să furi, să minți? La ora actuală, la tehnologia de azi, comunismul e respectarea drepturilor omului. Noua ordine mondială! Comunismul înseamnă când nu va mai fi diferență între munca fizică și intelectuală, între sat și oraș, zice și în DEX. Eu am lucrat la uzinele 23 August, veneau banii cu sacii. Acum, vin pe card. Suedezii vor să reducă programul de muncă la șase ore. Da, dar vin utilaje, așa că zice statul «mai bine îți dau bani să stai acasă»."

Informarea poporului și o revistă pentru dacii adevărați

Moment din timpul slujbei. Fotografie de Răzvan Băltărețu

Manole nu vrea să-i fac poze, dar se laudă că știe limbi, știe multe limbi, știe maiașă, incașă, papuașă, dar mai știe cum să fie cu iubirea între oameni. „Oamenii să nu se pupe, că e păcat. Să fie nevastă, să fie cu bărbat, dar să nu se pupe." N-am reușit să mai aflu de la el ce-i cu pupatul ăsta, de ce e așa păcătos, că era grăbit să facem schimb de numere de telefon, să discutăm despre revista la care lucrează, una despre și pentru daci.

Mi-a mai spus însă că e nașpa de tineri, o idee pe care am mai auzit-o și la Lucian. N-au parcuri, sucuri și înghețate la care să stea, așa că se duc în discoteci, unde sunt alcool, droguri, moravuri ușoare.

La ideea asta, Lucian a fost ceva mai apocaliptic. „Ne-a și muncit comunismul, că așa e, de dimineața până seara. Dar ne și distram, că eram tineri, numai în restaurante. Erau pline! Era plin de tineri și fete frumoase, acum Bucureștiul e pustiu! Ne-au vândut oamenii, îi trimite afară și ne minte că îi ține ăia. Dar nu e așa, că noi plătim pentru ăia care muncesc p-afară!"

Citește și: Viciile Ceaușeștilor: de la șeptică la pișat pe stridii și sex

Recunosc că am fost să văd oamenii de pe lângă mormântul lui Ceaușescu și ca să aflu ce păreri au despre televiziuni. Scandalul e mare acum, iar ei sunt grosul audienței. Nu mi-au prea răspuns, erau preocupați să-mi spună că-s tânăr, trebuie să trag tare, să nu mă las furat, să prețuiesc epoca pe care n-am trăit-o, că în ea a fost tare bine.

Presa și informarea pot avea și așa nuanțe. Fotografie de Răzvan Băltărețu

În timpul recitării unei poezii, un bărbat care s-a prezentat drept Garoafă (și da, avea garoafe în mână), mi-a spus că e, totuși, mai bine acum. „Era rău că, într-adevăr, vorbim de informarea poporului, că TV-ul era două ore cu Ceaușescu. Nici acum nu e mai bine, dar e bine că-i schimbi, te uiți la un sport, la ceva. Noi, bătrânii, ne mai uităm la un film. Politică nu mai facem, că e scârboasă."

M-am gândit mai târziu la cuvintele astea, când Aurelian striga la lume: „Filmați aici, să vadă tot poporul! M-am suit pe macara în 2013, după ce-am lăsat mesajele la toate partidele. Ei mă cunosc foarte bine!". S-a și filmat, că mai scoți un reportaj de câteva minute dintr-o zi friguroasă de 26 ianuarie. Au fost pe rând B1, RomâniaTV, Antena 3, iar mai târziu am văzut articole pe și mai multe site-uri.

Nu-s nostalgici sau admiratori, sunt cei care au văzut ADEVĂRUL

Într-un cimitir de la capătul tramvaiului 41 s-ar putea ca ziua de 26 ianuarie 2017 să rămână nițel în istorie odată cu urcarea lui Aurelian pe mormânt, cu masca de Spiderman pe față. E ceea ce fiecare dintre cei prezenți au vrut mai mult sau mai puțin: să fie băgați în seamă ca niște păstrători ai adevărului și credinței în orice.

Mi-a spus cineva că abecedarul nu mai e la fel acum. Manole s-a mai plâns de școala privată din afară, că trebuie s-o plătești după ce o termini, a văzut nepoata lui de la Drept că nu e așa ușor. Altcineva era supărat pe polițiile făcute de primării: veterinară, sanitară, forestieră, locală. Prea multe poliții care, cel mult, se iau de babe care vând pătrunjel la Obor. Un alt pensionar voia să știm că trebuie dată jos Kovesi.

Coliva e colivă, nu faci mofturi. Fotografie de Eli Driu

Tudor Angheluţă a fost ceea ce e în fiecare an: om al show-ului, al poeziei și al credinței că Arsenie Boca i-a spus lui Ceaușescu că va muri într-o zi mare. Și printre toți am urmărit-o câteva ore pe femeia care tot invita lumea la suc, vin sau cafea. Am mai văzut-o sub diverse forme la petreceri în familie sau înmormântări, e acolo să te invite să mănânci ceva, să bei, să consumi. Universul ei e nițel mai complet când accepți. La final, i-am acceptat coliva, că suntem în capitalism și consumerismul ține economia sus.

O parte din fotografii au fost făcute de Eli Driu. O poți urmări pe Facebook aici

Citește și:

Povestea cavalerului fără cap care bântuie România

21 dintre cele mai amuzante afișe comuniste din România lui Ceaușescu

Ce înţeleg tinerii români despre comunism din filme?

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Eli Driu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu

Fotografie de Răzvan Băltărețu