Nu e o experiență plăcută să fii arestat. Cătușele sunt inconfortabile, politiștii nu au niciodată chef de discuții iar mașinile de poliție sunt ca aspiratorul Dyson V6: aspiră toată distracția unei seri și te transportă într-o cameră mică și întunecată cu o toaletă metalică și un neon care clipocește.

Dar ce se întâmplă dacă ești suficient de prost să te aresteze poliția în vacanță? Cum e să ajungi la închisoare la nu știu câți kilometri de casă, fără niciun leu în buzunar pentru un apel internațional? Dacă nu știi limba și niciun polițist nu vrea să vorbească cu tine în limba nativă pentru că te-ai purtat ca un bou? Ce pățești?

Ca să aflăm ce se poate întâmpla în astfel de situații, am întrebat câțiva oameni care au fost deja arestați în vacanță.

„În 2009 am fost la un festival de lângă Zadar, Croația. Era în perioada în care de abia luase avânt scena festivalurilor. Eram într-o zonă mai retrasă a plajei, cu câțiva prieteni, când am scos accesoriile de petrecere. Deodată, am văzut lumina lanternei din spatele meu. Doi indivizi m-au luat pe sus și au început să țipe la mine într-o engleză stricată. Erau polițiști undercover care stăteau în spatele nostru și ne urmăreau.

Primul meu instinct a fost să fug. Era beznă, alergam prin pădure, dar apoi am sărit prostește în mare, iar gaborii m-au ajuns din urmă. Am încercat să mă împotrivesc și unul dintre ofițeri a suferit mici leziuni. Nu mi-am dat seama la momentul respectiv, dar s-a dovedit a fi cel mai prostesc lucru pe care l-am făcut vreodată.

M-au băgat în duba de poliție și am fost până la spital, ca ofițerul rănit să fie îngrijit în timp ce eu așteptam în cătușe. Apoi, m-au dus la închisoarea locală din Zadar. Un grup de polițiști m-au închis într-o cameră din spate și râdeau de mine în timp ce mă strigau Del Boy , ca în filmul Only Fools and Horses .

M-au băgat într-o celulă soioasă, cu sânge pe pereți, fără toaletă, mâncare sau orice altceva. Stăteam deja de vreo nouă ore când au venit să mă anunțe că voi merge în tribunal în după-amiaza respectivă. Am fost dus într-o cameră în care se aflau mai multe persoane de la festival, acuzați în mare parte pentru posesie de droguri. Ei păreau destul de optimiști în privința întâlnirii neașteptate cu poliția undercover, care aparent era în număr destul de mare la festival. Ne-am aliniat să mergem pe rând la somația de tribunal, dar când am vrut să intru, am fost oprit. Un polițist mi-a spus că n-o să mai am parte de proces. Agresasem un ofițer croat și urma să mă ducă direct la închisoarea de bărbați din Zadar.

Am stat două zile într-o celulă, cu alți șase tipi croați.

Într-un sfârșit, am reușit să contactez ambasada Angliei și i-am implorat să mă ajute să ies din închisoare. Prietena mea, care venise cu mine la festival, a fost incredibilă. Mi-a sunat părinții din Londra și aceștia au găsit un avocat respectabil care să mă apere în tribunal. A trebuit să plătesc o amendă de două mii de lire, am fost deportat instant din țară și mi-au interzis să mă mai întorc pentru următorii cinci ani. În punctul ăla, nu îmi păsa, voiam doar să scap naibii de acolo." (Harry, 30 de ani)

„Am stat un pic în Indonezia cu un program de schimb cultural. Prietenul meu venise în vizită, iar când a plecat, l-am lăsat la aeroport fără să îi dau bani pentru taxa de vamă. Știam că nu am cum să ajung la el fără bilet de îmbarcare, așa că am implorat securitatea, în indoneziana mea de baltă, să mă lase să trec cu promisiunea că îi voi răsplăti. Am procedat la fel cu paznicii de la punctul de control cu raze, punctul de plată a taxei de aeroport și încă un nivel de securitate, până când am ajuns la poarta de îmbarcare. Nu îl vedeam la coadă, așa că am rugat-o pe stewardesă să verifice dacă era în avion. Era.

Am dat să plec, dar am fost acostată de paznicii aeroportului, care m-au întrebat furioși cum am ajuns până acolo fără un bilet de îmbarcare. Cred că m-au înconjurat vreo șapte, mi-au luat geanta și mi-au spus că vor șpaga promisă. M-au dus într-un birou, m-au obligat să le dau toate datele personale și m-au interogat ore întregi.

În cameră era din ce în ce mai cald, iar tipii ăștia din ce în ce mai nervoși. Au luat o pauză, probabil că obosiseră de la cât au țipat la mine iar eu am profitat de moment. Scrisesem date false pe toate formularele completate, așa că nu îmi făceam griji că o să mă găsească.

M-am ridicat și am ieșit pe ușă, am coborât cu liftul, am trecut de punctul de plată a taxei, prin controlul cu raze, jos pe scări și afară din aeroport. Primul om care m-a lăsat să trec avea mâna deja întinsă să accepte șpaga pe care nu o aveam, așa că am alergat pe lângă el ușor panicată și exaltată și am sărit în primul taxi. Din punctul meu de vedere, nu ai cum să fii încolțit în străinătate, dacă fugi suficient de repede." (Samantha, 24)

„Am fost la un festival în Bulgaria, după care am mers cu câțiva prieteni pe o insulă din Grecia, să ne relaxăm. Mai aveam niște rămășite cu mine de la festival, pe care le păstram pentru orice eventualitate. Am trecut granița cu un taxi, iar în singurul punct de control erau, practic, câțiva polițiști, care de abia îți controlau pașapoartele. Așa că am crezut că suntem ok după ce trecem de vamă.

Am luat o barca spre insula Samothraki și toți eram bine dispuși, în timp ce discutam despre festival. Dar când am coborât și am văzut portul, ceva părea în neregulă. Credeam că Samothraki e o comunitate liniștită și hipioată, dar în schimb am fost întâmpinați de un alai de ofițeri în uniforme măslinii. Am simțit panica, care s-a accentuat când m-au tras deoparte, cu încă un prieten, pentru un control mai amănunțit.

Au întrebat dacă aveam droguri la noi, iar eu am răspuns că nu. Așa că mi-au controlat bagajul, mi-au deschis boxele portabile, pungile de chipsuri, totul. Între timp, m-au băgat într-o baracă de lângă apă, m-au pus să mă dezbrac și am fost supus unui control amănunțit. Până la urmă, au găsit o pungă de K în ghiozdanul meu și atât mi-a fost.

Am fost băgat într-o celulă cu alți câțiva. Majoritatea erau din Orientul Mijlociu, din Afghanistan sau Siria, închiși pentru trecerea ilegală a graniței sau pentru posesie de droguri. Am petrecut noaptea la închisoare. A fost ciudat, în mare parte am stat și ne-am jucat cărți. A doua zi, mi-au dat o mică amendă și m-au lăsat să iau următoarea barcă spre Samothraki. Evident, eram destul de obosit și dărâmat, dar ușurat că nu a fost mai rău." (Theo, 26)

„Eram în Guatemala și călătoream cu autobuzul dintr-o parte a țării în cealaltă. La un moment dat, am făcut un popas la toalete. Am trecut pe lângă tejghea, în drum spre baie, iar când mi-am dat seama că nu există hârtie igienică în cabine, am ieșit să cer de la persoana din spatele tejghelei. Aceasta mi-a spus că trebuie să plătesc ca să folosesc toaleta. Am întrebat-o cât costă, am lăsat banii pe masă, dar ea mi-a cerut dublu pentru că deja intrasem o dată. Am încercat să-i explic că nu apucasem să folosesc toaleta în cele zece secunde petrecute în baie, dar n-a vrut să înțeleagă. În loc să mă iau la harță cu ea, mi-am luat banii de pe tejghea și am ieșit să fumez un cui cu prietenii mei.

Câteva minute mai târziu, vreo doi paznici au ieșit. Am crezut că e din cauza fumatului, dar aparent persoana de la tejghea le spusese că folosisem de două ori toaleta, fără să plătesc. Am încercat să le explic situația în spaniola mea de baltă, ei au plecat și eu am urcat în autobuz, dar femeia a venit după mine. Am probleme cu nervii și nu îmi place când cineva mă acuză de furt, așa că m-am pierdut repede cu firea, un lucru deloc înțelept. Am luat un pumn de mărunt și l-am aruncat în ea țipând «Atunci, ia-ți, în pula mea, banii!». Tot autobuzul a amuțit, ea s-a uitat la bani, apoi la picioarele ei și s-a cărat.

Ne urcasem cu toții ca să plecăm, dar în timp ce șoferul ieșea din parcare, s-a oprit brusc. Femeia a urcat din nou în autobuz, de data asta însoțită de poliție. Ea le spusese deja că eu îi furasem o grămadă de bani. M-au dat jos și mi-am dat seama că nu știu suficientă spaniolă să explic tot rahatul ăsta și nici nu aveam suficienți bani să plătesc ce pretindea ea că am furat.

Nu aveam cum să-mi demonstrez nevinovăția, așa că m-au reținut pentru o zi, până când cineva mi-a trimis niște bani. I-am plătit suma, dar nu mi-am cerut scuze. A fost felul meu de a-i spune să se ducă dracului." (Nilu, 26 de ani)

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre arestări:
Am fost arestat pentru crimă în Transnistria
Un scoţian a fost arestat după ce a încercat să facă sex cu un cărucior de băuturi
Un tip a fost arestat, după ce a luat cocaină și s-a masturbat 40 deminute pe terasa unui bar