Poartă la ambele mâini câte o brățară colorată, de fiecare atârnă câte-o cruciuliță aurie. Când stă cu mâinile încrucișate la nivelul feței, cruciulițele se ating.

Îl am în față, la o discuție ce durează deja de peste două ore, pe Florin Barbu, românul ai cărui copii au fost luați în custodie de autoritățile din Marea Britanie și sunt acum în proces de a fi dați spre adopție.

Întâmplarea face ca părinții adoptivi să fie un cuplu de gay, ceea ce a inflamat spiritele creștine din România. Iar spiritele s-au ridicat până la Patriarhia Română, care a transmis la începutul acestei săptămâni că „Biserica susține familia tradițională" și a cerut statului român să ia măsuri pentru reintegrarea copiilor în familia lor naturală.

Cazul copiilor Barbu-Racolțea e mai vechi cu un an decât cel al lui Bodnariu, dar foarte probabil ai auzit mai târziu de el. Asta pentru că a luat cu adevărat amploare abia după ce o instanță din Marea Britanie a decis să dea copiii spre adopție unui cuplu de același sex.

Decizia a fost dată luna trecută și a apărut în presa din România, fie ea centrală sau obscură, cu titluri presărate cu „revoltător", „dați pe mâna homosexualilor", „s-a terminat!".

Apoi scoate telefonul și îmi arată o fotografie cu cei doi bărbați.

„Apar într-o postură foarte proastă‟, spune el. Dar din imagine râd doi tineri, unul are în mână ceva ce pare un pachet de biscuiți, celălalt, parcă o sticlă de bere.

Un exemplu de filmuleț antigay, apărut după izbucnirea scandalului. Via pagina de Facebook a lui Florin Barbu

Suntem pe o terasă din centrul vechi al Bucureștiului și încerc să înțeleg de ce el și fosta lui soție și-au pierdut copiii. Mama copiilor nu e aici, a rămas în Anglia. Încearcă să lupte în felul ei, îmi spune bărbatul, și imediat adaugă că ea are o nouă relație.

În ultimul an, Florin Barbu a organizat sau a participat la proteste în care s-a cerut reintegrarea copiilor în familie (ai lui și ai altora), a scris petiții, a fost o lună jumate pe Muntele Athos să se roage, a făcut greva foamei, a înroșit Facebook-ul cu mesaje împotriva autorităților engleze și a cuplului homosexual sau cu chemări la rugăciune.

Încă de când m-am așezat la masă în fața lui Florin Barbu, o întrebare mi-a răsunat între tâmple: Ce s-a întâmplat în familia Barbu-Racolța, încât serviciile sociale londoneze au decis că le va fi mai bine departe de părinți?

„Nu. Nu i-am lovit niciodată‟, îmi spune el.

Cu toate astea, un judecător englez a decis luna trecută că nici el nici soția sa nu sunt potriviți pentru a-i crește pe cei doi copii ai lor și i-a decăzut din drepturile parentale.

Dar cum s-a ajuns aici? Cum a început totul?

În ianuarie 2007, Florin Barbu, din Brașov, care avea pe atunci 30 de ani, a plecat la muncă în Marea Britanie. S-a angajat muncitor în construcții și s-a înscris la un curs pentru a-și da atestatul de bodyguard. Apoi, a urmat un curs de taximetrie.

Singur, mai retras din fire, a cunoscut-o pe un forum al comunității din Anglia pe Claudia Racolța, de 25 de ani, și ea ajunsă recent aici din Dăbuleni, Dolj. Lucra ca dădacă pentru cei patru copii ai unei familii dintr-un orășel de lângă Londra.

„Ne-am cunoscut pe internet. Mai vorbeam la telefon. Ne-am văzut când a venit la un interviu în Londra. Am ieșit la o cafea‟, îmi spune Florin și trage din țigară.

O lună mai târziu, cei doi se mutau împreună. Claudia lucra inițial bonă la o familie din Londra, apoi a urmat și un curs de pază și protecție și s-a angajat bodyguard la un club.

Câteva luni mai târziu, Claudia rămânea însărcinată. O surpriză totală pentru amândoi, pentru că un medic din România îi spusese că nu va putea avea niciodată copii.

În februarie 2008, li se năștea primul copil, Diana. Trei ani mai târziu, se năștea și al doilea, Andy.

Cu timpul, viața de familie a început să scârțâie.

„Am greșit. Ne certam în fața copiilor. Nu-i convenea nimic, se certa cu mine din orice, deoarece era bolnavă, lua morfină pentru o afecțiune la genunchi. Nu se putea discuta cu ea în anumite momente. Și chema Poliția. Poliția venea, era de datoria lor să oprească cearta. Mă lua, mă aresta, îmi punea cătușele, o dată s-a întâmplat chiar de față cu Diana, care a început să plângă și era foarte disperată. Mă duceau la secție și făceau cercetări. Reieșea că nu am fost violent cu copiii, cu soția. Și a doua zi închideau cazul și eu mă întorceam frumos acasă. O lună de zile era lapte și miere în familie, până când soția mea avea din nou anumite… nu știu cum să zic…. nu vreau s-o jignesc. Din cauza tratamentului, avea anumite ieșiri. Vă dați seama, nu vreau s-o jignesc deloc, e mama copiilor, vreau să facem ceva să luptăm împreună ca să luăm copiii‟, spune Florin.

Evită să răspundă la întrebarea dacă mama și-a lovit vreodată copiii.

După câteva certuri urâte, care s-au lăsat cu vizita poliției, familia lor a intrat în vizorul autorităților de protecție a copilului din Marea Britanie.

Au urmat vizite dese din partea asistenților sociali, rapoarte, alte vizite de la Poliție. Până când, pe 13 martie 2014, copiii au fost luați din familie.

Florin are în față un teanc de documente xeroxate. Printre ele, unul care face referire la un ordin de restricție dat lui, care îi interzicea să se apropie de soția sa:

„Așa au cerut Serviciile Sociale. Ca să fie sigur că eu nu mă duc acasă și mă cert cu soția, lucru care nu era benefic copiilor. Nu, n-am lovit-o niciodată. Eu am zis despre mine tot ce am avut de spus. Dacă mâine vine Claudia și spune anumite lucruri, este treaba ei‟.

Într-adevăr, prin telefon, din Londra, Claudia mi-a spus „anumite lucruri".

De exemplu:

„Ordinul acela de restricție nu a fost pus de cei de la Social Service. Ci la cererea mea. Am făcut un an de zile terapie pentru violență domestică."

Femeia nu vrea să ofere detalii despre „cele îndurate în acei ani" și spune că vrea să-și canalizeze energia spre lupta cu autoritățile engleze. Spune, însă, că ea și soțul ei au intrat în atenția asistenților sociali încă din anul 2010.

Înainte și după ce copiii au fost luați din familie, ambii părinți au fost evaluați psihologic. Claudia a primit atunci diagnosticul de tulburare de personalitate histrionica, afecțiune care se manifestă, printre altele, prin dorința de a atrage atenția celor din jur, nevoia constantă de aprobare, teatralism, egocentrism.

Claudia nu a fost însă de acord cu acuzațiile:

„Le-am demontat foarte clar la proces‟, spune ea.

Între timp, și-a reclădit viața și urmează să se căsătorească cu noul ei partener, un coleg de muncă polonez. Va avea din nou o viață normală, spune ea. Adică una pe care o vede exact opusă celei pe care o au copiii ei acum, alături de cuplul adoptiv.

Pe Claudia nu a încălzit-o scrisoarea primită de la cei doi bărbați în grija cărora se află copiii ei, în care ei vorbesc despre cât de bine o duc cei mici.

„Diana și Andy au albumele lor cu poze, care includ imagini cu tine și tatăl lor și spitalul în care s-au născut și își amintesc de tine cu duioșie. Diana vorbește de asemenea despre România și este mândră de originile ei. Am dori s-o încurajăm să practice românește. De fapt am pe cineva din familia mea din România, și el a spus că ar putea răspunde la întrebările pe care Diana le are", spun cei doi bărbați în scrisoare.

Însă, pentru Claudia, astea-s doar vorbe. Spune că nu va renunța la luptă și că va ajunge la CEDO:

Din documentele postate de Florin Barbu pe pagina de Facebook, din decizia judecătorilor englezi din data de 20 iunie și din spusele părinților reies însă câteva capete de acuzare.

„Deși știu că părinții lor naturali îi iubesc cu adevărat pe amândoi, ei nu au putut să le asigure îngrijirea în condiții de siguranță și fără a-i expune riscului de vătămare", spune judecătorul în decizia prin care dă liber adopției finale a celor doi copii, după șase ani în care familia Barbu-Racolțea a fost în atenția asistenților sociali și nu a demonstrat că le poate oferi un mediu familial potrivit.

Lipsa siguranței se referă la certurile dintre părinți la care erau prezenți și alte câteva informații din rapoartele asistenților sociali.

O problemă a fost absența mamei de la una dintre întâlnirile cu copiii:

„Da, s-a întâmplat o singură dată, când am plecat în Polonia, la familia noului meu partener‟, admite Claudia.

Și mai sunt și altele. De exemplu, o asistentă socială a scris că Andy a reușit să ia un cuțit din sertar în timp ce Claudia nu era atentă și stătea de vorbă cu ea. Sau că mama îl alăpta pe Andy în timp ce lua morfină pentru o durere de genunchi.

Claudia respinge toate aceste acuzații:

Și mai spune ceva Claudia. Că ar fi vorba, de fapt, de o răzbunare a unei asistentei sociale, al cărei acces îl refuzase cu ceva timp în urmă în clubul unde era bodyguard.

În ciuda insistențelor, Social Services din Londra au refuzat să răspundă întrebările trimise de mine referitoare la acest caz, inclusiv la cele referitoare la acuzațiile Claudiei la adresa asistentei sociale.

Statul român a purtat discuții, în ultimele luni, cu autoritățile engleze. Autoritatea Națională pentru Drepturile Copilului și Adopție a propus ca Andy și Diana să fie dați în grija familiei extinse a părinților. Propunerea lor are doar rol de recomandare, nu de obligație, și a fost respinsă, pe motiv că ambii copii s-au născut pe teritoriul englez și, în plus, nu au fost niciodată în România.

Ambii părinți - nu e clar dacă împreună sau separat - vor face apel la decizia de pe 20 iunie.

„Ce credeți, o să îmi dea înapoi copiii?‟, mă întreabă Florin Barbu.

Evit să răspund, așa că el continuă și îmi povestește despre un recuperator celebru de copii din Polonia.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre gay:
Sunt fiul gay al unui preot român care a strâns semnături împotriva homosexualilor
Cum e să fii gay într-un liceu din România
Da, mamă, sunt gay