Publicitate
Știință și tehnologie

Mi s-a spus că pot să fiu orice când mă fac mare, așa că am devenit cyborg

Multă lume se sperie de implanturile mari, care se văd prin piele, dar, la fel cum s-a întâmplat cu telefoanele și calculatoarele, tehnologia devine tot mai eficientă și mai mică pe parcurs.

de Zoe Quinn
12 Iunie 2015, 8:56am

Screenshot din Terminator 2: Ziua Judecății

Au trecut doi ani de când am devenit, tehnic, un cyborg. Părțile mele robotice constă în două implanturi cibernetice – un cip NFC și un magnet – în mâna stângă. NFC vine de la Near Field Communication și îți permite să transferi informații de pe un dispozitiv (smartphone, tabletă, mână umană) pe altul. Magnetul e un magnet ca toți magneții și pot atrage cu el chestii de metal. Au devenit parte din mine și le numesc adesea, în conversații cu oamenii, „implanturile mele", după care trebuie să dau o grămadă de explicații.

Deși, în mod normal, sunt genul de persoană care adoarme în timp ce i se face un tatuaj, am transpirat și am înjurat și am scrâșnit din dinți când artistul specializat în implanturi mi-a suturat vârful inelarului neanesteziat, deasupra magnetului pe care tocmai îl implantase. Domeniul modificării corporale e într-o zonă gri, ceea ce înseamnă că în unele state procedura e ilegală. Iar dacă artiștii care fac astfel de modificări ar folosi anestezice, atunci s-ar încadra la „practicarea medicinei fără licență ". După ce artistul a terminat de suturat degetul, și-a apropiat inelarul lui cu implant magnetic de al meu și am simțit cum degetul mi se apropie și se izbește de al lui. În momentul ăla am simțit că toată durerea a meritat.

Durează o săptămână-două până când nervii degetului cresc la loc în jurul magnetului. Te lipești de toate lucrurile magnetice imediat, dar nu simți câmpurile alectromagnetice până nu te vindeci. Prima oară când am simțit unul, tastam pe un laptop vechi și am început să simt o gâdilitură în degetul cu implant, dar numai deasupra tastelor X, D și S – unde era hardul. Am început să explorez, entuziasmată, toate câmpurile magnetice din apartament. Cele mai puternice au fost al cuptorului cu microunde și al boxelor.

În cei doi ani care au trecut de atunci, puterea mea specială a devenit un alt mod prin care interacționez cu lumea. Pe lângă faptul că încerc să flirtez cu tipe drăguțe cărora le spun că sunt „atrasă " de ele și că pot ridica șuruburi, am încercat să explorez simțul magnetic și limitele lui. Uneori simt metroul când trece pe sub mine, alteori pot să aflu dacă un fir electric funcționează sau nu. În ultima situație chiar mi se pare incredibil de util.

Îmi pot folosi puterile și ca să fac obrăznicii. Încă n-am stricat un card de credit, dar am șters toate cardurile de acces pentru camerele de hotel ale prietenilor mei. Pot să degradez și casete. Ai zice că îmi face probleme la aeroport, dar am aceleași probleme pe care le are toată lumea în nebunia dintr-un aeroport. Nimic în plus.

După ce mi-am făcut implantul magnetic în octombrie 2013, am devenit foarte fascinată de genul ăsta de modificare corporală. Singurul alt implant care a fost testat și e sigur e cipul NFC, așa că mi l-am făcut și pe ăsta. Creat de Dangerous Things, o companie care produce și vinde instrumente pentru biohacking, acest cip e de mărimea unei bomboane Tic Tac și e încastrat în sticlă incasabilă. Folosește tehnologia Near Field Communication ca să facă ce-i spun – trimite sms-uri, îmi activează și dezactivează lanterna telefonului, transmite URL-uri etc. Aceste cipuri sunt surprinzător de durabile și sunt foarte rare cazurile în care sunt respinse de corp. Deși există mici riscuri, site-ul Dangerous Things menționează că nu au primit niciodată de la clienți feedback negativ, că cipul s-ar fi deteriorat în vreun fel.

După ce mi l-am implantat în mână, am descărcat o aplicație pentru el pe Android (îmi pare rău dacă sunteți fani iPhone, Apple nu suportă niciun fel de cip NFC în afară de ApplePay) și am experimentat cu el diverse chestii, atât utile, cât și prostești. Cipul vine gol, cu 888 de biți de memorie pe care poți scrie ce vrei tu. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să distribui copii ale jocului Deus Ex, drept omagiu pentru cyborgii care au existat dinaintea mea. Pentru muncă și conferințe, îmi programez pe el cartea de vizită, ceea ce înseamnă că utilizatorii de Android își pot lipi telefonul de mâna mea și primesc instant toate informațiile mele de contact. Îl mai folosesc și ca dispozitiv de autentificare, ca să cresc securitatea telefonului.

După cum am zis, nu există multe astfel de implanturi ca ăsta și cele care există nu sunt încă disponibile, dar comunitatea de biohacking lucrează la altele noi. Am un sentiment mișto vizavi de mișcarea asta. Laboratoarele de biohacking precum Grindhouse și Dangerous Things creează open-source wetware (implanturi și softuri dezvoltate complet transparent, ale căror schițe și coduri sunt disponibile pentru oricine e interesat) și lucrează cu hackerul și comunitățile pasionate de modificare corporală ca să-i ajute pe oamenii care n-au tone de bani să guste viitorul. Implanturile de care vă spuneam nu costă niciunul mai mult de două sute de dolari, iar instrumentele de interacționare cu ele sunt disponibile gratuit în comunitate. Dacă deja am transformat multe părți distopice din literatura SF în realitate – avem roboți automați care zboară și omoară oameni pe cealaltă parte a planetei și am făcut copiii să se teamă de cer – atunci de ce să nu ne distrăm măcar cu părțile mai mișto din toată treaba asta?

Tocmai de asta îmi donez corpul cauzei. În curând îmi voi introduce în corp prototipul experimental pentru implantul NorthStar dezvoltat de Grindhouse – un dispozitiv care îmi permite să simt în ce direcție e nordul, ca o busolă. Evident că e un proiect riscant – developerul de la Grindhouse, Tim Cannon, și-a introdus în corp alt implant experimental al laboratorului, numit Circadia, și când l-a scos, câteva luni mai târziu, a descoperit că bateria avea probleme și existau șanse să-i intre în sânge acid de baterie. Multă lume se sperie de implanturile mari, care se văd prin piele, dar, la fel cum s-a întâmplat cu telefoanele și calculatoarele, tehnologia devine tot mai eficientă și mai mică pe parcurs. De asta e comunitatea de biohacking interesată să-și continue munca, în ciuda riscurilor implicate.

În timp de laboratoarele Grindhouse și Dangerous Things creează implanturi noi și interesante, alte grupuri lucrează la îmbunătățirea implanturilor medicale pe care le avem deja. Proiectul OpenAPS e „un efort deschis și transparent prin care experții vor să facă tehnologia APS (Sistemul de pancreas artificial) disponibilă pentru cât mai multe persoane, ca să salveze vieți și să reducă povara diabetului de tip 1." Proiectul vrea să ajute pacienții să primească informații din pompele cu insulină, să împartă informațiile cu alții și să creeze noi instrumente care lucrează cu nevoile specifice corpului. Asta poate duce la dispozitive medicale open source care pot fi îmbunătățite rapid de un orice inginer care vrea să-și dedice timpul proiectului.

Cu cât tehnologia devine o parte tot mai importantă în societatea noastră, o să vedem tot mai mulți cyborgi și biohackeri pasionați de modificarea corporală. Fie că ai nevoie de tehnologie în corp din motive medicale sau doar vrei să-ți intensifici simțurile sau să experimentezi, există numeroase fronturi pe care susținătorii open source lucrează ca să facă tehnologia implantabilă mai sigură, mai ieftină și disponibilă pentru toată lumea.

Urmărește-o pe Zoe pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre cyborgi:
Transformă-te singur într-un cyborg!
Tipul ăsta e un cyborg recunoscut oficial care poate auzi culori
Primul cyborg din lume care poate fi cumpărat e un cyborg gândac

Tagged:
cyborg
experimentell
Grindhouse
Magnet
Vice Blog
tehnologie
CIP
implanturi
laboratoare
modificare corporala
cipuri
busola incorporata